DEMONTAJUL BLOCULUI ESTIC.Despre Tratatul de la Varșovia:

Distrugerea Tratatului de la Varșovia: Istoria văzută prin ochii unui participant la evenimente La 31 martie 1991 la Budapesta a fost semnat un protocol, care a pus cruce pe blocul estic. Despre cum s-au derulat evenimentele și spre ce au condus, reporterul ”Presei libere”(Svobodnaya Pressa) Serghey Turcenko discută cu ultimul șef al statului major al Forțelor militare unificate din Tratatul de la Varșovia generalul de armată Vladimir Lobov. Prin ce s-a motivat desființarea organizației Tratatului de la Varșovia? Nici un motiv obiectiv nu a existat pentru aceasta. Cum se știe, tratatul de la Varșovia a fost semnat în anul 1955 ca răspuns la formarea blocului militar NATO, înființat cu șase ani mai devreme, care manifesta o orientare agresivă antisovietică. În anul 1991 nimeni nu i-a promis lui Gorbaciov, președintele de atunci a URSS-ului, un răspuns că desființarea tratatului de la Varșovia se va demonta NATO. Acela într-o stare de euforie singur s-a covins că războiul ”rece” s-a sfârșit, iar SUA au devenit pentru noi un frate de sânge. Strict vorbind despre decizia de lichidare a organizației Tratatului de la Varșovia aceasta a fost adoptată încă în februarie din anul 1991 la ultima ședință a Comitetul politic consultativ, care a avut loc la hotelul ”Okteabrsk”(Octombrie). Au asistat toți șefii de stat. Gorbaciov tocmai a revenit din SUA și deodată, la ședință, în esență, fără să fie pregătit. Prezida în acea zi ședința conducătorul ungar. El s-a ridicat și a spus: cică, avem pe agenda zilei trei întrebări, dar ar fi de dorit să nu le discutăm pe toate, ci să abordăm una singură: lichidarea organizației militare a Tratatului de la Varșovia. Asistența a încuviințat. Numai liderul român s-a opus: cică, încă nu este un timp potrivnic. A sosit rândul ca Gorbaciov să se exprime. El direct de la locul său a început să vorbească despre vizita efectuată în SUA, nu despre tratatul de la Varșovia. După aceea ședința rapid s-a rotunjit. Cel care a prezidat ședința a propus să se ia hotărârea ca să fie pregătite și semnate documentele corespunzătoare de miniștrii afacerilor de externe și a celor de apărare. La 31 martie din anul 1991 totul s-a încheiat. Desființarea Tratatului de la Varșovia, 31.03.2010, http://svpressa.ru/society/article/23240/ Sistemul de intersectare a acordurilor bilaterale dintre URSS și țările din Europa de Est Tabel 1.( revista MGIMO(Institutul de Stat de Relații Internaționale de la Moscova)/Moscova, http://www.newprospects.ru/index.php?option=com_content&view=article&id=46:2011-09-19-11-47-32&catid=4:2011 ”În anul 1955 aderă la Tratatul de la Varșovia Republica Democratică Germania ca reacție la aderarea Republicii Federale Germania la NATO și astfel se încheie procesul de scindare care se desfășura în Europa și Germania”( Andrei Zagorskiy, Rusia și Europa Centrală de Est a Europei după sfârșitul războiului rece, Europa de Est. Perspective.nr.2, 2011, Moscova, MGIMO. ”Din mecanismele de cooperare a blocului economico- militar estic de la bun început a ”ieșit” Iugoslavia. Belgradul nu a semnat acordurile bilaterale de ajutorare, intersectându-se cu ceilalți( exceptând acordurile proprii de după război semnate cu România, Bulgaria și Ungaria. Pe teritoriul Iugoslaviei nu staționau trupele sovietice. Asupra ei nu se răsfrângeau acțiunile principiului ”internaționalismului socialist”(doctrina Brejnev). Belgradul nu intra nici în OTV și nici în CAER. În anul 1958 au fost retrase din România trupele sovietice. Numai că țara se afla în sistemul de îndatoririlor intersectate de întru ajutorare și în multiplele structuri ale blocului estic. Unul din primele acte de politică externă ale guvernelor din țările noncomuniste ale Europei Centrale și de Est în anii 1990-1991 l-a constituit demontarea definitivă a apariţiei la începutul