De ceva timp asistăm la o bătaie de joc pe care unii magistrați o aplică cetățenilor. O categorie ostatică a sistemului ticăloșit aplică fără menajamente lovitură după lovitură la adresa noastră, a cetățeanului simplu. Pentru că nu își iau ”sporurile de stres” ne stresează de ceva timp sabotând demersul reformării sistemului. Și , sunt semne de întrebare, dacă nu cumva prin inițerea și prelungirea grevei magistraților da fapt se îndrăznește reîntoarcerea noastră obidientă la vechile reguli ale generației criptocomuniste. Și dacă justiția este una din puterile statului, cum se face că o parte din reprezentanții acesteia se încumetă să își aroge dreptul de-a fi mai presus chiar decât legea, pe care tot ei își zic că o servesc.
Nu comentez eventualile pierderi care le-ar fi putut înregistra statul român, datorită faptului că unii potențiali investitori străini ce și-ar fi dorit să inițieze sau să deruleze o afacere în România au abandonat ideea pentru vremuri mai bune sau chiar pentru altă țară. E grav că unii se cred singuri în măsură să se vadă beneficiarii și privilegiații țării.
Și această grevă a magistraților este o suprafață a sistemului ticăloșit, pentru că în fapt este o criză politică. Unii magistrați chiar și-au permis să arunce vorbe ironice cetățenilor, care se mai află prin tribunale în așteptarea lui Goddo, să se adreseze lui Băsescu și Boc dacă vor să-și reglementeze cazurile litigioase. ȘI aceasta în contextul în care s-au estimat pierderi datorită grevei de un miliard de euro. Astăzi magistrații au devenit niște actori ai procesului electoral, iar această grevă nu este, nici mai mult nici mai puțin, decât o reacție la adresa guvernului român care depune substanțiale eforturi să asigure un echilibru social. Magistrații nu mai bat cu ciocanul în masa de judecată ca să dea verdicte corecte, ci îl flutură înspre cei obidiți și nevoiași.
Mă întreb, doar, dacă sunt singulare astfel de doamne Pivniceru sau Temniceru în sistem. Și cred că sistemul poate fi reformat și reformatat cu cadre tinere, serioase, pregătite să se afirme. Trebuie să recunoaștem că există un conflict de generație. Și că, încă, generația cotizantă sistemului comunist nu lase uși și ferestre deschise și nici măcar întredeschise generației anticomuniste. Cred că acei magistrați care sabotează statul, considerându-se mai presus de lege și funcție, trebuie eliberați din funcții și întinerit sistemul. Și acesta trebuie injectat nu cu sânge clientelar, ci cu competențe.
Iar starea din magistratură se extinde și în alte ramuri. Unii păpușari politici simțind adiind un aer preelectoral s-au pus să clocească greve.
Ce-a făcut Traian Băsescu?- se întreabă unii...
A făcut mult din puținul pe care l-a avut la dispoziție, luându-se la trântă cu un sistem ticăloșit și cu unii farsori care se erijează a fi singurii avizați reprezentanți ai acestei țări. Suspendat și blamat de 322 sau de cei cărora acesta le stă ca un os în gât pentru că nu mai pot să iasă la hoțit ziua în amiaza mare. Și, eu, ca și mulți cetățeni de rând, am suferit alături de el. Ba chiar m-am pus în pielea lui. Am fost neputiincios în fața balaurului care s-a chemat calomnia, colportarea, minciuna. Într-un cuvânt, în fața nimicniciei umane. Și, sincer, este foarte greu să te speli de mizeria aruncată de alții la adresa ta. De ce?- m-am întrebat. Cuiva i-am stat în cale... nu am admis imposturii și comodității să se așeze în conștiință. Și nu sunt singurul român care am trăit astfel de experiențe. Sunt mulți, poate chiar întrega țară. Iată de ce mă simt trist când văd cum un zelos jurnalist de la București se războiește cu președintele meu, că văd că face coppy-paste în articolele sale din publicația ”Moldova Suverană” de la Chișinău și inventează proprii ”huiduieli” la adresa lui Traian Băsescu, pe care le aplică o etichetă că ar aparține întregii suflări umane. Mai nou acesta a inversat citările unui ”fugar” la Chișinău și se inspiră altfel- nu cu ”spionaj și contraspionaj”, ci cu ”șantaj și contrașantaj”...Și să nu zici că există o subterană pe axa Chișinău-București (Ziua-Moldova Suverană)?!
Mă bucur la norocul pe care ni l-a dat Dumnezeu să avem și un președinte ”anticomunist”. Și cred că majoritatea românilor sunt mândri. Pentru că în mare parte el a reușit ceea ce nu au reușit alții: să ne spele de petele comunismului și să ne redea demnitatea.
Traian Băsescu, în calitate de președinte al României, a oferit o speranță României că se poate trăi altfel, mai bine. Și unde există speranță, există și un crez. Cred că România va fi pe mâni bune și în viitor.
Simt că vine un timp al deciziilor pentru o Românie profundă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu