Războiul centrat pe rețea. O nouă teorie a războiului bântuie în lume

Noua concepție de abordare a războaielor (emerging theory of war) a fost elaborată de Oficiul de reformă ale Secretarului pentru Apărare ale Forțelor Militare (Office of Force Transformation) sub direcția vice-amiralui Artur Cebrowski. Aceasta este aplicată în practica desfășurării acțiunilor militare ale SUA în Irak și Afanistan, ea fiind testată în cadrul antrenamentelor și în simulări. Elaboratorii acestei teorii sunt convinși că între-o perioadă proximă respectiva teorie, realmente, va modifica calitativ teoria tradițională a războiului. Această concepție este adeseori invocată în rapoartele ministrului apărării al SUA Donald Rumsfeld, ale subsecretarului pentru Securitate Paul Wolfowitz și ale mai multor funcționari de rang înalt ai SUA. Cei de la DoD (SUA ) insistă să nu confundăm războiul centrat pe rețea cu războiul în rețea. Modelele strategiei militare contemporane Teoria războiului centrat pe reţea se bazează pe o separare fundamentală a etapelor din istoria omenirii: agrară, industrială şi informaţională şi fiecărei etape îi corespund anumite modele specifice din zona strategiilor. În accepţiunea sociologică aceste perioade sunt desemnate ca reprezentând epocia premodernă, modernă şi postmodernă. Epoca informaţională reprezintă epoca postmodernă, care se desfăşoară în prezent, pe când societăţile occidentale parcurg o nouă perioadă civilizaţională. Teoria războiului centrat pe reţea reprezintă un model pentru strategiile militare în condiţiile premodernului. Modelele noii economii, care se bazează pe tehnologii avansate şi tehnologii informaţionale ne arată astăzi avantajele şi dominarea acesteia asupra modelelor industriale tradiţionale ale capitalismului şi socialismului, iar războaiele centrate pe reţea pretind să asigure nişte beneficii calitative şi să fie mai performante decât vechile concepţii strategice din perioada industrială ( epoca modernă). Teoria războiului centrat pe reţea reprezintă un transfer ale principalelor secvenţei din perioada postmodernă în sfera ştiinţei militare. Ce conotație posedă ”rețeaua” în sens militar, se întreabă unii cercetători?! Conceptul cheie al acestei teorii îl reprezintă termenul „rețea”. În limbajul american contemporan mai există înțelesul „the network” – „rețea” a apărut de la neologismul (verbul „to network”), care s-ar traduce ca „cuprinzând rețeaua”, „ includerea în rețea”, „implicarea rețelei în”, „conectarea la rețea”. Esența „rețelei” sau al principiului de rețea constă în aceea că elemental central al întregului model constă în schimbul operativ al informației, a extinderii maximale ale formelor de producere a informaței, a accesul la această informație, distribuirea ei, comunicarea inversă. „Rețeaua” reprezintă “noul” în spațiul informațional, în care se desfășoară principalele operațiuni strategice, atât de recunoaștere, cât și cele care poartă un caracter militar, mediatic, diplomatic, economic și de asigurare tehnică. „Rețeaua” în sens larg include și alte componente, care anterior au fost examinate în mod separat. Unitățile de luptă, sistemul de comunicare, asigurarea informațională a operațiunilor, formarea opiniei publice, componenta diplomatică, procesele sociale, spionajul și contraspionajul, etno-psihologia, psihologia religioasă și colectivă, asigurarea economică, știința academică, inovațiile tehnice, etc. – toate acestea sun privite astăzi ca fiind niște elemente interrelaționate ale unei singure rețele, în cadrul căreia trebuie să aibă loc schimbul informațional. În primul rând însăşi natura schimbului informaţional este una distinctă: Aceasta poate consta în: - schimbul de date; - schimbul de texte; - voce; - ilustraţii statistice; - ilustraţii dinamice; -Nivelul acestui schimb devine interactiv şi reciproc; - nivelul de asigurare