Octavian SERGENTU s-a născut pe 5 august 1973, în comuna Recea, județul Bălți, în Basarabia, într-o familie de intelectuali, mama fiind profesoară de română și tatăl, merceolog.
După absolvirea Școlii Medii Generale Recea, urmează cursurile Facultății de litere ale Universității de Stat din Chișinău (1990-1995). Animat de viața politică liberă de după 1989, se orientează în această direcție și obține o bursă de studii de specializare, grație Fundației „Mihai Viteazul” din România, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, la Facultatea de Științe Politice și Administrative, secția Relații Internaționale (1996-2000).
Licențiat în filologie și politologie, activează în cadrul cercetării academice și de diversitate culturală, devenind un apreciat politolog, jurnalist și culturolog în special pe axa euroasiatică dominată de limba rusă: bogată, imprevizibilă și extrem de importantă în contextul Globalizării, al Geopoliticii și al Geostrategiei.
Devine, astfel, după o prodigioasă și apreciată activitate, bursier doctorand al Școlii Doctorale de Științe Politice și ale Comunicării din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea „Babeș-Bolyai”, la prof. Flore Pop, cu teza de doctorat: Noua Rusie în Geopolitica Globală, pe care urmează să o susțină în anul 2014-2015. Este referent la Centrul Cultural Rus al UBB și colaborator al Institutului de Studii Globale al UBB.
Participă la numeroase simpozioane și conferințe academice în țară și străinătate, publică numeroase articole și studii în reviste politice de specialitate și culturale.
Ca preludiu al voluminoasei teze de doctorat, publică studii în două volume colective: Tratatul de la Lisabona: De la metoda comunitară la noile evoluții ale guvernanței europene.
Drept și politici ale Uniunii, coordonat de Flore Pop și Oana Albescu (UBB), CA Publishing, 2012, pp. 333-363, și Triunghiiul de forțe geopolitice SUA-China-Rusia, apărut în noiembrie 2013 la Editura Ars Dicendi, Universitatea din București.
Publică asiduu studii de analiză geopolitică în revista internațională „Geopolitica” a Asociației de Geopolitică și Geografie Politică, „Ion Conea”.
A publicat până acum în domeniul de specalitate și trei cuprinzătoare cărți: Geopolitică – Compendiu, Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 2010; De la Kosovo spre est, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012; Chestiunea rusă, Casa de Editură Dokia, 2013.
În domeniul beletristicii a publicat până acum poezii în diverse antologii și două volume personale de versuri: ÎnGerul nostru, Casa de Editură Dokia, 2010 și InGer(in)Ta-Ra, 2014, la aceeași editură, cu o prefață pertinentă a lect. univ. dr. Sanda Misirianțu, Vibrație și incandescență.
Cu romanul U (o) mbre în Oglindă, își face debutul în proză.
Adept al încifrărilor din enunțurile capitale, după cum se vede și din titlurile celorlalte cărți ale sale, nu se dezminte nici de data aceasta și-și întitulează romanul: U(o)umbre în Oglindă, axându-se pe semantismul celor două substantive din enunț: „umbre” și „oglindă” cu multiple semnificații: congruente, oximoronice, iar uneori „o simplă oglindă care mă reflectă într-o lumină semiobscură”.
Imaginea din oglindă este umbra ființei reale din fața sa, dar în același timp e și cu totul altceva, pentru că e foarte concretă și privitorul își arogă asupra ei paternitatea, pe când o umbră aparține altuia care o generează, soarelui sau luminii lunii. Concluzia scriitorului este, totuși, în cele din urmă, halucinantă, deoarece el scrie în ultimul rând din Epilog: „Sunt oglinda unei minți rătăcite...”, „O oglindă ne leagă cioburile sparte ale unei vieți intrate într-un provizorat al unui oraș plin cu cărți și lumânări.” din care pleacă, nu se îndepărtează nici nu se autoexilează, ci, într-o continuă căutare de sine, încearcă să se regăsească: „prin puterea iubirii de sine”.
Scriitorul declară indubitabil: „Visele mele se nasc într-o oglindă. Dintr-o oglindă se nasc și tot acolo pleacă. Ele îmi surâd în noapte, când somnul lunecă în dormitor și îmi cuprinde întreaga ființă. Suntem lumea de aici și de dincolo. Într-un loc trăim și reconstituim viața acolo unde ea încetează să ne spună cum arată. Undeva în această lume inspirăm, iar undeva respirăm. Cine sunt eu? O oglindă îmi poate spune”. Urmărind un anume moment din viața personajului principal care se autodenunță ca și Dan, spre finalul romanului aflăm de abia că îl cheamă Târbu, un nume de familie românesc ancestral, un intelectual care robotește în sectorul presei scrise ca să spună adevărul, am fi înclinați să credem că este un bildungsroman, dar, dacă privim lucrurile mai cu atenție, vom observa că este chiar opusul: un roman care urmărește dezconstrucția unui personaj, înceata lui disoluție până la intrarea și ieșirea din oglindă, contopirea și dezcontopirea cu îngerul lui păzitor, pentru a se regăsi plenar în visul unei strămutări în toposul de dincolo, frate și mult visat din țara, Codrul: „Pur şi simplu, îmi doresc să exercit o influenţă pozitivă asupra tuturor lucrurilor şi fiinţelor ce-mi ies în cale. Recunosc că de multe ori nu îmi reușește, că viața este de o duritate înspăimântătoare și uneori am impresia că sunt un clovn, care mă apăr de propriile emoții și de nevroza ce-i cuprinsă într-o mască a politeții.”
Relatările directe din viața eroului precum și rememorările sunt foarte dure: „Sunt lacrimile din suflet care formează o emisferă a durerii şi îi zic bunului meu prieten: îngăduie să ne bucurăm – prin puterea iubirii de sine – de ceea ce vedem atunci când ne reflectăm în oglindă. Îngăduie ca zâmbetul să nu mai părăsească niciodată expresia feţei noastre, amplificându-i astfel frumuseţea interioară şi exterioară. Ajută-mi să simţim o iubire de sine atât de intensă încât să ne bucurăm întotdeauna de propria noastră prezenţă.” Eroul e pozitiv în sinea lui și speră că va veni momentul în care să se împace definitiv și cu umbra sa și cu imaginea din oglindă. Mai mult decât atât, eroul pare a-și crea o identitate ideatică în oglindă, o oglindă reală și una a sufletului, din care să se recupereze, sub paza îngerului bun, pentru că: „Lumea reprezintă acea oglindă ce-ţi restituie chipul pe care i-l arăţi. În cazul în care îți prezinți chipul posomorât, îţi restituie eşecurile, dacă îi servești un chip senin, îţi restituie luciul soarelui şi o stare de mulțumire. Unii înțelepți își educau discipolii ca la ieşirea din casă, coborârea în stradă, trebuie să-și controleze expresia feţei. Să arate luminoși și senini, să nu aibă nici o amprentă de întuneric și să alunge imaginea unui chip de mort sau starea depresivă.”p.53
Avem de-a face, însă, mai degrabă cu un drum în spirală care se întretaie cu numeroase rememorări generate de un loc sau de chipul unei persoane, cum ar fi fosta colegă super frumoasă și băiețoasă de școală, Dorina, devenită matușkă (preoteasă n.a.).
Meditațiile sunt în general nocturne, sau la întretăierea zilei cu noaptea, în momentele de așteptare. Eroul ne apare ca un însingurat hărțuit la nesfârșit de organele polițienești de supraveghere de tip comunist totalitar, sau de coșmarul unei întâmplări, de pierderea în necunoscut a unei persoane angelice deosebit de dragi, la un moment dat, cum ar fi Alexandra pentru care Dan este eroul la propriu: „Eşti îngerul trimis de Dumnezeu în această noapte să mă vegheze şi să mă apere.” Alexandra este pentru Dan un înger căzut în „focul desfrâului și ecuația numerologică a bărbaților” Întregul univers este părtaș la această descompunere morală: „Ecranul nopţii ocupă imaginea unui univers decăzut în poalele unui înger brutalizat”.
Ca niște stele căzătoare, mai multe fete tulbură cerul eroului încrâncenat mereu în căutarea unui adevăr, a unui topos liniștit în care să-și culce fruntea diademată de credința în Dumnezeu, în morala creștină, în respectul față de semeni, de prietenii și prietenele prietenilor lui. Rody, o fostă prietenă, mereu prietena altcuiva, devenită prietena prietenului și găzduitorului său, Iulian, face o figură aparte. Vin în avalanșă Mina, Lea sau Ólea de la Olga, Dominica, Liliana, Tatiana, Flavia, dar niciuna nu reușesc să pună stăpânire pe spiritul liber și veșnic preocupat de căutarea perfecțiunii atât în planul familial ca și în cel profesional. Simțind tot timpul în preajmă adierea de aripi, umbra îngerului păzitor, Dan ocolește minciuna și prefăcătoria. Chiar și în discuțiile cu Ivan Ilici se dovedește docil și ascultător, nu din complezență, ci din curiozitate sinceră. Detaliile bătrânului bolșevic despre iubirea față de fosta sa soție, frumoasa Nadya, și încercările prin care au trecut, sunt pentru eroul nostru o mană informativă cerească în raport cu care încearcă să înțeleagă noua structură politică.
Analist prin excelență, profesia trădând preocupările eroului precum și ale autorului romanului, Dan caută locurile cele mai ascunse de umbra nopții și de privirile comune, fauna tavernelor: „în care beţivii puteau să-şi comande o cinzeacă de rachiu sau votcă”, aici „rătăceşte în penumbra meselor înconjurate cu diverse figuri anoste…” cu „multă lume din crema sau drojdia societăţii, pentru că taverna găzduia diverse specimene umane, de la procurori şi doctori în ştiinţă, reprezentanţi ai feluritelor ministere, până la miliţieni şi foşti puşcăriaşi. Ultimii luau chiar masa – uneori împreună – punând la cale te miri ce lovitură de inginerie economică care să-i elimine pe cei care le-ar incomoda interesele sau pe protectorii acestora din urmă.” Pe seama lor glumește cu cotrubadurul său nocturn, avocatul Virgiliu: „ziua miliţienii îi caută pe criminali, iar seara se regăsesc la câte-un pahar de vorbă”.
Departe de a fi naiv, Dan e în esență circumspect.
Privind mai cu atenție narațiunile, pentru că avem de-a face cu mai multe narațiuni care se înlănțuie tematic și stilistic, am putea spune că Dan este un împătimit, chiar un prizonier al visării mai mult decât al visului: „Nu vreau să existe un Departament al desfiinţării viselor umane, nici al altor convieţuitoare de pe Terra.”
Deși își arogă dreptul de a vorbi în numele tuturor visătorilor, totuși se delimitează de visătorii obișnuiți: „Visele mele se nasc într-o oglindă. Dintr-o oglindă se nasc și tot acolo pleacă”. Trebuie să recunosc sincer că această afirmație mă derutează oarecum, pentru că dacă ne întoarcem la considerațiile de la începutul analizei romanului, atunci am fi îndrituiți să credem că de fapt e vorba de visul unei umbre și de umbra unui vis așa după cum spune Mihai Eminescu în Scrisoarea I: „Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric...” Totuși, nu este vorba de visurile unui om, nici la Octavian Sergentu, ci de meditațiile profunde ale unui gânditor și, astfel, iarăși revenim la Eminescu din finalul poeziei La moartea lui Neamțu: „Potrivim șirul de gânduri pe-o sistemă oarecare,/ Măsurăm mașina lumei cu acea măsurătoare/ Și gândirile-s fantome, și viața este vis”. Scriitorul nu cade pradă viselor, realizând că este vorba de scornelile nopții ca și la Eminescu: „Ce vis ciudat avui, dar visuri/ Sunt ale somnului făpturi:/ A nopții minte le scornește,/ Le spun a nopții grele guri.” (Vis)
Consistent în mesaj, fluent în narare, scriitorul își distribuie cu succes relatările și introspecțiile, realizând un tot unitar romanesc de o factură nouă, în care narațiunea nu se autosatisface prin lungime, ci prin densitate, iar meditațiile filozofice, existențiale, mai degrabă, nu se impun prin forță sau dorință de impunere, ci prin încercarea de autocunoaștere a sinelui măcinat de căutări și însetat de răspunsuri-soluție la viața personală și a celor asemenea lui.
Frust în conversații, dar fără cuvinte prea tari, și diluvian în meditațiile și articolele politice pe care autorul le aduce în prim plan ca și documente, romanul se motivează intrinsec prin filozofiile în opoziție ale actanților.
Radu KRETZUDAVA
