Rusia ”multiculturală”. Interfața ”islamică”

Federația Rusă se revendică ca fiind o țară multiculturală, în care există două ”super-etnii”(creștin ortodocșii și musulmanii”, teorie expusă de geopoliticianul ”eurasist”Lev Gumilev). La începuturile secolului XXI observăm o nouă viziune cu privire la identitate culturală ”ortodoxă/ islamică”, care este exprimat în discursul elitei politice, prin însușirea valorilor islamice în comportamentul geopolitic și diplomatic al Rusiei și aceasta i se datorează președintelui Vladimir Putin. Integrarea Rusiei în ASEAN(2005) demonstrează că Rusia lui Putin nu mai are ca obiectiv strategic o integrare plenară în spațiul eurooccidental, ci își elaborează o diplomație și o politică economico-culturală care își asumă un rol multivectorial și de putere regională cu aspirații de superputere. În ultima perioadă are loc un proces intens de apropiere a Rusiei de lumea islamică. Este un proces inevitabil și firesc ce este legat, în primul rând, de acțiunile a trei factori de bază: - Legăturile civilizaționale care se întrepătrund istoric cu lumea islamică. - Sporirea rolului a musulmanilor ruși în viața social-politic a Rusiei, care sunt și ei parte a marelui ummah islamic. - Un întreeg complex de configurații geopolitice, care determină interesul reciproc al Rusiei și lumii islamice. Începutul contactelor regiunilor Rusiei cu lumea islamică datează ca fiind cel de-al 25 an al hegirei, când trupele arabo-islamice sub comanda lui Abbdel Rahman și Salaman bin Rabia au sosit în Daghestanul de Sud și de atunci a început să se răspândească islamul. Numărul de imigranți din califatul arab în Daghestan a crescut în timp ajungând până la o 100 de mii de oameni. În Caucaz, în regiunea Volgăi de sud, în Cubani soseau comercianți, predicători și învățători de ulam și islam din califatul regiunilor arabe, din Iran și Asia Centrală. Comunități islamice au apărut în caganatul Hazar, în Marea Bulgarie, iar atunci când s-a format Bulgaria de pe Volga islamul a început să cucerească inimile și rațiunile predecesorilor poporului tătar. O marea parte din experții orientaliști ne vorbesc despre faptul că exista o cultură avansată a Bulgariei depe Volga ca și Hoardei de Aur, care, concomitent, reprezintă o parte din cultura islamică mondială și reprezintă o parte din moștenirea civilizațională nu numai a Tatarstanului, ci chiar al Federației Ruse, cu care se poate pe bună dreptate mândri și exprima comportamental. Legăturile istorice ale rusiei cu Orientul Apropiat datează încă din epoca premongolă. Califatul arab a fost un Imperiu, unde musulmanii trăiau în pace cu creștinii, iar creștinii arabi, inclusiv cei ortodocși, au îmbrățișat creștinismul până la apariția Rusiei. ”Tradiția toleranței este proprie și Rusiei. Triumful acestei tradiții pe bună dreptate este legat de numele Ecaterinei cea Mare, care prin decretul său a interzis Bisericii Ortodoxe Ruse să se amestece în treburile musulmanilor. Nu este necesar să aducem în atenție numeroase arhicunoscute fapte, care relevă cu privire la aportul adus de musulmanii ruși, inclusiv de tătari, patrimoniului culturii ruse și câte piscuri a atins cultura și știința musulamană în perioada Imperiului Rus. Cu toate acestea musulmanii ruși sunt îndreptățiți să fie mândri de spiritul lor tolerant și moderat, pe care l-au cultivat de-a lungul secolelor. În mod cert, prezenta apropiere a Rusiei față de lumea islamică are ca obiectiv consolidarea încrederii musulmanilor ruși față de autorități, în această chestiune fiind luate în considerare insteresele comunității. Și nu există nimic contradictoriu în viziunea musulamnilor de-a se considera aparținând propriului lor etnos, poporului multinațional al Rusiei sau mărețului ummahului musulman. Principalul factor, pe care școlile orientaliștilor din Rusia, îl consideră că provoacă o percepție negativă a Occidentului, în special față de SUA, în lumea islamică (necătând la legăturile strânse din mediul comercial-economic, financiar, militar-politic și din alte sfere) îl constituie sprijinul pe care Statele Unite îl acordă Israelului, care ar continua ocuparea și anexiunea pământurilor arabe, operațiunea militară a SUA și Marii Britanii în Irak, instabilitatea în Afganistan, discrimnarea musulmanilor în ţărilor din Europa. În funcţie de statul său internaţional şi a strânselor sale relaţii ce se leagă de lumea islamică, Rusia participă la deblocarea evenimentelor și situațiilor periculoase din focarele Orientului Apropiat, mai întâi de toate, în Palestina și Irak. Pe de altă parte, Rusia are calitatea de membru al Quartetului diplomatic din Orientul Apropiat. Indubitabil, factorul rusesc este unul activ pe direcția diplomatică din orientul Apropiat și a lansat diverse inițiative de dialog regional și internațional în regiune. Una din inițiativele diplomației ruse o constituie desfășurarea conferinței internaționale cu privire la Orientul Apropiat dar și contactele deținute cu organizația HAMAS, inclusă de Occident în registrul organiyațiilor teroriste. Poziția antiamericană a Rusiei cu privire la Irak, în anul 2003, a fost întâmpinată pozitiv de mai multe organizații islamiste și antiglobaliste. O altă propunere a diplomației ruse a constituit-o lansarea unei conferințe a tuturor forțelor naționale din Irak, guvernamentale și din opoziție, cu participarea vecinilor Irakului. Principalul beneficiu geopolitic constă în deyvoltarea relațiilor cu lumea islamică în general( și nu este vorba doar de relațiile bilaterale cu anumite state musulmane) ceea ce îi ajută Rusiei să-și însușească particularități suplimentare de actor care luptă pentru instituirea unui noi ordini mondiale, care se revendică din echilibrul puterii și al intereselor și împotriva lumii unipolare. În alt context, cercetătorii Eldar Ismailov și Vladimir Papava încadrează Eurasia Centrală prin prisma evoluției unei ”regioni axiale”, care descerne din eterna bătălie Est-Vest sau Heartleand versus Rimleand. Istoria constituirii ”heartleandului” și a regiunii cronologic ar fi legată de caganatul turc și cel kahaz(Khazar caganate), halifatului arab, imperiilor seljuk și mongol, a imperiilor lui Timur, Otoman, Safavid, a Imperiului Rus și Sovietic. În decursul istoriei Occidentul-rimleandul- a dus o luptă acerbă pentru regiunea axială ca dealtfel și Orientul-heartleandul. Etnosul rusesc, care populează segmentul european-oriental al Heartlandului, în perioada Imperiului Rus a reușit în sec.XIX să domine majoritatea segmentelor ”axelor regiunii”( Central-european, Central-caucazian și central-asiatic), dar și să cucerească importante centuri strategice limitrofe(țările baltice, Finlanda), în orient( Kamceatca, Sahalin, regiunea Primorie, Alasca), la nord (centura limitrofă a Oceanului Înghețat de Nord/ Arctic) obținând acces către trei oceane și a devenit o putere marin-terestră, capabilă să aibă funcții de actor ”rimbleand” și ”heartlend”. La începutul secolului XX Imperiul Rus se transformă în Imperiul Sovietic care moștenește teritoriile sale dar și posibilitățile sale geopolitice, a creat CAER-ul (anul 1949)și prin urmare își extinde la maximum ”regiunea axială”, incluzând în arealul său statele din lagărul socialist al Europei Centrale- Polonia, România, Ungaria, RDG, Bulgaria, Albania, Cehoslovacia, Iugoslavia, în Asia Centrală- Mongolia și Afganistanul. Prin urmare, spațiul ”regiunea axială” cel mai complex și funcționează în perioada Imperiului sovietic. Ca urmare a investirii ca președinte a lui Vladimir Putin, pentru un al doilea mandat, Rusia a renunțat de la scopul inițial vizat de integrare cu Occidentul și a revenit la determinata opțiune de exprimare a rolului său de mare putere. În consecință, Rusia și-a determinat obiectivele în felul următor: o hegemonie flexibilă în țările vecine; un eccilibru apropiat de principalele centre de putere mondială- China, Uniunea europeană și Statele Unite; un loc în prezidiul noii ordinini mondiale multipolare.