La Kiev se dezbat noile accente pentru o strategie de politică externă

Diplomația ucraineană a intrat într-o acută criză. Responsabilii ucraineni de politică externă sunt într-o profundă reconsiderare a priorităților Kievului pe arena internațională. Tot mai multe voci expertizate susțin că Ucraina sub șefia lui Victor Iușcenco și-a diminuat pozițiile pe arena internațională. Se încearcă o reasambalare a politicii externe ucrainești, orientată spre o tardivă reapropiere de Kremlin. Pur și simplu, la Kiev se afirmă că factorul ucrainean și-a pierdut completamente inițiativa de politică externă, pe toate direcțiile, și a fost impus să renunțe la subiecte majore în fața mai multor jucători, unde pozițiile ucrainești erau destul de solide. Astfel se cpnsideră că perpetuarea unei asemenea orientări în politica externă poate însemna diminuării relevanței pe plan internațional al Ucrainei și consolidarea influenței străine în procesele interne economice și politice, minimalizării rostului diplomației ucrainești.
Este adevărat că strategia ucraineană de politică externă a constat în ultimii cinci ani în încercarea strictă de-a aranja țara ca un cordon sanitar în jurul Rusiei. Iar această orientare de-a transorma Moscova într-un adversar redutabil internațional în calea intereselor ucrainene a afectat economic Ucraina, a slăbit pozițiile acesteia în spațiul post-sovietic, dar a sporit forța de atracție față de interesele partenerilor occidentali.
Schimbările de accente care s-au produs între Est și Vest au lipsit Ucraina de arma confruntării în raport cu Rusia. Și chiar dacă echipa lui Iușcenco insistă pe o continuitate în politica externă, Washingtonul lui Barac Obama se arată tot mai dezinteresat. Și aceasta în contextul în care unul din strategii americani Zbigniew Brzezinski îi rezerva Ucrainei un rol major în reconfigurarea ”noii ordini internaționale”, descrise în lucrarea ”Marea tablă de șah”.
Politica univectorială a Kievului, după unii, nu este nici măcar proamericană, ci mai degrabă exclusiv antirusească. În perioada când a deținut președinția Leonid Kucima au fost lansate două concepții de perspectivă: ”Ucraina ca lider regional” și ”Ucraina- un centru alternativ de atracție în CSI”. Doar că aceste proiecte s-au arătat a fi niște tentative nereușite de sprijinire al acelor state, pe care nu îi avea sau are la inimă Moscova. Pentru că state precum Republica Moldova și Azerbaidjanul nu ar fi fost de acord cu o astfel de abordare, spun specialiștii ucraineni, acestea s-ar fi detașat de la Ucraina.
Ei consideră, că, Ucraina ieșind din zona de confruntare cu Rusia ar putea înceta să mai fie un obstacol în calea restructurării sistemului de relații din Europa și, astfel, ar putea obține să aibă un câmp larg de manevră diplomatică, spun experți ucraineni. Pentru că planul unei integrări rapide în UE a transformat procesul interațional UE-Ucraina într-o oboseală reciprocă. Acesta se exprimă pe o tendință concentrată pe semnarea actului de asociere și creare a unei zonei de comerț liber cu UE. Kievul încă nu și-a edificat o politică de parteneriat și de vecinătate pe termen lung în raport cu UE. Iată, de ce, unii strategi ucraineni acreditează ideea ca de acum încolo pe agenda zilei să se instaureze refuzul față de o apropiere de Uniunea Europeană, raționament care chipurile ar deschide niște posibilități de inițiere a unui dialog activ și aferent din partea Bruxellesului în reglementarea problemelor economice, migraționale și de vize și care ar fi compatibil intereselor ucrainene.
Kievul a fost lipsit completamente de inițiative în dialogul purtat chiar și cu Statele Unite, enunță ucraineanul Taras Stețikiv, în articolul ”Interesul național” în publicația Zerkalo Nedeli. ”Ucraina în ultimii ani a încuviințat doleanțele Washingtonului chiar în virturea propriilor interese economice”.

România, adversarul principal regional
Kievul nu ascunde că România reprezintă principalul adversar regional și că statul român este considerat un potențial exportator de insecuritate la adresa teritorială a Ucrainei. Cei de la Kiev consideră că diplomația ucraineană sub presiunea decizilor euratlantice ale lui Iușcenco, Tarasiuk și Ogrâzko a cedat mai multe poziții importante în raport cu România, considerată cel mai activ concurent regional al Ucrainei. În afară de decizia platoului continental din Marea Neagră, experții ucrainenei spun că a fost suspendat proiectul ucrainean Dunărea-Marea Neagră ( canalul Bâstroie), că Bucureștiul încuviințează tendințele antistatale a diasporei românești( inclusiv prin pașaportizarea românească) și că ignoră problemele de asimilare rapidă aucrainenilor în România. ”Folosindu-se de statutul de membru UE și NATO, România intenționează să discrediteze activ Ucraina în UE obligând-o să facă în continuare concesii economice și politice până la acordarea unei autonomii românilor din regiunea Cernăuți. Iar exemplul Bucureștilor îl pot urma Bulgaria, Slovacia și Ungaria”( Taras Stețikiv, ”Interesul național”, ZN).
Pe de altă parte, vocile avizate ale Kievului spun că statul lor trebuie să urle în NATO că România duce o politică expansivă la adresa statului ucrainean. Ex-șeful Ministerului Afacerilor Externe a Ucrainei Ghenadii Udovenko adeclarat zilele acestea că ”una din amenințările externe de bază pentru Ucraina, alături de Rusia, în ziua de azi este România”. Udovenko a chemat autoritățile ucrainene să reacționeze la pretențiile teritoriale enunțate de vecini, în special să sporească capabilitățile de apărare a statului și a armatei.
Furia și lipsa tactului diplomatic al fostului șef al diplomație ucrainene relevă starea în care se află azi această instituție a statului ucrainean. "Kievul a contribuit ca România să devină membru NATO. Noi am gândit că acolo îi vor educa și că ei nu vor înainta pretenții teritoriale, dar astăzi vedem că România ne-a luat Insula Șerpilor și că activ desfășoară o pașaportizare în Bucovina. Consider că Ucraina trebuie să strige din răsputeri în NATO despre ceea ce face România”, a declarat ”panicatul” Udovenko. Recunosc, eu unul nu am știut că Ucraina are drept de vot în Alianța EuroAtlantică și școli de maniere aristocratice selecte.