informaţională poate avea loc în regim a timpului real sau poate exista un anumit repaos temporar. O serie de factori influențează nivelul informațional pe care îl revendică trupele militare și există o probabilitate pentru situații asimetrice. La acestea se referă, dar nu se rezumă: - Orientarea pentru asalt sau apărare; - Diverse doctrine; - Diverse concepții de operațiuni; - Diverse forme de arme și platforme; - O pregătire de asumarea riscului; - O pregătire în care îțo asumi costurile și pagubele materiale; - Diverse niveluri ale doleanței de-a limita paguba la minimum. Observăm că există probleme și se cer elaborate noi sisteme perfomante în discursul războiului. Unul din ele îl reprezintă C4ISR (command, control, communications, computers, intelligence, surveillance, and reconnaissance – comandament, control, legătură, computer, spionaj, observație și recognoscibilitate) și este examinat ca un sistem adaptabil de control, orientat să influențeze asupra relațiilor legate de aspectele selectate ale mediului în care urmează să se desfășoare sau se desfășoară operațiunea. Gestionarea acestui sistem adaptabil este sprijinit de multitudinea de sisteme informaționale. Acest proces C4ISR constă în elementele care interrelaționează între ele: • Monitorizarea spațiului de luptă; • Informare; • Înțelegere; • Forme ale sensului; • Intenția de comandă; • Gestionarea procesului de pe câmpul de luptă; • Sincronizarea. Sensul reformei militare în cadrul “noii teorii militare” constă în aceea că trebuie constituită o reţea imensă şi e puternică, care ar substituie conceptual toate modelele şi concepţiile strategiilor militare anterioare, integrându-le într-un unic sistem. Războiul devine un fenomen de reţea, iar acţiunile militare presupun o diversificare a proceselor de reţea. Armata regulată, toate tipurile de unităţi de spionaj, toate inovaţiile tehnologice (avansate), jurnalismul şi diplomaţia, procesele economice şi transformările sociale, populaţia civilă şi militarii, unităţile militare regulate şi grupurile paramilitare slab organizate devin integrate într-o unică şi singură reţea prin care circulă informaţia. Reforma militară a Forţelor Militare a SUA şi-a propus să elaboreze un astfel de tip de reţea, care să fie extinsă şi avansată. În replică forţele militare ruse şi-au propus să constituie o reţea “eurasiatică”, în care să fie simulată metodologia “războiului centrat pe reţea”. Operațiuni ale efectelor de bază (Effects-based operations - EBO) reprezintă un centru al „războaielor centrate pe rețea”. Principala misiune ale tuturor „războaielor centrate pe rețea” constă în derularea unor „operațiuni ale efectelor de bază” (Effects-based operations – EBO). Aceasta reprezintă concepția chintesențială a întregii teorii a războiului bazat pe rețea. EBO determină acţiunile şi orientările în care trebuie să acţioneze aliaţii şi prietenii, le modelează acţiunile forţelor neutre şi forţelor inamice în situaţii de criză şi în perioada războiului. EBO presupune instituirea unui control total asupra câmpului de luptă şi asupra actorilor de pe acest câmp, o manipulare totală a scenariilor în care se poartă războiul. Scopul războaielor centrate pe reţea îl reprezintă EBO, iar EBO reprezintă controlul absolut asupra actorilor din cadrul unui proces istoric la scară globală. Societatea americană și-a adus un aport important în modificare structurii teoriei ”războiului în rețea”. Modificările care se produceau în diverse sectoare ale societății americane- în economie, în mediul de afaceri, în tehnologie, în cultură, etc.