războiului rece a mecanismelor contractuale, de drept și instituţionale - multilaterale și bilaterale de apartenență la URSS. Practic acestea - conştient sau intuitiv - au pus sub semnul întrebării revizuirea acordurilor de bază cu URSS. După multe dispute din noile acorduri așa și nu au fost incluse prevederile ca țările din Europa de Est să nu participe în alianțe ”inamice”ca să nu vorbim de principiul internaționalismului socialist într-o formă sau alta. La insistențele statelor din Europa Centrală și de Est au fost evacuate trupele sovietice. În anul 1991 au fost desființate structurile multilaterale ale blocului estic sau sovietic-Tratatul de la Varșovia și CAER”(ibidem). Agenda lui Anatoli Cerniaev(Anatoli  Cerniaev, consilierul principal al lui Gorbaciov) a fixat în vara anului 1991emoțiile care-l stăpâneau pe președintele URSS Mihail Gorbaciov, când acesta discuta starea țărilor din Europa Centrală și de Est:”S-au săturat de noi. Dar și noi ne-am săturat de ei”. Situația din acea perioadă ne relevă faptul că relațiile dintre Europa Centrală și de Est și URSS se cerea instituirea unei ”pauze”. Componența Țara Anul ieșirii Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 1991 Republica Populară Albania 1968 Republica Populară Bulgaria 1991 Republica Socialistă România 1991 Republica Populară Ungaria 1991 Republica Populară Polonia 1991 Republica Socialistă Cehoslovacia 1991 Republica Democrată Germania 1990 Tabel 2. (http://history-of-wars.ru/varsh.html) Despre armata română în cadrul Tratatului de la Varșovia (Trupele de tancuri a celorlalte țări participante din Tratatul de la Varșovia, site-ul: Tehnica militară a armatelor din lume, http://vooruzenie.ru/publ/4-1-0-79) : Armata română era formată de sine stătător, iar participarea ei în posibile conflicte militare se arăta extrem de problematic. România dispunea de opt divizii mecanizate și de souă divizii de tancuri, numărul total al parcului de vehicule blindate constituia 1300 de tancuri, din care estimativ majoritatea erau depășitele Т-54 А (sau variantele românești TR-580/TR-77) sau foarte discutabilele prin valoarea lor militară tancurile TR-800. Tratatul de la Varșovia ( Tratatul de prietenie, cooperare și ajutor reciproc/http://www.hrono.ru/organ/rossiya/1955varshava.html) din 14 mai 1955, documentul care stipulează formarea unei alianțe militare a statelor socialiste europena în care principalul rol îl are Uniunea Sovietică - Organizația Tratatului de la Varșovia (OTV). Semnarea acordului se consideră a fi realizat sub impactului aderării RFG la NATO și un răspuns simetric dat de blocul socialist celui capitalist. Acordul a fost semnat de Albania, Bulgaria, Ungaria, RDG, Polonia, România, URSS și Cehoslovacia la 14 mai 1955 la Consfătuirea statelor europene cu privire la asigurarea păcii și securității în Europa, de la Varșovia. Acordul a intrat în vigoare la 5 iunie 1955. La 26 aprilie 1985, având în vedere expirarea termenului de activitate a fost extins încă 20 de ani. Luând în considerare transformările din URSS și alte state din Europa Centrală și de Est în luna octombrie 1990 statele participante la OTV au simplificat structurile militare ale organizației, iar la 1 iulie 1991 au semnat Protocolul de sistare completă a activității Tratatului. Activitatea La ședința Consiliului Politic Consultativ de la Moscova (1958) a fost adoptată Declarația, în care se propunea să fie încheiat un pact de neagresiune între statele membre ale Tratatului de la Varșovia și membrii NATO. În Declarația statelor aliate adoptată la ședința de la Moscova(1960) a fost aprobată decizia guvernului sovietic într-un regim unilateral să se renunțe la testarea nucleară cu condiția că puterile occidentale nu vor relua experimentele nucleare și s-a solicitat să fie create condiții propice ca fie elaborat acordul de încetare a testelor ce prevăd armele