Un nou scenariu de reamenajare a principalilor actori politici de pe arena internaţională a apărut în presa poloneză( publicaţia poloneză www.interia.pl), scenariu amplu relatat şi de presa internaţională. Scenariul îi aparţine remarcatului politolog american, fondatorului centrului analitic Stratfor, George Fridman, care a prezentat în cartea sa „Următorii 100 de ani” o nouă viziune a viitorului. Aşa că suntem aruncaţi până în anul 2080. Potrivit opiniei sale, Polonia va deveni o superputere. În schimb, Rusia va tinde să-şi recapete vechile sale sfere de influenţă şi se va revigora în vechile frontiere sovietice. Pentru început îşi va trece Ucraina şi Belorusia, va reveni motivată în Caucaz, în Georgia şi se va „unifica cu aliatul săi-Armenia”.
Acelaşi destin va fi împărtăşit şi în Asia Centrală, doar că mai târziu toate vor reveni la locurile sale. Potrivit opiniei lui Fridman, doar Polonia poate încurca Rusia şi Germania să edifice o alianţă, care ar consta în descurajarea forţei de inflenţă americană. Anume în acest scop Polonia va obţine finanţare de la Washington, după cum a făcut până în prezent cu Israelul. În context, Fridman spune despre destrămarea Rusiei: China şi Japonia se vor ocupa de Orientul Îndepărtat, polonezii vor construi din nou „imperiul secolului XVII” şi îşi va unifica Belorusia, Ucraina. De asemenea, va obţine inflenţă în Rusia occidentală. România îşi va lua Moldova, Karelia va fi de partea Scandinaviei.
La rolul de superputere mondială pretind de asemenea Japonia şi Turcia, care se vor hrăni din trupul Rusiei. Japonia va obţine Orientul Îndepărtat, iar Turcia -Caucazul şi mai departe, până în Ucraina. Pofta Turciei se află adânc văzută în Asia. Turcii vor fi sprijiniţi de americani, satisfăcuţi fiind că cineva controlează Iranul, doar că, din momentul, când forţa Istambulului) potrivit lui Fridman, capitala Turciei va fi strămutată), va spori excesiv, SUA vor încerca să ţie în frâu ambiţiile potenţialului concurent. Mai mult decât atât, aceasta în contextul când turcii cu destul entuziasm vor lega o prietenie cu japonezii.
Vorbind despre posibilitatea izbucnirii celui de-al treilea război mondial, Fridman menţionează, că în acesta vor participa „stelele de luptă” şi că acesta va purta mai degrabă denumirea de război polono-turc. În Asia SUA în comun cu China şi Coreia se vor ridica contra Japoniei, iar în Europa vor sprijini Polonia contra Turciei. Turcii se vor deplasa în căutarea gloriei spre Nord din direcţia Bosniei şi vor cuceri Ungaria, vor obliga România să capituleze, prin Slovacia vor intra în Malopolsk(provincie poloneză) şi va suferi mult Cracovia. Din Vest spre Polonia vor intra trupele germane sprijinite de Franţa şi restul Europei. Polonia, deci, având sprijinul forţelor americane va riposta acestor atacuri. Turcii şi japonezii find învinşi vor abandona planurile de război. Polonia, ca principala învingătoare, va obţine o fereastră în lume: va obţine porturile croate şi îşi va asigura o prezenţă militară în Grecia, îşi va repara infrastructura militară şi „ se va începe deceniul de aur”.
Trebuie de remarcat că în războiul global pierderile de vieţi umane ar constitui „doar” 50.000 de oameni, în special, în cadrul conflictului polono-turc, SUA s-ar lipsi de câteva mii de militar, majoritatea la începutul războiului.
Anii şaizeci ai sec.XXI SUA vor deschide „epoca de aur” pentru America. În context, fiind o superputere de individiat, SUA va încuraja o alianţă eurooccidentală în jurul Marii Britaniei, va sprijini Polonia şi va stabili o bună cooperare cu Turcia, în special în direcţia Orientului Apropiat. În anii şaptezeci SUA vor deveni cel mai important furnizor de energie ieftină electrică, obţinută de la staţiile orbitale energetice solare, întărindu-şi şi mărindu-şi influenţa asupra economiei mondiale şi asupra relaţiilor internaţionale. SUA va guverna lumea şi nimeni nu va îndrăzni s-o provoace statul american.
În anii optzeci ai sec.XXI politicienii americani vor uita primul principiu „marii strategii”, iar SUA va domina America de Nord.
Mai târziu, Fridman lasă o portiţă de interpretare a unui posibil conflict mexicano-american, care prevede diminuarea factorului american în plan regional şi impactul migraţiei asupra deciziilor politice.
Scenariul politologului american Fridman a fost amplu comentat şi de presa militară rusă. Aceasta, în special prin generalul în rezervă Nicolae Uvarov, în comentariul „Rejucarea”, se arată sceptic faţă de posibilile tendinţe a exprimării unui astfel de scenariu şi consideră că atât Polonia, dar şi Turcia nu pot să afecteze în plan militar şi politic Rusia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu