"De la Kosovo spre Est"- o carte despre jocuri geopolitice

Sincer, mă bucur că a mai apărut un produs care îmi poartă semnătura. O carte despre Kosovo şi impactul jocurilor geopolitice din spaţiul postsovietic. Reprezintă noua creaţie statală din Balcani un precedent pentru enclavele din spaţiul "vital" al Rusiei sau ba. Şi răspunsul îl găsiţi cuprins în carte. Evident că nu. Dar las să vorbească despre carte unul din exigenţii lectori ai ei, bunul prieten şi educator, Emil Pop. Cuvintele de mai jos, făcute la adresa lucrării, de către Emil Pop, se regăsesc în postfaţa lucării:
Studiul întreprins este rezultatul unui aspiraţii susţinute, cu scopul clarificării într-o manieră sincretică a complicatelor probleme dintr-o mai recent creată zonă geopolitică cu un extrem de mare potenţial conflictogen. Punerea în conjuncţie şi observarea detaliată a problemelor statelor Kosovo, Republica Transnistria, Osetia, Abhazia şi Karabahul de munte, încercarea de a descoperi similitudinile şi factorii diferenţiatori, analiza amănunţită după criterii judicios selecţionate dezvăluie dublul efort al unei abordări într-o perspectivă structural-funcţionalistă, încercarea de a destructura condiţiile genezei şi manifestării într-o formă violentă a răului politic susţinut de baze expansionale, şi întreprinderea recreării factorilor generatori de arii geopolitice pacifiste şi pacificatoare.
Punctul originar servind drept criteriu analitic şi loc pentru dezvoltarea construcţiei argumentative primeşte statutul ontologic al judecăţilor factuale despre problematica politică kosovară, nemailăsând nici un fel de spaţiu pentru simulacrul speculativ. Subiectul geopolitic Kosovo este analizat după cursul hermeneutic al dreptului internaţional care îşi descoperă restricţii de semnificare impuse de metaexistenţa unei „ordo mundi”, totuşi încă neordonată, amorfă şi oarecum hibridă. Studiul nu se limitează doar la enunţuri descriptiv ştiinţifice, ci dezmărgineşte un teritoriu rigid prin stereotipii şi cutume, prin asumpţii rutiniere, cutezând în schimb la roadele fructuoase ale celor mai fecunde ipoteze. Despre metodologia întrebuinţată nu este nevoie să vorbim deoarece chiar nu este necesar a justifica un exerciţiu temerar de experiment spiritual şi simulat. Autorul a utilizat toate abilităţile intelectuale şi raţionale, a studiat un volum uriaş de informaţii şi date, a selectat, clasificat, comparat, analizat şi sintetizat reuşind să producă o cercetare temeinică, raţională şi literar estetică, un amplu sorit aristotelian. Nu a ocolit vreunul din drumurile hermeneutice ale cunoaşterii descrise întâia dată de egipteanul zeu Toth. Urmând Calea ce duce în jos – Deducţia, a descoperit aspecte pre-existente dar încă necunoscute ale problemelor cercetate, în timp ce ţinând energic direcţia Căii ce duce în sus - Inducţia a produs soluţii generale şi noi pentru eliminarea motivelor insatisfacţiilor politice din zonele geografice cercetate.
Într-un fel, prin interogaţiile avansate, înrudit cu fizica cuantică, lucrarea propune spre dezbatere cercetătorilor în domeniu şi publicului interesat grava întrebare asupra posibilităţii existenţei unei structuri geopolitice integratoare de tipul „ordinei anarhice” şi a unui proces de „anarhie ordonatoare”. Estetismul unei încercări de metafizică politică derivă chiar din pragmatica descoperirii raporturilor care guvernează între cauză, condiţii şi legităţi - bineînţeles toate politice – şi consecinţa generării categoriei extramundane a necesităţii politice invidioase şi limitatoare, un mare şi transcedental anonim de factură blagiană care interzice schimbarea socială, în consecinţă politică. Aporia remanenţei conceptului în condiţiile degradării existenţiale nu este rezolvată senzorial ontologic, dar într-o manieră ipotetic gnoseologică şi una doctrinar axiologică. Optimismul autorului învinge perenitatea şi răceala cenzurii transcedentale a structurii geopolitice descoperite, utilizînd ca mijloc infailibil credinţa în existenţa unor modeluri (patterns) de soluţionare a stărilor indezirabile de imobilism politic şi raporturi de forţă din arealul studiat. Marii actori geopolitici din regiunea cercetată sunt înscrişi într-o viziune maniheistă, în timp ce naţionalităţile şi etniile care în mod presupus din vina unor mari puteri au eşuat dezvoltarea până la stadiul de naţiune-stat îşi probează imposibilitatea de a descoperi noi soluţii, altele decât invocarea principiilor drepturilor colective, autonomiei teritoriale, mergând pînă la secesiunea deplină. Cenzura marilor puteri rămâne totală, nelipsind totuşi ulterioare convulsii şi surprize. Care toate ar putea fi violente şi dureroase, care în întregime ne vor afecta negativ. Apelul autorului la raţiune ne violentează iniţial şi ne indispune, transformîndu-se mai apoi într-un subtil surîs zigomatic, semnul eternei înţelepciuni politice. Este un apel care ne semnalizează, ulterior sublimează în dorinţa unei plăcute şi instructive lecturi geopolitice.

Emil Pop,
Locotenent-colonel in rezerva a Armatei Române,
Cluj, 29 martie, 2009