Politica ”bunului simț”

A avea bun simț nu este neapărat să-ți lansezi un slogan al ”bunului simț” și să-l ”patentezi”, să te erijezi în singurul politician care ar reprezenta această calitate morală. ”Bunul simț” nu se măsoară în declarații și nici în slogane asumate. Și aceasta în condițiile în care unii ilustrează contrariul moralității și onoarei. ”Bunul simț” înseamnă mai mult decât un simplu slogan. ”Bunul simț” reprezintă o calitate morală, o educație primită în familie și la școală, este setul de valori necesar de care o persoană trebuie să dispună în viața de zi cu zi, dacă se consideră o persoană morală. Este o sumă de trăiri coerente care se poate manifesta într-o credință a ”bunului simț”.
Suntem țintuiți într-o tensiune suspectă de către mulți politicieni de azi. Fariseismul și fățărnicia acestora a atins cote maxime. Suntem iarăși umiliți printr-o serie de posturi de televiziune, în emisiunile cărora unii politicieni ne predică și ne propagă minciuna, calomnia și manipularea, dar în care se face recurs la ”respect”, la dreptate și adevăr. Și sunt destui cei care mai și delirează inventând o politică a ”bunului simț”. Te întrebi, dacă nu cumva cei care sunt lipsiți de un ”bun simț” ne confiscă și principalele principii de moralitate, la care aspiră fiecare cetățean. Astfel încât poți deduce că sunt mai sinceri adepții politicii de instaurare a ghilotinei decât perverșii și ipocriții acestei vremi.
Traim într-o lume în care se cultivă și predomina înca minciuna și manipularea în spațiul public, în care clasa politică ne induce psihoza și decadența , folosind mașinăria infracțiunilor verbale. Ne este livrată o politică a fricii și o demonizare pentru instituțiile statului pe care ”cartelurile” din partide și din altă sfere nu le pot controla și administra în interes privat, apelând la un interes public. Debitul verbal agresiv al unor politicieni de formațiune liberală ne aduc aminte de mostrele de reflexie ale comunismului teoretic și practic din trecut. Mutarea Johannis a fost de fapt un afront de luptă contra președintelui Băsescu. I s-a cerut premier tehnocrat, dar i s-a solicitat și un premier independent și de partide și de președinte. Trebuia să mai zică și ”un premier independent față de Țară”. Nu mă miră că mulți descendenți a unor figuri proeminente din vechea gardă comunistă și-au găsit locul și rostul liberal. Și când te gândești că există pe bune un deficit de valoare ”liberală”.
Astăzi nu mai înțelegi în ce tip de republică existăm: parlamentară sau semiprezidențială?! Pentru că ofensiva mai multor partide, care s-a produs la adresa normalității constituționale, dă multe semne de întrebare. Și, în primul rând, te întrebi, pentru cine se spetesc și pe cine îi reprezintă majoritatea personajelor politice?! Pe cetățeni sau pe ei înșiși?! În prezent avem doi ”premieri” care pozează în fața ecranelor de la televizoare și un premier în exercițiu. În acest moment avem trei premieri! Așa că asistăm la o bătălie încrâncenată pentru postul de prim-ministru al României. În scena politică Klaus Johannis și Lucian Croitoru au devenit repere informaționale și de dezbatere publică.
”Premierul” Klaus Johannis sau premierul coaliției de la Grivco, cum a fost botezat de președintele țării Traian Băsescu, este actualul primar de Sibiu și omul Partidului Național Liberal. Adus cu surle și în urale, parcă asistam la o nouă revoluție franțuzească, Johannis era văzut ca premierul providențial, salvatorul”crizei”. Ne-am mirat de soluția liberală și de cea social-democrat, dar mai ales de cea ”populară” a UDMR-ului. Până la urmă, ne-am dat seama că Johannis este un fel de păpușă ”barby” care nu are o pregătire economică specifică și nici o prospecție a viitorului. Este adevărat că pe vreama guvernării liberalilor a beneficiat din plin de cele mai multe fonduri, dacă nu mă înșeală memoria 1677mln.lei, în calitate de primar al Sibiului și de brandul de capitală europeană. Mai este adevărat că în Sibiu există investiții nemțești masive și că o comunitate se poate administra de la sine, fără soluții reale din partea ”marelui” edil. Nimeni nu știe ce echipă are în spate Johannis și spre ce valori certe va tinde în programul său de guvernare:liberale, neoliberale sau socialiste. Ori, se știe, că, în spatele lui stau interese conjuncturale, pe termen scurt și de descurajare a impactului Băsescu. Azi, cu regret, aflu că primarul Johannis este bănuit de complicitate la un caz incredibil de trafic de organe.
”Premierul” Lucian Croitoru sau candidatul de la Palatul Cotroceni a fost desemnat de președintele Băsescu ca urmare a solicitării majorității parlamentare de-a vedea în fruntea guvernului un premier tehnocrat și nu unul politic. Din câte am putut să remarc, Lucian Croitoru, într-adevăr, posedă o pregătire serioasă în domeniul administrării unei economii și o viziune proprie de gestionare a crizei economice și a soluțiilor pe care trebuie să le aplice în societate.
Cetățeanul este același, se uită le televizor și vede aceeași placă stricată dintr-un refren în care ”noua majoritate parlamentară” îndrugă ”Băsescu este răul”. Aceasta fără ca să ne referim la ”păcătosul” Becali cu pretenții de ”bun creștin”.
Zilele acestea am auzit mai multe voci care îndurerate ziceau ”Doamne iartă-i pe nebuni și pe noi, nemernicii, că i-am votat!”
Și în acest spectacol a la Caragiale nu știi în ce să mai crezi. Unii fac recurs la ”premieri” și la valori morale, lipsindu-le cu desăvârșire acestea. Și ei știu că ”bunul simț” nu se cere afișat sau invocat ca un scop electoral, pentru că ”bunul simț” este o calitate pe care fie o ai sau nu o ai. Ca orișice cetățean, ca român, îmi caut personajul politic spre care să se îndrepte aceleași valori și aspirații, aceleași vise mărețe. Pentru că vreau ca el simtă când imi spune: ”Sunt ca și tine!”