Întotdeauna suntem supusi examenelor de constiinţă, a întrebărilor vitale si a insuportabilelor poveri,când inchizitorul din noi ne chestionează si ne pune în lanţurile unor ecouri ale deznădejdii si ale resemnărilor.Ne pierdem credinţa în izbândă, în izbânda de-a privi retrospectiv si în perspectivă cu ochii larg deschisi spre o eliberare din închisoare zidită în propriul nostru suflet.
În fiecare zi ne trezim si avem parte de lumină. Dar ne trezim cu adevăratelea?
Pentru că în afară de lumina zilei există si o lumină vindecătoare a sufletului de angoasele timpului, de iluzia înfricosată a întunericului din noi.
Volumul de versuri „Trezvia”,din colecţia POEME, al profesorului clujean Flore Pop, ne invită să recunoastem nevoia de împăcare cu lumea, de iubire si miracolul vieţii. Ceasul speranţei si al iertării îsi stabileste limitele atunci când se
produce - „Trezvia”: trezirea la viaţă.
Însusi titlul cărţii este extrem de sugestiv si consemnează o profeţie a cuvintelor care anunţă o iluminare, o avertizare si totodată o încurajare pentru copiii Domnului ce-si restabilesc lăuntric pacea.
„Trezvia” reprezintă o binecuvântare transcrisă în emoţia verbului, o confesiune
legată de bucuria sufletului de a fi perceput revelaţia si chemarea în această lume (“Ne zbatem pe loc căutând o iesire, pe scurtătură. Ne//strâmbăm,//strigăm la ceruri, ne luăm la trântă cu nevăzutul, ne dăm drumul la gură. Călcăm pe urmele zorilor. Atât se poate// spune până//la ceasul acesta timpuriu, ceea ce va să vină e//încă taină, // e doar blândă, pură venire. Vuire//din mers. O simplă stire.// O simplă nouă zi. Nu mai suntem în întuneric acum, cu spatele la zid. O minune ne vizitează//Trezvia (Călcăm pe urmele zorilor).
Autorul evocă „darul vieţii” si ne invită să-l înţelegem într-o nouă variantă metafizică, unde sentimentele păguboase de sclavie si păcatele obligatorii sunt substituite de o eliberare lăuntrică, în care pacea luminoasă si întreg Universul îsi află echilibrul în inimă, edificând un ţărm al linistii promise. Pentru că rugul nu poate devora oameni fără speranţă si dintre numerosii naufragiaţi ai lumii sunt
unii care au parte de bucuria unui ţărm promis.
Conflictul emotiv în care poetul interiorizează lumea telurică si aspiraţiile ancestrale, asumându-si imperfecţiunile si nostalgia păcatelor corozive ca pe o experienţă, si concomitent îmbrăţisează un nou drum - cea a (re)cunoasterii luminii
dătătoare de speranţă si a mostenirii iubirii de Dumnezeu, a ţărmului Păcii: „Nu te lăsa pradă remuscărilor,nici urii, nici căderii,// ori măruntelor resentimente. Caută pacea, respiră//adevărul, fă binele pe cât îţi este cu putinţă, aici, în//ţărână. Bucură-te de clipa prezentă. Priveste înainte,// nu te încurca cu câteva fuioare de ceaţă, care nu pot// întuneca măcar covata odăii în care vieţuiesti,//darămite tot orizontul invadat de soare ori de plinul//cerului diamantin (...Armele sau cântarul) sau „Nu e prea târziu,îmi spune mereu, nu e deloc târziu să începi// o nouă experienţă, să ataci o nouă priveliste, un nou drum(...Ţărmul de sub căusul palmei).
Volumul de versuri „Trezvia” semnat de poetul Flore Pop a fostscos la lumină de editura Editura Eikon, în anul 2012.
Vatra VECHE, nr.1, anul 2013