atomice. La ședința CPC de la Varșovia (1965) s-a discutat situația legată de planurile de edificare a unor forțe multilaterale nucleare NATO și au fost examinate măsurile de apărare în caz de realizare a acestor planuri. La ședința CPC de la Budapesta(1966) a fost adoptată Declarația de întărire a păcii și de securitate în Europa. Aplicații și manevre Se desfășurau aplicații și manevre militare comune de către statul major și comandamentele din țările statele membre a OTV. Aplicațiile aveau loc pe teritoriul tuturor statelor din OTV. Cele mai mari aplicații au avut loc sub numele de cod ”Cvartetul” (1963), ”Furtuna din octombrie” (1965), ”Rodopi” (1967), ”Nipru” (1967), ”Nord” (1968), ”Frăția armelor (1970), ”Vest-81” (1981), ”Scutul-82” (1982). Spionajul În timpul activității Tratatului de la Varșovia între serviciile de spionaj a statelor membre avea loc o coordonare permanentă, din anul 1979 a început să acționeze sistemul de spionaj radioelectronic global - SOUD, care includeau resurse de spionaj radioelectronic și cosmic a URSS-ului, Bulgariei, Ungariei, Poloniei, Cehoslovaciei, RDG, , dar și a Vietnamului, Cubei, Mongliei care nu făceau parte din Tratat. (site-ul Istoria militară a Rusiei)http://history-of-wars.ru/varsh.htmlПО ”Organizația Tratatului de la Varșovia (OTV) oferea extrem de puține informații cu privire la costurile sale militare, iar cuantumul lor real constituia un instrument al discuțiilor intensive în Occident. Conform datelor diferitelor organizații internaționale, incluzând ONU și FMI, în prioada de ”grație” a anilor 1986-1987 două ”alianțe a superputerilor" împreună cheltuiau pentru apărare nu mai puțin de 80% din nvelul mondial. Sursele oficiale afirmau că în ceea ce privește costurile militare URSS-ul le avea stabile și constituiau 18-19 mlrd de ruble. Aceste cifre nu reflectau și costurile pentru elaborarea de noi tipuri de armament și tehnică militară în institutele de cercetare științifică și în birourile experimentale și de construcții ale ministerelor și instituțiilor statului. Necătând la stabilitatea aparentă, potrivit surselor oficiale ruse, costurile sumare, inclusiv cele legate de întreținerea armatei și flotei, achiziționarea tehnicii militare, în deceniul precedent au crescut de 1,5 ori (din anul 1980 până-n anul 1990. Astfel până la 80% din industrie funcționa în scopul acoperirii necesităților militare (...) Analiza structurii costurilor militare indică că la jumătatea anilor 80 cota de bază (70-80%) mergea spre asigurarea tehnică a armatei și flotei (NIOKR, achiziționarea de tehnică militarp și construcții speciale). Restul de (20-30%) cuprindea asigurarea nevoilor și necesităților militare. Demilitarizarea economiei: necesitatea și parametrii optimali, Moscova, Revista politică ”Puterea”, «Власть». pag.36. № 4, 1996 http://viculov.ru/trudy/36.pdf Ce studii au folosit cei de la MGIMO pe Tratat Publicații: Организация Варшавского Договора. 1955 — 1975. Документы и материалы. М., 1975. Литература: Брежнев Л. И. О внешней политике КПСС и Советского государства. Речи и статьи. Изд. 2-е. М., 1975; Гречко А. А. Вооруженные Силы Советского государства. Изд. 2-е. М., 1975, с. 403 — 430; Боевое содружество братских народов и армий. М., 1975; Боевой союз братских армий. Сборник. М., 1974; Якубовский И. И. Боевое содружество. М., 1971; Семин В. В. Варшавский Договор — надежный щит мира и социализма. М., 1975; Кириченко М. С. Надежный страж мира. Минск, 1975; Мацуленко В. А. Боевое содружество. М., 1974; Абламонов П. Ф. Координаты дружбы. М., 1974; Солдаты братских армий. М., 1971; Moнин M. E. Содружество, рожденное в боях. М., 1971; Бахов А. С. Организация Варшавского Договора (правовые аспекты). М., 1971; Жуков Г. П. Варшавский Договор и вопросы международной безопасности. М., 1961; Лацо А. Варшавский Договор — инструмент обеспечения мира. Пер. с нем. М., 1974.