- schimbau viziunile asupra teoriei „războiului în rețea”. Au fost evidențiate trei orientări transformativr, care au stat la baza acestor concepții: - Transferul atenției de la conceptual de ”platfomă” la cel de ”rețea”; - Trecerea de la examinarea unor subiecți aparte (unități) la examinarea lor ca părți ale ecosistemei care se adaptează continuu; - Importanța de realizare a unei opțiuni strategice în condițiile de adaptare și de supravețuire în ecosistemele care sunt într-o continuă schimbare. În plan military-strategic aceasta înseamnă: - transferal de la anumite unități (ostași, unități, batalioane, focar, unitate de luptă, etc.) la sisteme îmbogățite; -examinarea operațiunilor militare în contexte largi informaționale, sociale, de geospațiu și de alt tip; - sporirea vitezei în adoptarea deciziilor și o necesară imediată relaționare și comunicare inversă, care poate influența acest process în cadrul derulării unor operațiuni militare și în pregătire militară pentru aceste operațiuni; - Scopurile și metodele de desfășurare și coordonare a unei abordări bazate pe rețea a Forțelor Militare ale SUA. Scopruile de trecere la modelele militare centrate pe rețea sunt: asigurarea unui număr tot mai mare de aliați și prieteni; - inducerea ideii că SUA refuză o competiție militară fără o anumită logică; - prevenirea amenințărilor și a acțiunilor agresive împotriva SUA, iar în cazul în care se ajunge la acțiuni agresive atunci se impune o victorie rapidă și decisivă asupra inamicului. Iar acestea trebuie să fie obținute prin niște avantaje elocvente, pe care le oferă abordarea în rețea: - O mai bună sincronizare a evenimentelor și a consecințelor pe câmpul de luptă: - Realizarea unei viteze impunătoare atunci când este realizat transferal de comandă; - Sporirea victimelor în rândul inamicului, reducerea victimelor în cadrul propriilor trupe militare și sporirea responsabilităților și îndatoririlor pe care trebuie să le aibă militarii în perioada când desfășoară operațiuni militare sau se pregătesc pentru aceastea. Principalele principii ale operațiunilor centrate pe rețea: Avantajul informațional În primul rand se cere ca bătălia să se poarte pentru o dominație informațională, prin care: - în mod artificial să i se asigure inamicului o necesitate informațională și concomitant să-i fie redus accesul la aceasta; - să fie asigurat un acces informativ exclusive prin mecanismele de rețea și prin instrumente de comunicare inversă, apărând cu strictețe accesul informative astfel încât inamicul să nu pătrândă în sistem; - să fie redusă propria necesitate pentru informațiile statistice prin intermediul asigurării accesului la un spectru extins de informatizare dinamică și operativă. ”Informarea completă”(o gramatică informativă excelentă) O gramatică informativă excelentă (shared awareness) se obține prin: - elaborarea unei rețele extinse libere a rețelei informaționale, upgradate și reînoite mereu prin fluxul de date brute și prelucrate, care sunt furnizate de spionaj și de alte instituții și subiecți; - o concomitentă transformare a utilizatorilor de informații în furnizatori de informații capabili să activeze în mod imediat comunicare inversă; - o protecție maximă a accesului la această rețea astfel încât inamicul să n-o poată accesa chiar dacă există un acces maxim pentru numărul majoritar al utilizatorilor „săi”. Viteza de comandă Viteza de comandă trebuie să fie sporită într-o proporție critică astfel încât: - atunci când se produce o adaptare la condițiile bătăliei să fie redusă viteza de adoptare a deciziilor și transferal lor, traducând această calitate într-un avantaj operativ concret; - într-un regim de viteză sporit să fie blovată realizarea deciziilor strategice ale inamicului și să fie asigurat un avantaj evident în competiția de la nivelul decizionale. Autosincronizarea Autosincronizarea are menirea să asigure oportunitatea ca unitățile de bază să acționeze în mod practic într-un regim autonom, să-și formuleze ele însele propriile misiuni operative în baza unei „gramatici informative excelente” și să aibă o percepție intuitivă față de cerințele și doleanțele