sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Doctrina geopolitică rusă: între manifest și viziune


În anul 2012 Academia pentru probleme geopolitice din Rusia a lansat un proiect de ”Doctrină geopolitică a Federației Ruse” care pune accentele pe schimbarea configurației geopolitice globale, a modificării tendințelor și conceptelor tradiționale geopolitice cu cele care se leagă de geopolitica globală contemporană. Doctrina Rusiei își propune menținerea civilizații și patrimoniului valoric rusesc, al spațiului său vital, dar și adaptarea sau resetarea compenentelor tradiționale rusești la cele contemporane, globale. În analiza ”Cu privire la chestiunea de elaborare a doctrine geopolitice a Rusiei” Igori Feodorovici Kefeli, doctor în științe filosofice, profesor, șeful catedrei de culturologie și globalistică aUniversității ”Voenmah” D.Ustinov, vicepreședintele Academiei pentru probleme geopolitice(Revista ”GEOPOLITICS and SECURITY”, № 3 (19) 2012, Sankt-Petersburg) rreclamă următoarele: ”A sosit timpul ca să fie eludată problema legată de necesitatea elaborării doctrine geopolitice a Rusiei, care trebuie explicată prin modificările care au loc în lumea contemporană. Tendința evidentă se exprimă prin tranziția formării lumii multipolare și a geocivilizațiilor, în calitate de actori ai politicii mondiale, motivată de perioada trecerii și la consolidarea geopoliticii globale. La începutul secolului XXI Rusia a intrat în ”ora adevărului”: să-și identifice locul său într-o ”lume frumoasă și strălucitoare”, să-și mențină spațiul său vital, poporul său multinaționl, care prin veacuri a acumulat o cultură spirituală bogată și s-o transmită pe aceasta urmașilor săi. O amenințarea care se exprimă în adresa unității teritoriale și civilizaționale a Rusiei capătă actualitate, confirmate de evaluările prognozate legate de destrămarea Rusiei, în perspectiva următorilor zece ani, într-o serie de state de sine stătătoare sau de unități naționale. Doctrina geopoltică reprezintă o prerogativă a marilor puteri. Astfel, după cel de-al Doilea război mondial în SUA a dominat doctrina geopolitică de descurajare a URSS, care s-a exprimat în diferite etape în politica ”lumii unite”, a ”toleranței și durității”, strategia echilibrului puterii. O atenție specială a fost atribuită umanizării geopoliticii, care a inclus exportul de capital și valori americane pe alte continent (planul Marshall). În geopolitică a devenit dominant factorul geoeconomic. SUA a oferit un ajutor substanțial statelor care erau poziționate în proximitatea ”cortinei de fier”(Republica Federativă Germania, Japonia, Coreea de Sud, Taiwanul). Acestea, ca și întreaga Europă Occidentală s-au aflat sub ”umbrela” nucleară a SUA. După prăbușirea URSS în doctrina geopolitică a SUA s-a impus rolul său de unică superputere, capabilă să asigure ordinea mondială. Scopul principal al SUA se concretiza în realizarea unei ”geopolitici umaniste” în Eurasia, care reiese în distribuirea valorilor americane de pe poziția forței și a intereselor pragmatice ale capitalului american. Doctrina geopolitică a Marii Britanii tradițional s-a întemeiat pe ”relațiile speciale” cu SUA, motivate de tradițiile civilizaționale a lumii anglosaxone și în același timp negative față de ”casa comună europeană”. Pe de altă parte, în doctrina geopolitică a Franței după cel de-al doilea război mondial, când a dispărut amenințarea germană pe Rin, s-a consolidat o independență față de SUA și dezvoltarea acelei ”case europene comune”. Baza doctrinei geopolitice a Chinei constă în reîntregirea statului-civilizație în frontiere comune conform principiului ”un singur stat-două sisteme”, în conformitate cu care se formează Marea Chină”(...) Redăm o parte din prevederile proeictului ”Doctrina geopolitică a Federației Ruse” al Academiie pentru probleme geopolitice din Federația Rusă: I. Doctrina geopolitică a Federației Ruse (Proiect) I. Dispoziții generale Doctrina geopolitică reprezintă sistemul viziunilor dominante și a principiilor orientative, care determină locul și rolul unei țări(statutul său geopolitic) în comunitatea statelor