Noi orientări și predicții a politicii externe ucrainene?!
Paralizarea relațiilor cu China, India și Brazilia, considerate noi lideri în politica și economia mondială impune, conform strategilor ucraineni, revizuirea concepției actuale de politică externă. Pentru că aceștia consideră că Ucraina are nevoie de o diplomație pragmatică, care ar servi interesele economice naționale. Măsurile concrete care ar trebui luate, în accepțiunea acestra, țin de nivel strategic și tactic. Astfel, ”Ucrainei ca țară cu un nivel minim de amenințări externe, dependentă de economia dependenței exporturilor și de o dependență obiectivă față de câteva centre de putere din Eurasia i se recomandă să revină la o politică multivectorială, în care accentul ar fi pus pe o diplomație economică”. În relație cu NATO statului ucrainean i se recomandă să se limiteze la un simplu parteneriat, iar dialogul cu UE ar urma să se desfășoare prin intermediul acordului de asociere și de liber comerț. Totodată, statul ucrainean ar trebui să urmeze realizarea unei concepții de ”ofshore politic, potrivit căreia Kievului i s-ar cere să se conecteze la contextul de ”restartare” în relațiile ruso-americane și să pătrundă în dialogul Rusia-UE. Un pas semnificativ, pe care îl enunță experții, îl constituie aranjarea în parteneriatul celor cinci state Rusia-Ucraina-Germania-Franța-Italia, care ar putea constitui o contrapondere non-conflictuală influenței americane în Europa și aliaților acesteia din Europa de Est. În context, se vrea o normalizare a relațiilor cu Federația Rusă printr-un proiect de ”avansare industrială comună”. Toate aceste acțiuni ar urma să aibă loc la nivel strategic. În schimb, în ceea ce privește nivelul tactic s-ar cere o minimalizare a nivelului de tensiune în raporturile ruso-ucrainene datorită cooperării economice, dar și a renunțării definitive în sprijinirea regimului Saakașvili în Georgia, inclusiv în inițerea și desfășurarea reevaluării istoriei ruso-ucrainene.
Doar, spun experții ucraineni, aceste acțiuni de apropiere de Rusia trebuie văzute în contextul insistării ferme a apărării suveranității și unității teritorale a Ucrainei, prin descurajarea acțiunilor agenților ruși în Crimeia și Sevastopol, prin impunerea respectării drepturilor culturale și lingvistice a celor trei milioane de ucraineni din diaspora ce se află în Rusia, etc. Nu se poate, spun aceștia, să ieși dintr-o confruntare acerbă și să intri pe un teren de cedări și pacificări nerentabile. ”Trebuie să ne amintim că Rusia dintotdeauna tinde să domine Ucraina și nu recunoaște definitiv suveranitatea. Acest lucru nu se va schimba nici după o ”reîncărcare” a relațiilor.” Pe de altă parte, experții ucraineni, propun o restbilire și activizare a conactelor cu China, India, Turcia, Egipt, Brazilia și cu alți lideri din economia mondială post-criză. De asemenea, văd o reîncărcare a relațiilor cu Azerbaidjanul, Armenia și țările din Asia Centrală în baza renunțării la retorica de democratizare și mizând pe o concurare agilă a proiectelor rusești în respectivele regiuni.
În context, participarea ucraineană în reglementarea transnistreană este văzută ca o necesitate. Se propune reluarea sprijinului acordat de către Ucraina pentru reprezentanții elitei transnsitrene și renunțarea de-a urma ca orbii instrucțiile UE în acest subiect.
În relație cu țara noastră, strategii ucraineni, solicită ca în plan bilateral și pe coordonatele europene să fie reluată adversitatea dură la adresa României. Să fie întărită coordonarea cu Ungaria și Bulgaria în chestiunea respectării drepturilor minorităților naționale de către București.
Care sunt "notele de final"
Realizând aceste măsuri, spun cei de la Kiev, în scurt timp, aproximativ în decurs de un an, se pot vedea schimbări pozitive în pozițiile de politică externă a Ucrainei. Pentru că, potrivit acestora, Ucraina a încetat îndeobște să promoveze interesele sale în lume depășind cadrul trilateral CSI-SUA-UE.
Astăzi, Ucraina, cu o identitate statală contrafăcută, se află într-o profundă criză de politică externă. Își schimbă factorul ucrainean notele muzicale după 2010?