2. 2. Geopolitica regiunii Asia

Regiunea geografică Marele Orient (care include Asia Pacific) dispune de o evidentă mixtură la sud, pentru că anume în raioanele de sud ale continentului euriatic și teritoriilor adiacente acestuia peninsulare și insulare - de la sud-vest, sud și sud est- în care sunt concentrate o mare parte din populație, se află leagănele civilizației orientale și se află cel mai mare număr de stat, inclusiv state foarte mari ca Indonezia, India, Egipt (în Orientul Mijlociu), etc. La estul regiunii se află China, Japonia și statele coreene și constituie un centru de presiune demografică și de influență politică și economică care cu o zonă naturală-climaterică moderată. Clima maritimă impune niște condiții climaterice foarte aspre doar într-un spațiu infim în care locuiesc oamenii din aceste state. „Brâul nordic” al Orientului cuprinde Mongolia, Kazahstanul, parțial Kârgâzstanul și apoi se „mută” mai larg înspre sud, pe un areal muntos și de pustiu-către alte state din Asia Centrală, Afganistan, parțial Pakistan, Iran, statele din Caucaz, Turcia. Dacă ne raportăm la regiunea extină „Marele Orient”, care include nu doar Orientul Mijlociu, ci toată Asia până la Orientul Extrem atunci trebuie să constatăm că anume aici s-au dezvoltat și s-au răspândit cel mai mult cele trei religii mondiale – creștinismul, islamul și buddismul. Acestea în corespondență cu sistemele religios-filosofice formează arealurile islamice, hindo-buddist și buddisto-confucianist, care se împart în câteva complexe cultural-civilizaționale – arab, ianian, turcic, hindo-musulman, hindusm tibetan-buddist, theravado-buddist, sino-confucianist, japonez, indonezian, malazian, etc. Orientul se distinde de Occident, aici bisericile creștine au un rol periferic, excluzând Filippinele și Coreea. Regiunea Asia Pacific se împarte în câteva subregiuni: Prima subregiune este Asia Vestică care include Turcia, Iranul și Afganistanul. Aceste țări cupind un pol extins care se leagă de strâmtorile din Marea Neagră ce separă Europa de Asia (o parte din Turcia se află în Europa) până la insulele Hindush și partea orientală a muntoasă a Iranului, care servește ca frontieră pentru „India istorică”. Asia Vestică se carcaterizează printr-un amestec de frontiere și o diversitate pe segmentele țărilor din regiune. Turcia, Iran și Afganistan dispun de caracteristici istorico-geografice și etnoculturale foarte complicate. Într-un anumit fel, pe aceste state le unește contextul geografic și o asemănare natural-ecologică, împletiturile istorice a căilor de dezvoltare, dar și apartenența la lumea islamică. Subregiunea este foarte populată. Turcia și Iranul conform indicatorilor economici sunt apropiate una de alta. Afganistanul este o țară săracă, conform indicatorilor mondiali (se numărăr printre statele cele mai sărace), rămasă în urmă, măcinată de războaie. O altă subregiune care include opt state postsovietice este Caucazul și Asia Centrală. Geografic, subregiunea aparține mijlocului ca extensie a arealului continental, iar în raport cu alte subregiuni ea se află în partea de nord a Eurasiei. Trei republici din Caucaz –Georgia, Armenia și Azerbaidjan –se autoidentifică (aidoma Turciei și Israelului) ca făcând parte din Europa și participă în activitățile organizațiile europene. Geopoliticianul Vladmir Papva insistă pe conceptul „Eurasia Centrală”, ghidându-se de opiniile geopoliticianului rus Lev Gumilev, regiune care ar include europa de Sud-Est, Caucazul și Asia centrală . În clasificările internaționale statele din nu doar din caucaz, ci din Asia Centrală figurează în cadrul Europei. Cu toate acestea, caracteristicile le indică ca făcând parte din Asia și Orient. Subregiunea care include Caucazul și Asia Centrală este cea mai puțin populată și datorită Kazahstanului care are un teritoriu mare această subregiune poate fi comparată cu altele. Subregiunea posedă de un indicator slab în privința densității populației, de trei ori mai mic ca cel mondial. Kazahstanul are 49 oameni pe metru pătrat. Țările din Asia de Sud formează o altă subregiune, care reprezintă un sistem compact și omegen. Aceasta se datoraeză în special faptului că cele trei state –Pakistanul, India și Bangladeshul- constituiau, până acum jumătate de secol, o structură politică unitară și existau în India colonială. Unitatea fizico-geografică, natural-climaterică și unitatea culturală este destructurată de contradicțiile religioase. În cadrul subregiunii se desfășoară cea mai importantă linie civilizațională, dintr-o perspectivă geopolitică, cea lumii hindo-buddiste și a lumii islamice. India reprezintă centrul subregiunii, care are frontieră cu restul de organizări statale, în afară de cele enunțate anterior, și care sunt două state insulare Sri Lanca și Maldive și două state montane –Nepal și Bhutan. Asia de Sud reprezintă una dintre cele mai populate subregiuni a Orientului, în care locuiesc o cincime din populația mondială. Subregiunea reprezintă un areal cu densitate mare, estimativ 300 mln deoameni pe km pătrat, care depășește de șase ori indicatorul mondial, dar și cu cel mai mic venit per suflet- 450 dolari. În contrast, subregiunea Asia Estică este mult mai diversificată în plan natural și geografic. Numai, ca și în cazul Asiei de Sud, aici se observă o asemănare cultural-civilizațională cu un centru dominant – China. În plan global, subregiunea se află pe locul trei ca teritoriu și pe locul întâi ca fenomen demografic. Subregiunea depășește pe celelalte subregiuni la capitolul demografie - 11,8 mln km pătrați în comparație cu 3,1 mln Asia Vestică, 3,7 mln în Asia de Sud Vest, 4,2 mln în Caucaz și Asia Centrală, 4,5 mln în Asia de Sud, tot atâta în Asia de Sud Est. Pe lângă China (în parametrii săi statistica internațională include Taiwanul) în subregiune intră Mongolia, două state coreene și Japonia. Dacă centrul teritorial al arealului examinat este „mutat” către nprd, atunci el demografic este atras de sud, de țărmurile din Oceanul Pacific ale continentului eurasiatic, prin brâul său peninsular și insular. Demografic, subregiunea este un lider incontestabil în lume. Aici este concentrată a patra parte din locuitorii planetei- 122 persoane pe kilometru pătrat. Pe cel mai important arhipelag al Asiei este amplasată Japonia, una dintre statele cele mai bogate și mai dezvoltate din lume. La răspântia sec. XX-XX-lea, grație Japoniei venitul nominal per persoană din subregiune era de două ori mare decât cel mediu mondial, iar ponderea subregiunii în acdrul producției globale era de 20%. Ultima subregiune este Asia de Sud Est și include nouă state, care sunt plasate pe peninsula Indo-China, include și Myanmar și insulele și arhipelagurile care ies din relieful tabloului geografic. Asia de Sud Est include 12 state amplasate în peninsula Arabică (în zona peninsulară sud-vestică a Eurasiei), dar și la nord și la est de aceasta. În contrast cu cele două subregiuni, despre care am vorbit anterior, Asia de Sud Est nu are fixat un centru recunoscut. Cel mai important stat conform parametrilor teritoriali și a celui demografic este Indonezia. Niște indicatori impunători exprimă Myanmarul (Birma), Tailanda, Vietnamul și Filippinele. Restul statelor nu sunt mari conform criteriului teritorial și a celuia demografic, în special Singapore și Brunei. *** Politicienii chinezi au avansat neoficial la sfârșitul anilor 1990 o strategemă care se exprima astfel: ”Ne sprijinim pe Nord, stabilizăm Vestul și marșăm spre Sud”. În schimb Rusia are astăzi ca o viziune comportamentală pentru următorul deceniu acest algoritm:” ne sprijinim pe Occident, stabilizăm Sudul și avansăm în Orient”. Occidentul este perceput ca fiind o resursă a tehnologiilor avansate și a investițiilor calitative; Sudul reprezintă o sursă a amenințărilor pentru securitatea țării, iar Orientul este caracterizat ca fiind o zonă de debușeu pentru resurselel energetice, materii prime, tehnologii, noi vectori în dezvoltarea cooperării bilaterale și internaționale. Mega-tendințele din ultimele două decenii au constat în modificarea centrului de dezvoltare mondială care s-a poziționat în Regiunea Asia Pacific (RAP). RAP din ce în ce mai mult devine motorul civilizației mondiale, rolul căruia în decursul ultimelor cinci secole le-a exercitat Europa. Aceasta se leagă de avansarea economică a regiunii, dar se leagă și de criza accentuată a ideii euroatlantice a globalizării. Țările asiatice, se revendică pe tradiționalism și valorile etnice, în fapt realizează concepția unei ordini mondiale multipolare. Anume în Regiunea Asia Pacific, luându-se în calcul America de Nord, se produce cea mai mare parte a produsului mondial. În regiune sunt plasate cele mai impunătoare economii, inclusiv cele mai mari: americană, chineză și japoneză. În perspectivă vor exista cinci economii mondiale, la cele enunțate mai sus alăturându-se India și Federația Rusă. Aproximativ jumătate din țările ”Grupul -20” sunt din regiunea Asia Pacific: Australia, Canada, India, China, Indonezia, Japonia, Rusia, Coreea de Sud, SUA, Mexic. În regiunea Asia Pacific sunt poziționate cele mai importante centre geopolitice, mai întâi de toate, Statele Unite ale Americii, care se mențin ca putere dominantă în regiune încă din perioada celui de-al doilea război mondial și au relații comercial-economice, ce depășesc multiplu relațiile lor transatlantice. Indubitabil, China cu a sa populația imensă este examinată ca fiind competitorul de bază care aspiră să dețină rolul de cea de-a doua superputere a planetei. În toate procesele din regiunea Asia Pacific activ participă India, care devine din ce în ce mai mult însemnată și globală, și un jucător regional. În regiunea Asia Pacific este poziționată cea mai mare din lume țară islamică cum este Indonezia. În regiunea Asia Pacific aparțin state cu cel mai dezvoltat indice de dezvoltare din lume cum sunt Australia și Noua Zelandă. Globalizarea consolidează interdependența economică, interpătrunderea reciprocă a intereselor, ceea ce la rândul său întărește factorul de stabilitate regională. În același timp regiunea nu se prezintă ca fiind omogenă și este disipată. Partea asiatică a regiunii Asia Pacific reprezintă un poligon mondial important pentru elaborarea modelelor de modernizare politică, care nu este percepută aici ca o occidentalizare/westernizare, ci ca o cale specială bazată pe sinergia formelor de guvernare democratică și al unei politici culturale autohtone. Și în baza acestei căi se observă o impresionantă creștere economică. Pentru acest model este caracteristică crearea inițial a unei baze economice și introducerea în legislație a liberalismului economic, iar treptat și concomitent inserarea dreptului constituțional, ulterior va avea loc o democrație dozată în dependență de capabilitățile societății de-a suporta modificările politice. În toate țările din Asia Orientală, care au obținut o renaștere economică, formele și ritmul de înfăptuire a acestui model au fost diferite, dar parametrii de bază s-au menținut neschimbați. Democrația non-occidentală de tip asiatic estre reprezentată de democrația națională constituțional-liberală: Japonia, Taiwanul, Singapore, India, Sri-Lanca, Coreea de Sud. Sau există o transformare evolutivă în democrația non-occidentală a democrațiilor liberale (republicile autoritariste,” democrațiile administrative” sau monarhiile constaționale) și democrațiile participative: Tailanda, Malaezia, Indonezia. Adică, aceste țări, care au sintetizat câteva principiile democratice ce au fost coraborate cu specificul culturii lor politice, inclusiv cu specificul organizării confesionale a societății și statului. În India există modelul parlamentar și un sistem al castelor, în Șri-Lanka o statalitate budistă și democrația. În Malaezia există un rol special al islamului, limitat, o ideologie sincretică politică care asigură un pluralism confesional dominat totuși de islam. În Singapore există o limitare a unor libertăți și un lider harismatic dominant (mentor-îndrumător). În China s-a instituit un marxism chitaizant, o democrație limitată în interiorul partidului, alegeri directe la nivelul de jos și o etică confucianistă, în Vietnam s-a inserat modelul chinezo-confucianist și sistemul politic sovietic . *** Regiunea investigată este una plină de evenimente dinamice și de fenomene care trezesc îngrijorare și trebuie receptate, studiate și analizate contextual și proiectiv. Spre exemplu, să luăm câteva luni din anul 2013 și să ne stabilim atenția asupra regiunii : - în luna august s-a declanșat un scandal diplomatic între Japonia și China din cauza insulelor Senkaku din Marea Chinei de Est; - O dispută teritorială a cauzat o acutizare a relațiilor diplomatice dintre Japonia și Coreea de Sud; - În China la 6–7 iunie a avut summitul ordinar al Organizației de la Shanghay care a dezbătut subiecte de securitate globală și regională; - 16 iunie Beijingul a declarat oficial că a lansat pe orbită corabia cosmică Sheanychjou -9; - Republica Populară Democratică Coreeană a reluat construcția noului reactor nuclear; - În iulie la sudul Filippinelor au izbucnit ciocniri între armată și grupările islamiste Abu Sayaf; - La 18 iulie în sudul Tailandei extremiștii au comis un atac militar asupra localității Narathivat, există victime; - În vestul Myanmarului au avut loc ciocniri între musulmani și buddiști, - La începutul lunii iunie în Kazahstan, la frontiera cu China, postul de frontieră Arkankerghen au fost împușcați și arși de vii 13 grăniceri kazahstanezi. Se elucidează cauzele care au provocat incidentul. - La 28 iunie Uzbekistanul a declarat că intenționează să-și sisteze activitatea din OTSC; - În luna august Uzbekistanul a adoptat concepția pentru politică externă. Unul dintre punctele documentele constă în interzicerea amplasării de baze militare străine pe teritoriul țării; - În luna iulie în Tadjikistan în regiunea autonomă din Gorno-Basahshansk a fost desfășurată o operațiune specială de lichidare a formațiunilor militare ilegale, care au fost acuzate că l-au asasinat pe generalul serviciilor speciale Abdullo Nazarov. După ciocnirile dure care au dus la victime, de ambele părți, autoritățile republicii și reprezentanții formațiunilor banditești au anunțat că sistează lupta și s-au pus la masa negocierilor; - În luna ianuarie în regiunea disputată Kashmir au avut loc schimburi de foc între militarii pakistanezi și indieni, există victime.; - În luna martie în Bangladesh a avut loc o demonstrație a opoziției împotriva deciziei tribunalului militar care a decis condamnarea la moarte a duhovnicului Delvar Hussein Sayedi și care s-au extins în ciocniri cu poliția, există victime; - Ciocnirile interconfesionale din Myanmar au cauzat moartea a 40 de oameni, în orașul Meythila a fost introdusă starea excepțională; - În China în mod oficial a fost încheiată procedura de transfer a puterii; Președinte al RPC a fost desemnat Xi Jimping; - În luna aprilie Japonia din depozitele Stației Atomo-Electrice Fukusima -1 s-au scurs 47 de tone de apă radioactivă; - În Iran s-a produs un puternic cutremur, au decedat circa 20 de oameni; - În Bangladesh, ca rezultat a prăbușirii clădirii fabricii de încălțăminte, au decedat circa 1000 de oameni; - Acte teroriste de impact major s-au produs în Pakistan, Irak, Afganistan.