lumii, modelul politicii sale externe și a politicii de securitate, luându-se în considerare particularitățile plasamentului politico-geografic al țării, identitatea sa cultural-civilizațională și tradițiile istorice ale popoarelor sale. Doctrina geopolitică a Federației Ruse (în continuare – Doctrina geopolitică) ilustează și cuprinde sistemul viziunilor oficial acceptate în cadrul statului asupra defășurării proceselor mondiale, sistemul internațional de securitate, adoptarea intereselor geopolitice și a priorităților Federației Ruse în lumea contemporană. Ea reprezintă un document de bază care confirmă interesele geopolitice ale Federației ruse, scopurile, obiectivele, instrumentele și capabilitățile de realizarea și de protejarea a acestora. Doctrina geopolitică exprimă esența analizei geopolitice a proceselor mondiale, prognoza geopolitică a dezvoltării civilizației umane, poziționarea și statutul geopolitic al Rusiei în lumea contemporană. În același timp, Doctrina geopolitică reprezintă un document referințial de planificare a activității politicii externe, dar și a politicii interne din sfera asigurării securității și de apărare a țării, cuprinsul strategiilor corespunzătoare, a concepțiilor și doctrinelor. Doctrina geopolitică se prezintă ca un codex al politicii de stat, care determină scopul și strategia activităților Rusiei în lumea contemporană. Ea îmbogățește experiența multiseculară a relațiilor Rusiei cu alte state din lume și cu civilizațiile mondiale, ce se întemeiază pe tradițiile școlii geopolitice ruse și a realităților geopolitice din lumea contemporană. Baza legislativă a Doctrinei geopolitice o constituie Constituția Federației ruse, legile federale, alte acte normativ-legislative ale Federației Ruse, ce reglementează activitatea organelor federale a puterii de stat în sfera de politică externă și internă, principiile și normele internaționale universal recunoscute și acordurile internaționale ale Federației Ruse. II. Lumea contemporană: starea și tendințele dezvoltaării geopolitice La etapa contemporană dezvoltarea mondială este caracterizată de schimbările radicale ce derivă fin harta geopolitică a lumi, motivate de o acutizare a confuntării civilizațional-conceptuale, politico-militară și ideologică; instituirea multipolarității globale și atendințelor de a impune umanității un model unipolar pentru ordinea mondială, ceea ce duce la o coliziune a intereselor planetare; micșorarea nivelului de exercitare a influențelor economice, politice și militare din partea statelor( a grupurilor de state); sporirea influenței a corporațiilor transnaționale(CTN) și a centrelor financiare mondiale(comunitatea transnațională) și includerea lor ca subiecți de referință în cadrul proceselor mondiale. Micșorarea rolului geopolitic al statului și organizațiile internaționale, create în baza statelor membre ONU, OSCE, etc., sporește influența instititutelor financiare și a structurilor comerciale transnaționale, care tind să instituie un control total asupra pieței mondiale, să cultive standardele non-moralitate și non-spiritualitate, care ar fi la discreția puterii banilor și a forței militare. Corporațiile transnaționale deja controlează mai mult de jumătate din comerțul mondial și financiar, sfere întregi din economia mondială, care determină politica internă și externă a multor state. Corporațiile transnaționale și centrele financiare tind să iasă de sub controlul anumitor organe statale și internaționale. Globalizarea nu s-a concretizat prin eliminarea derapajelor social-economice în dezvoltarea anumitor state, nu a egalat nivelul de viață, ci, viceversa, ea a accentuat diferența dintre statele dezvolatate și statele care se dezvoltă; formând într-un mod activ o puterea mondială ocultă, lipsindu-le de state de suveranitate; pentru obținerea de noi profituri impune omenirii un curs al degradării totale, de instabilitate, distrugerea mediului înconjurător în care se dezvoltă omul. Între activitatea comunității transnaționale și popoarele lumii apar contradicții iremediabile, reglementările cărora pot provoca (deja se manifestă) ciocniri de anvergură, inclusiv de natură militară. Dezvoltarea țărilor și civilizațiilor orientale duce la o sporire firească a consumului resurselor naturale de către acestea. În același timp, deasemenea își sporesc consumul și țările dezvoltate ale Occidentului, ceea ce acutizează contradicțiile și lupta pentru resursele energetice și pentru alte resurse ale planetei, controlul asupra comunicațiilor strategice, accentuează cursa înarmării. În mod special este ridicată problema asigurării cu resurse energetice economiiile naționale și mondiale. O atare dezvoltare a situației geopolitice mondiale poate conduce civilizația umană la marginea unui nou război mondial sau către nenumărate conflicte locale și regionale. Starea se înrăutățește datorită sporirii potențialului conflictual al Occidentului care se poate manifesta din cauza unei imigrații intensive care se produce din țările ”lumii ai treia”, ce impune un proces de modificare a structurii etnice și rasiale a omenirii. Totodată prin sporirea numărului populației și iepuizarea resurselor negenerante se acutizează problema alimentară. Circa un miliard de oameni deja sunt afectași de foame și această tendință se manifestă într-o direcție periculoasă. Potrivit evaluărilor Băncii Mondiale către anul 2030 necesitățile din sfera alimentară a lumii vor spori la 50 %. Majoritatea țărilor din Africa, o serie de țări din Asia și America Latină sunt condamnate la o moarte prin înfometare. SUA și anumite țări din Occident examinează creșterea populației ca pe o amenințare la adresa securității naționale și aplică măsuri de reducere a fertilizării umane în țările dezvoltate. O politică similară o desfășoară și comunitatea transnațională. Asemenea tendințe de asemenea formează o contradicție globală și foarte greu care poate fi reglementată. Încă un proces de construcție a lumii în secolul ХХI constă în renașterea și dezvoltarea civilizațiilor mondiale etnoculturale și a uniunilor regional-civilizaționale, care se pronunță ca dețin calitatea de centre glonale care formează oridnea mondială multipolară. Acesta este un răspuns dat tendințelor agresive ale Occidentului și comunității transnaționale care dorește să instituie o ordine unipolară, să desființeze sistemul lumii bazat pe cel național-statal, să consolideze dominația capitalului transnațional. Putem constata că dezvoltarea civilizației umane contemporane este determinată de trei forțe globale:comunitatea transnațională, civilizația occidentală și de setul valoric al civilizațiilor orientale tradiționale. Competiția acerbă, multivectorialitatea și conceptualizarea obiectivelor și activitatea acestora, diferența orientărilor valorice se exprimă prin prisma unei contradicții a axelor bipolarității: Est-Vest; comunitatea transnațională-popoare, civilizații. O provocare comună pentru întreaga umanitate reprezintă catastrofele natural-tehnogenetice și fenomenele astrofizice, care amenință cu pieirea nu doar a unor state, dar și regiuni întregi ale lumii. În condițiile geopolitice ce se manifestă în secolul XXI este anormal să se urmeze același curs de dezvoltare, un curs care-și propune să autolichideze civilizația umană. Factorii generali, care caracterizează starea civilizației umane o constituie: — depresia ca o tendință prioritară a dispozițiilor din comunitatea mondială; a comunităților în calitate de subiecți ai proceselor mondiale. — contradicția dintre non-spiritualitatea și non-moralitatea ”pieței libere”, care naște puterea banilor și bazele spirituale ale existenței diverselor civilizații, care formează diferențele cultural-civilizaționale. Soluționarea acestei contradicții este posibilă numai luându-se în calcul instituirea unei baze moral-spirituale în dezvoltarea mondială(...) III. Rolul și locul Rusiei pe harta geopolitică contemporană a lumii, interesele obiective ale sale din sfera geopolitică Rusia, ca subiect geopolitic reprezintă baza Eurasiei, care geografic, de landșaft, lingvistic, climateric, cultural și ideologico-religios unifică Occidentul eurasiatic și Orientul eurasiatic. Anume aceasta determină locul său, ca pe un inel de