Întotdeauna ne punem întrebări şi suntem în căutare de răspunsuri.Şi nu sunt visele, nici iluzii sau simplele constatări care ne îndeamnă să facem ordine în ierarhia valorilor.Este viaţa comparată în stilul comportamental a diferitelor destine, cuantificată în memoria proximităţii noastre.Ne întrecem în a emite ipoteze şi revendicăm vechi şi noi bătălii, care străbat în spaţiul public. Trebuie să recunoaştem că există o lume a spiritului şi o lume a raţiunii, că aceste lumi îşi au propriile sarcini şi obiective în căutarea omului nou. Un om nou pentru care au militat mulţi şi care a ezitat să acceadă plenar în societate. Şi nu revendicăm aici "omul nou" ca teză al nazismului, comunismului şi fascismului care a indus o lume absurdă şi a scăldat Umanitatea în teroare. Omul nou este revendicat de Biserică, dar şi de oamenii în halate în alb. Modelul "omului nou" este prezent în scrieri, este codificat în imaginile din filmele artistice şi de animaţie, el persistă în imaginaţia noastră. Şi acest model, al omului nou, tulbură sufeletele şi minţile oamenilor. Indubitabil, suntem în cătarea acestui model al omului nou, iar de aici şi luptele, chiar bătăliile între preoţi şi medicii a căror profil ţine de factorul creierului uman.Şi chiar dacă, în esenţă, nu vom remarca o dispută la nivel public, nu avem cum să nu constatăm că fiecare din ei luptă pentru un control al spaţiului spiritual sau mental în care există şi se desfăşoară fiinţa umană.Şi dacă Biserica se va îngriji mai mult de tangibilul spiritual, în schimb, Spitalul, care aici îl reclamăm prin psihologi, psihoterapeuţi, neurologi şi neuropsihologi, va evedinţia şi va trasa modelul comportamental al acelui "om nou", care poate fi supus controlului.Nu doar cunoaşterea şi însuşirea creierului uman îi va ghida pe mulţi psihiatri, parapshiatri şi neuropsihologi să considere neuropsihologia ca fiind ştiinţa viitorului. Abilităţile potenţialului cobai, comportamentul neurolingvistic şi mediul în care s-a manifestat vor determina să se ia măsuri aferente în vederea controlului uman care ar putea abdica de la tendinţele societale sau guvernaţei. Legitimarea noii tendinţe a guantificării şi stabilirii unui control uman, raţionalizarea acestui control, va determina ca lumea în adevăr să accepte noul model de "căinţă" raţionalizată, unitare, în dauna credinţelor cu aspiraţii de libertate divină.
Libertatea este una dintre cele mai dominante aspiraţii ale umanităţii şi nu poate fi evaluată decât în raport cu experienţa constrângerii.Ce îîi face pe oameni să nutrească aceste sentimente stranii de libertate şi de neadmitere a poluării şi ingerinţelor externe a spaţiului vital? Ce îi face pe oameni să aspire la valori intangibile, morale şi universuri paradisiatice?
De ceva timp m-am întrebat de ce anumiţi lideri politici îşi au în preajma lor psihiatri sau bioterapeuţi? Prima dată m-am întrebat în 2004.Şi nu întâmplător există unii care se află şi lângă şefii de stat. Iar atunci te întrebi: cine pe cine controlează? Preşedinţii pe parapsihologi, bioenergeticieni, neuropsihologi sau viceversa.Iar în acest timp apar diverse cărţi care descriu războaie ale minţii şi parapsihologice.Este sau nu este spaţiul nostru uman agresat de noua frontieră geospirituală apocalitică. Controlul mintii este un concept ce a evoluat în ultimul deceniui, prin studii de profil îintreprinse în psihologie, parapsihologie, sociologie, antropologie, religie, economie, electronică, cibernetică şi a devenit un concept complex iar metodele actuale de control sunt extrem de evoluate şi recunosc că sunt extrem de eficiente.
Nu o dată mi s-a sugerat să frecventez un psihoterapeut, cu toate că nu mă consider nici bolnav şi nici cu tendinţe de devianţă comportamentală. Recunosc că deja nu este secret pentru mulţi felul meu de-a mă exprima şi a mă manifesta. Sincer, recunosc, puterea inimii, a credinţei şi a aspiraţiei spre libertate este cea care ne aşează o scală a valorilor fireşti. Evident că astăzi credinţa, Crezul, dragostea nu pot fi nici evaluate, cuantificate, scanate. Uneori, am aspirat şi am crezut în imaginea icoanei sau a unităţii unor comunităţi care cred în sfinţenie, suferinţă şi iertare. Am crezut în lumina lui Isus Hristos.
Tot timpul specialiştii unui umanism controlabil s-au axat pe crearea modelului "Om nou" şi de fiecare dată în faţa Umanităţii au răsărit destui monştri care au desfiinţat prinosul ştiinţei în slujba Omenirii...
Ce ciudat, încă nu ne-am astâmpărat în nevoile nefireşti de-a re/naşte şi a ne naşte cu aspiraţii de zeităţi vremelnice, mai continuăm să trudim pe ogorul infamiei noastre aduse în adresa propriului Dumnezeu şi a Universului care a avut binevoinţa să ne accespte naşterea.
Vom putea, oare, noi, mâine să rostim: Ego sum qui sum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu