De ce nu trebuie să fim indiferenți!

Societatea e într-o continuă mișcare. Manifestele sociale și politice ne zguduie din temelie priveliștile și valorile.
Discursurile zgomotoase ne ignoră rădăcinile și ne cutremură regăsirea de esențe. Uităm de nevoia prospectării unor proiecte de avengură și suntem nemulțumiți că efectele negative ale crizei economice mondiale nu își sistează pledoriile. Nici nu am găsit vaccinul indicat și nici soluția de remedierea pentru criză.
Și te întrebi: această criză este reală, adevărată sau virtuală?! O criză care vrea să ne ia mințile și în dosul căreaia se ascunde neputința multor politicieni și șmecheri tupeiști, unii strecurați și cocoțați și astăzi în diverse funcții importante ale statului. Scala de valori este bântuită de non valori, încăt a fost inversată.
Să recunoaștem că astăzi prosperă găștile vânzătorilor de iluzii, sunt la polul naționalimului și, totodată, sunt accesați și la un pol al internaționalismului. Și aceste găști se revendică ca unice reprezentante ale statului român. Ei experți, ei doctori cu "diagnoza" sau "dializa" societății, ei referenții de succes. Și în spatele lor nu există decât eșecuri. Pentru că până în prezent au instaurat o comoditate a mediocrității, pe care o împărtășesc cetățeanului. Apeși telecomanda și vezi minciuna jubilând la televizor: președintele înjurat, succesele diplomației criticate, filfizonii elogiați. Și ne servesc minciunile poleite sistematic, zi de zi, oră de oră. Fără nici o remușcare de sine, gașka distribuie gargară, intriga și scandalul. Acesteia nu i se pare normală nici o ordine în societate și doar mizeria, răul sau panica au astăzi audiență. Astfel, încât evaluatorii efectelor crizei economice ne oferă și efectele propriilor crize, pentru că ne vor părtași ai opiniilor lor şi pe noi niște crizați. Până când?!
Și am ajuns cu toții la capătul răbdărilor, nu și al puterilor. Și acest lucru nu îl putem ignora. Nefirescul ne-a cuprins de-a binelea și ne istovește. Se impune o revizuire a valorilor pe care trebuie să ne axăm în perpectivă. Se cer soluții corecte și măsuri adecvate pentru îmbunătățirea percepției noastre pentru ceea ce avem de gând să facem, ca să ne consolidăm și să construim în viitor în care să primeze binele şi bunele moravuri. Este nevoie să ne împăcăm cu ideea că nu suntem perfecți și să privim lucizi și pragmatici l ce avem de realizat. Să ne regăsim speranța că se poate, că totul stă în puterile noastre și, în concordanță, cu credința în Dumnezeu. Eu cred că se poate...Trebuie doar să ne regăsim pe noi înșine, să îl redescoperim pe celălalt de lângă noi, fie că e soția, prietenul, prietena sau vecinul. Să nu mai fim pe cont propriu şi lipsiţi de vlagă, pentru că doar așa putem deveni o Națiune Unită, o famile mare.
O dată, credința fiind regăsită, putem lucra la o Românie prosperă și la un viitor propriu.