comandantului. Pentru aceasta se cere: - sporirea semnificației inițiativei pentru sporirea vitezei generale a derulării operațiunilor; - coparticiparea și realizarea ”intențiilor comandantului”, unde „intențiilor comandantului”sunt diferite de ordinal formal și reprezintă conștientizarea intenției finale a operațiunii, nu doar o executare întocmai a ordinului; - o adaptare rapidă față de schimbările cele mai importante de pe câmpul de luptă și eliminarea logicii operațiunilor pas cu pas tradiționale din cadrul strategiei militare. Distribuția forțelor Misiunea războaielor centrate pe reţea constă în redistribuirea forţelor de la linia configurativă de pe câmpul de luiptă şi derularea unor operaţiuni militare precise. Pentru aceasta se cere ca : - avantajul spaţiului extins pe care îl are factorul fizic să fie transferat înspre controlul funcţional al elecmentelore strategice vitale din spaţiul respectiv; - să fie sporită interacţiunea spionajului şi al comandamentului operativ astfel încât să fie realizate efecte precise şi să fie asigurat un avantaj temporar graţie forţelor împrăştiate în luptă. Demasificarea Principiul demasificării distinge războaiele din perioada postmodernă de cele din periaoda modernă, atunci când războiul îl câştiga cel care dispunea de mai multe unităţi militare. Demasificare se întemeiază pe: - Utilizarea informaţiilor în sopul atingerii efectelor propuse, limitând necesitatea de concentrare a forţelor mari într-un loc concret ; - Sporirea ritmului şi vitezei de mişcare pe câmpul de luptă, astfel încât să fie îngreunate posibilităţile de distrugere a obiectivelor care se află în optica inamicului. O profundă pătrundere senzorială Acest principiu a războaielor centrate pe reţea reprezintă cerinţa de sporire a cantităţii şi dezvoltării calităţii de către emitenţii informaţiilor atât în zona de război cât şi în afara acesteia. Această pătrundere poate fi asigurată prin intermediul: - Unificarea într-un sistem unic a datelor obţinute de spionaj, prin observaţie şi sistemele de identificare; - Utilizarea senzorilor ca elemente principale de manevră; - Utilizarea emiţătorilor şi punctelor de observaţie ca instrumente de exercitare a unui impact moral; - Dotarea fiecărui ostaşi sau satelit cu arme şi unităţi de luptă care să dispună de diverse elemente senzoriale informaţionale, emiţători. Modificarea condițiilor incipiente în derularea acțiunilor militare Strategia militară clasică a identificat faptul că desfăşurarea unui război depinde în mod direct de condiţiile primordiale în care se produce acesta. Evenimentele şi finalitatea războiului depind de contextul şi felul în care se produce acesta şi cum se prezintă echilibrul puterii. În acest scop misiunea războiului centrat pe reţea constă în aceea: - din timp să fie cunoscute condiţiile războiului, să fie consolidată o structură solidă care poate să conducă către victoria finalăe; - să fie provocate în timp şi spaţiu o serie de evenimente care sunt chemate să influenţeze potenţialul inamicului şi să le blocheze iniţiativa de reacţie. Operațiuni rigide/ comprensive Operaţiunile rigide sau compresive sunt operaţiunile în care sunt depăşite dilemitările strcturale şi procedurale între diversele unităţi militare şi urmeză să fie asigurat un acces complet la diversitatea informaţională, inclusiv la nivel primar. Prin urmare: - creşte viteze de desfăşurare şi de aplicare a forţei de luptă, dar are loc şi o dotare necesară cu armament, este asigurat fluxul înzestrării compartimentelor militare cu muniţie; - este amânată fragmentarea poceselor (organizarea, desfăşurarea, utilizarea, asigurarea, etc) şi a sferelor funcţionale (operaţiuni, spionaj, logistică, etc.); - este amânată delimitarea structurală la cel mai de jos nivel de bază a grupurilor. Structura celor 4 sefere ale războiului centrat pe reţea Teoria războaielor de rețea afirmă că actualele conflicte se manifestă în cadrul 4 sfere mixte ale structurii umane: fizică, informațională, cognitivă (raționalitatea) și socială. Fiecare din aceste sfere dispune de o însemnătate proprie, dar efectul hotărâtor în războaiele de rețea le obține sinergia (orientarea unidirecționată a acțiunilor pe care le realizează diverse forțe) tuturor acestor elemente. Sfera fizică Sfera fizică reprezintă o sferă tradițională a războiului, în care se produc ciocniri ale forțelor fizice în timp și spațiu. Această sferp include un mediu de coordonare a acţiunilor militare (mare, uscat, aer, spaţiu cosmic). Unităţi de luptă (platforme) şi purtătorii fizici din cadrul reţelelor de comunicare. Acest aspect poate fi supus cel mai bine cuantificării. Anterior acesta servea ca bază atunci când urmau să să fie evaluate forţele armate şi capabilităţile de desfăşurare a acţiunilor militare. În achimb în perioada postmodernă-informaţională această sferă nu mai este văzută ca fiind una evidentă şi este examinată ca un efect temporar a acţiunilor în care sunt aplicate tehnologiile de reţea, iar baza principală este amplasată în alte sfere asupra cărora îşi proiectează sfera fizică efectele sale. Sfera informațională Sfera informațională reprezintă sfera în care se elaborează, se prelucrează și se distribuie informația. Această sferă ascunde sistemele de transmitere a informaţiilor, senzorii de bază (emiţătorii), modelele de prelucrare a informaţiilor, etc. Acest mediu este unul dominant în epoca războaielor centrate pe reţea, care se ordonează în categoria de „infosferă” alături de resursele fizice. Infosfera a obţinut o semnificaţie vitală, primordială în actualitate. Sfera informaţională relaţionează toate nivelurile de coordonare a unui război şi este una prioritară în perioada războaielor centrate pe reţea. Avantajul sau insuficienţa informaţională, acumularea, furnizarea, prelucrarea şi protecţia informaţiilor cumulează o însemnătate decisivă în organizarea societală de astăzi. Sfera cognitivă Sfera cognitivă reprezintă conștiința luptătorului. Anume aceasta reprezintă acel spaţiu în care se realizează EBO. Toate motivaţiile războaielor şi a luptelor se desfăşoară şi sunt câştigate în această sferă. Anume în sfera cognitivă se plasează fenomene precum „intenţiile comandantului”, doctrina, tactica, tehnicile şi procedurile. Războaiele centrate pe reţea acordă un grad sporit de atenţie acestui factor, chiar dacă procesele din această sferă sunt variate şi sunt mult mai greu de cuantificat decât cele din sfera fizică. În schimb este mult mai importantă valoarea şi eficienţa lor în sfera cognitivă. Sfera socială Sfera socială reprezintă în sine un câmp de interrelaționare între oameni. Aici au prioritate componentele specifice istorice, culturale, ale valorilor religioase, formatul psihologic, identitățile etnice. În spaţiul social se desfăşoară relaţiile între oameni, se aranjează şi se ierarhizează grupurile, liderii, etc., se ordonează relaţiile de grup din sistem. Sfera socială reprezintă un context al războaielor centrate pe reţea, care trebuie să fie studiată foarte rigid. Intersectarea sferelor Indiscutabil, războaiele din perioada postmodernă-informaţională se bazează pe o integrare conştientă a tuturor celor 4 sfere. Acestea formeayză reţeaua, care stă la baza coordonării şi desfăşurării acţiunilor militare. Intersectare acestor sfere posedă o însemnătate principială. Ordonarea şi lansarea tuturor factorilor în reţea, într-o contextualitate armonioasă, sporeşte efectul militar a acţiunilor pe care le realizează forţele militare. Pe de altă parte componenta cognitivă care acţionează împotriva inamicului îi incomodează manevrele şi-l demoralizează, îi demantelează unităţile, îi separa sferele strategice şi în consecinţă îl lipseşte de orice factor în care acesta dispune de avantaj.