„Statul național și provocările contemporane”

Prin conceptul de stat național înțelegem organizarea societății care s-a format în epoca industrială, legitimitatea căreia este asigurată prin reprezentare și protejarea intereselor indivizilor și care se bazează pe anumite idei și valori socio-culturale, spirituale, istorice, lingvistice, a coeziunii teritoriale și a unui nivelul comun de dezvoltare economică. Statul național reprezintă un model istoric de organizare a puterii publice și constituie o etapă de tranziție a dezvoltării statalității ce precede apariția a unor alianțe sociale, mai universale, mult mai extinse spațial-teritorial și sub aspect demografic, care-s predispse spre omogenizare și spre o integrare a membrilor lor. Statul interacționează cu mediul extern ca parte comună. Statul și statalitatea trebuie examinați în mod distinct. Termenul „stat” include „statalitatea”, prin care subânșelegem starea și experiența organizării societății în diverse perioade ale dezvoltării sale istorică, care s-au exprimat prin nivelul de viață economică, socio-cultural, spirituală şi acestea au fost reprezentate de propriul popor și au fost realizate în sistemul instituțiilor, a practicei de guvernare politică. Statul național contemporan cere să-i fie corectat statutul său social-politic, poziția instituțională şi legislativă, să-i fie schimbate funcțiile existente până la cele necesare (ad hoc ”statul ca pznic de noapte”), să fie realizată o extindere evolutivă care s-a concretizat în nişete contradicții cu interesele societății civile, dar și în scopurile dezvoltării sale internaționale. Ori aceasta provoacă o diminuare a nivelului de eficiență atunci când sunt adoptate decizii de anvergură ce âin de dezvoltarea evolutivă, de diminuarea nivelului de protecție al comunității internaționale în fața amenințărilor globale. Națiunea, ca ţi concept, în cadrul etapei istorice contemporane, reprezintă un tipaj de integrare superetnic, socio-cultural și politic al populației. Națiunea, identitatea națională și interesele naționale au devenit concepte esențiale de legitimare al puterii (superioare) și al statului contemporan, o condiție empirică de loialitate politică și al spiritului activ civic. Însăși procesul de legitimitate al statului național depinde de starea juridică și conștiința politică, a practicii economice și socio-culturale al poporului, care alături de specificul mentalității grupului produce o anume individualizare în cadrul procesului de edificare statală care se manifestă în toată lumea, conform caracterului său pluralist. Statul național își va menține poziția instituțională domonantă în relațiile internaționale, dar dezvoltarea sa în cadrul condițiilor globalizării va fi însoțită de numeroase concesii instituționale și statutare (structura societății civile, noii subiecți ai relațiilor internaționale), iar volumul va determina procesul de adaptare a caracteristicilor intrene ale statului și caracterul adecvat de modificare a mediului extern. a) Teritoriu / spațiu b) Timp->istorie și cultura c) Resurse-> umane/demografice, naturale, economice, financiare, logistice/ tehnologice valori(ideologico, confesionale, culturale).