legătură și centru geopolitic eurasiatic. Colosalul potențial intelectual și de resurse, așezarea geografică a ”centrului eurasiatic”, dar și potențialul militar considerabil (mai întâi de toate cel legat de armamentul rachetelor nucleare) și având o orientare spirituală tradițională în mod principal ce se leagă de ortodoxie, de factorul ruso-islamic și alte valori ale popoarelor primordiale, determină rolul Rusiei ca un centru mondial ce reprezintă nucleul consolidării ”civilizațiilor tradiționale” în calea edificării lumii multipolare. Prin interesele geopolitice ale Rusiei se subînțelege acele condiții internaționale și statutul statalității ruse, care sunt cele mai favorabil pentru o dezvoltare de succes și care garantează asigurarea securității naționale. Un interes geopolitic primordial al Rusiei este cuprins în Doctrina geopolitică ce determină menținerea și dezvoltarea securizantă a tuturor civlizațiilor mondiale; a popoarelor și statelor.. Interesele geopolitice ale Rusiei includ: —preferabil Rusiei constituie un tip de construcție civilizațional, în conformitate cu cea în care se edifică comunitatea mondială; — preferabil Rusiei ar fi cea în care ar exista o configurație geopolitică a lumii; — preferabile Rusiei ar consta în rolul și locul pe care l-ar deține în configurația geopolitică a lumii, dar și nivelul impactului său asupra formării și mersului proceselor mondiale. Tipul de organizare civilizaționale la care aspiră Rusia este determinat de un sistem de principii, în conformitate cu care se clădește comunitatea mondială. Rusia este interesată să fie edificată lumea, care ar avea la bază următoarele principii primordiale: — unitatea temeliei moral-spirituale, esența căreia constă în aceea că la baza construirii relațiilor dintre civilizații, state și popoare se află principiul priorității intereselor dezvoltării comunității mondiale per ansamblu, dar nu ale anumitor state, dar și menținerea securității pentru mediul înconjurător; — dezvoltarea cilivizațională nelimitată, adică fiecărei civilizații și stat nu i se aplică limite în privința direcției itinerariului său de exploatare prin ”angajarea” unei funcții anume în cadrul distribuției mondiale a muncii;(...) Rolul și locul dorit de Rusia în configurația geopolitică a lumii, dar și nivelul ei de influență asupra proceselor civilizaționale, sunt determinate de următoarele situații: — Rusia este interesată să se mențină și să se dezvolte în raporturile spirituale, economice, teritoriale și militare ca centrul geopolitic Eurasiatic; — Rusia este interesată și va tinde să formeze Uniunea Eurasiatică, care ar unifica popoarele fraterne, locuitoare istorice, cu care a explorat și apărat în comun spațiul geopolitic eurasiatic; — Rusia popune formarea unei uniuni continentale(Euro-Asiatice), bazate pe dezvoltarea Organizației de Cooperare de la Șanghay, ca echilibru pentru Occident și comunității transnaționale, ca o formă nouă a relațiilor internaționale, o nouă calitate de dezvoltare a comunității mondiale, prin asocierea în baza reciproc-avantajoasă a țărilor și civilizațiilor, care împărtășesc viziuni comune asupra dezvoltării situației mondiale și care sunt partenerii geopolitici și aliații Rusiei; — Rusia este pregătită să dezvolte relații cu țările BRICS, să-i extindă componența și geografia participanților, dar va tinde să-și aranjeze relațiile în mod corect și reciproc avantajos cu toate statele, civilizațiile mondiale, uniunile regional-civilizaționale și organizațiile internaționale și va avea ca scop armonizarea dezvoltării comunității mondiale, eliminarea amenințărilor globale, identificarea comună a soluțiilor pentru reglementarea problemelor globale. IV. Amenințările Rusiei la adresa securității globale și sursele acestora(...) N.B. «Doctrina gepoloitică a Rusiei» a fost elaborată de colectivul de autori care sunt membri ai Academiei pentru probleme geopolitice (APG) și savanții de la Universitatea lingvistică de stat de la Moscova. În cadrul Academiei pentru probleme geopolitice activează estimativ 60-80 de experți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu