Care este scopul final al omului și omenirii? Există un scop final și spre ce tinde omul de astăzi? Într-o perioadă omul și-a dorit bunăstarea, într-o alta a avansat spre știință și astre, și-a dorit comunism și să atingă cerul și stelele. Dar un scop derivat din natura ființei sale omul nu prea a avut, exceptându-l pe Isus Hristos care șia dorit să se mântuie ca să-l salveze pe om.
Cartea Morților ne deschide paginile memoriei și a recunoașterii sentimentale anume în acele cazuri, când suntem în incapabilitatea de-a avea acces la adevărurile vitale, când nu nu dispunem de probe și suntem singuri în intimitatea noastră. Este la fal ca și în vis când este conectată conștiința cu memoria. Noi suntm conectați la Bardoul nostru ce se revarsă în taina propriei noastre construcții, suntem conectați la propriul sistem pe care-l căutăm de-a lungul vieții. Aceste vise care poartă numele de "lucid dreams" ne indică:
a.se menține conștiința noastră zilnică: noi știm că dormim;
b.știm unde se află trupul nostru;
c. știm cine suntem în ziuă și alte aspecte ale vieții.
Visele sunt rare și paradoxal îi transformă pe oameni, mai ales dacă în mod des acestea au loc. În ultma vreme de astfel de vise sunt preocupați psihologii, doar că viselor nu poți să le dictezi traiectoria și timpul lor.
Bardo reprezintă starea conștiinței noastre, mai bine spus, pe noi înșine, când noi vedem, auzim, simțim și memorăm, în singurătate, departe de adevărul colectiv al vieții din comunitate.
Bardo nu este nici realitatea și nici irealitatea, doar un vis conectat la conștiință, ceea ce se regăsește în trăirile și emoțiile noastre.
Întrucât Bardo Thodol reprezintă Cartea tibetană a Morților, ea este înzestrată cu semne și ieroglife vii, cu picturi budiste și din Panteonul Zeilor din Lamai.
Ca un demon răzvrătit sau un spirit ce se transformă, astfel și Bardo, recunoscându-se și acceptându-și identitatea, ne ajută să devenim ceea ce suntem în Adevăr, pentru totdeauna.
Când suntem posedați de vreo divinitate, ne transformăm în acea divinitate. Spiritul inferior dacă va dispune de ”sacrul companion” în aceeași clipă îl va transforma în spirit. Aceasta este mecanismul și regula principală a acțiunilor din lumea îngropată de sub noi: dacă capitulezi în fața umbrelor și te modeleziezi în acel pe care l-ai recunoscut, pe care l-ai adoptat în Sine, te tranformi în el.
Când ți-ai jucat rolul conform principiilor universale, atunci și moartea, în cadrul vieții. și propria Înviere, prin mijlocirea Pasării Pheonix apar naturale, adevărate. Fie că uneori ne poticnim, suntm copleșiți de tristețe și singurătate, de boala dezamăgirilor constante, dar ne ridicăm din pulbere, din scrum și ne grăbim către Înoirea noastră. Dar dacă acest rol a fost întrerupt, sabotat în cadrul anumitor istorii ale vieții, iar moartea a încetat să mai fie receptată ca un Dar primordial? Oare ”sensul vieții” este ceea ce adulmecăm fiecare din noi în propriile noastre istorii în cadrul memoriei noastre și a experienței noastre? Suntem executanții dintr-un program al unei mașinării a Vieții și receptăm asemeni jocului din calculator anumite etape ale vieții? Astăzi, oare, câte etape am săltat și am reușit să ne mișcăm și să avansăm în joc? Suntem, oare, niște jucători ai unui program care are ca misiune finală să ne Recunoaștem propria noastră identitate? Suntem într-un program complex, în care ne putem regăsi în rolul de demon sau înger, să cântăm și să dansăm diabolic sau să interpretăm melodii dedicate îngerilor și serfimilor. Suntem ceea ce ne dorim să fim și-n care ne asumăm un rol de executare, pe care ni-l oferă programul vieții. Aceasta este ”Marea Taină” a ființării și dăinuirii umane.
Paradoxal, dar o importanță covărșitoare în viața construcției umane o au trei centre ale corpului ( împreună cu externalizările lor):
1. Centrul inimii și însăși inima în formă fizică. În el este inclus principiul vital (aspectul Suflteului). Viața și sufletul reprezintă o singură unitate.
2. Centrul craniului și al creierului, în care este concretizat principiul conștiinței (aspectul Sufletului).
3. Centru Pranic și splina, care include viața a însăși materiei (aspectul Materiei).
”Nimic nu există fără energie, ori Dumnezeu este Viața”( There is naught but energy, for God is Life) .
Perfecțiunea provoacă imperfecțiunea la suprafață (Perfection calls imperfection to the surface)
Oare sunt oameni mai mari ca și cuvintele? Noi nu reușim să avem grijă și să urmărim propriul nostru bagaj lingvistic, limba noastră, ori acesta/ aceasta poate într-o singură minută să-l transforme pe cel bogat într-un om sărac sau să-l încătușeze în lanțurile justițiarilor emotivi și servili regilor. Uneori, nici măcar nu observăm și nici măcar nu regretăm că, atunci când aruncăm în alții cu vorbe fierbinți, ne deschidem o parte din suflet și din gândurile noastre, iar mai apoi suferim . Omul reprezintă o lume mică. Dacă ”Eu-l” ocupă întreaga lume, atunci acel om este foarte mic. Iar dacă în ochii săi el se regăsește a fi extrem de mic atunci acel om reprezintă întreaga lume.
În noi există o ”genă egoistă”, care coordonează plăcerile și pasiunile noastre: de la melodii, versuri, expresii lingvistice, aforisme. Genele în contrast cu memele sunt localizate în cromozomi, pe când memele în memoria omului și sunt transmise din generație în generație, prin intermediul cuvintelor și scrise. Există și o memă a credițnei în viața după moarte ce se transmite într-o diversitate de forme.
Anatomia energetică al omului este reprezentă de simplul zâmbet care poate fi acordat Universului și Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu