România și Republica Moldova în coordonatele geomorfe actuale la Pontul Euxin

Rezumat: Ne-am aplecat asupra impactului României și Republicii Moldova, ca o „națiune cu două state”, aidoma „Azerbaidjanului și Turciei”.După cinci ani de război ruso-ucrainean și război hibrid ruso-occidental ne-am focalizat pe aspectele cheie din patrimoniul național românesc și resursa națională de contracarare al factorului rusesc în regiune. Cuvinte cheie: Geopolitică, Republica Moldova, România, UE, SUA, UE, Ucraina, Rusia, fronturi de presiune, izobare geopolitice, aviz predicțional. Introductiv Republica Moldova s-a desprins de Uniunea Sovietică în anul 1991. (Am fost printre cei care au contribuit la decăderea sistemului). Sistemul a acționat ca o provocare nicidecum ca o realitate. Au urmat serviciile de intelligence ( de securitate) care au operat împotriva României, când Bucureștiul oferea totul pentru basarabeni. Apoi o altă generație a serviciilor speciale din Republica Moldova a încercat să sfârșească cu generația 1986-2004 și au venit cu generația 2009. Nu contează efectul că este zero. Esența, noi suntem generația pe care se aplecă perspectiva. Niciodată unii nu se vor apleca din Occident pe niște sugestii. Republica Moldova a devenit o piesă importantă la Marea Neagră, doar cu ajutorul României, și a Ucrainei. Vedem... 1.1.Republica Moldova : o ulcică spartă?! Ca să ne înțelegem că Republica Moldova a fost fragmentată în diverse feluri. Ea trebuia să aibă un tratament, o verificare etajată a managerilor disponibili să producă bunăstare și securitate pentru Chișinău. În anul 2004 afirmam într- analiză ce se referea la problematica spațiului sud-est european și în care se enunțau noi viziuni și orientări de dezvoltare cultivate de centrele ideatico-politice că „de la declararea independenței Bucureștiul a fost un avocat fidel al intereselor Chișinăului”[ Octavian Sergentu, Magii extraterestre și starea de veghe pentru R. Moldova, Glasul Națiunii, nr.35(597) 23 februarie 2004.]. Analiza conceptualiza strategiile și câmpul tactic în care se manifestau o parte din actori, ideologiile geopolitice și tendințele la frontiera României actuale și constata că „implicațiile României, care după multă prudență politico-diplomatică, în sfârșit, își anunță o participare activă”[ Idem.]. Ce ne spune varianta rusă; „Utilizarea eficientă a resurselor administrative, controlul asupra spațiului informațional al țării și dependența de diaspora din țările occidentale au adus un succes clar «partidului puterii» din Republica Moldova, reprezentat de PAS pro-occidental, al cărui lider informal este președinta Maia Sandu. Înainte de alegeri, exista o convingere larg răspândită în rândul experților că «partidul puterii» s-ar putea să nu aibă suficiente locuri în parlament pentru a asigura o majoritate stabilă, ceea ce ar oferi opoziției o fereastră de oportunitate, creând un punct de sprijin pentru negocieri, presiuni și manevre politice. Cu toate acestea, rezultatele alegerilor au sfidat toate previziunile”[ Э. Соловьев, МОЛДАВИЯ – КУРСОМ НА ЗАПАД, https://www.imemo.ru/files/File/magazines/rossia_i_novay/2025_03/08-Solovyev.pdf.]. Edelele geopolitice ce țin de dimensiunea Mării Negre, România poate fi considerată ”statul pivot” în relația estului și vestului. Statul român dispune de rolul de furnizor de securitate pentru întreaga regiune. Este coloana vertebrală geostrategică, care poate potența toate ”centrele nevralgice”, în închegarea de raporturi de state implicate în acest proces constitutiv, iar geografic și pentru cele mai îndepărtate țări din respectiva regiune. România are un rol important și-n sistemul geopolitic ponto-baltic, în dezvolatarea relației Marea Caspică-Marea Neagră-Marea Mediterană, ca liant între extremități și, în același timp, ca posibilă relație către zona industrială occidentală oferită pe Dunăre. România face parte și din celelalte sisteme geopolitice-carpatic(localizare: Ukraina, Slovacia, Ungaria, Polonia, România-implicate zonal Rusia, R. Moldova); al Mării Negre(statul român poate fi considerat, în contextul dat, ca având misiunea de poartă comercială sud-estică, comparată cu cea a Olandei, care este văzută ca poartă nord-vestică a Europei); danubian (prin axa Rhin-Main-Dunărea se face legătura dintre Marea Neagră și Europa Occidentală, rolul României ca așezare geografică apare extrem de privilegiat); caspic (România își poate însuși caracteristicile de centru relațional, prin Marea Neagră, care ar lega factorul ponto-baltic, mediteranian sau central-european de bazinul Caspic). Așa prezentându-se lucrurile, din analiza geopolică, pe care am încercat s-o aplicăm sumar, importanța României în dezvoltarea unei organizații internaționale de nivel regional, cum se dorește a fi, Comunitatea Marea Baltică-Marea Neagră-Marea Caspică, este mai mult decât necesară. Este vitală. Atunci, de ce statele care își asumase rolul de avocați a ”tinerilor democrații” post-sovietice au scos din calcul implicația și experiența României?”-mă întrebam nedumerit[ Idem.]. Să ne înțelegem că România a favorizat integrarea sistemului bancar moldovenesc în sistemul internațional. Bucureștiul a facilitat integrarea neformală a Republicii Moldova în UE. 1.2. România: Scutul NATO pentru Republica Moldova Occidentul a identificat rolul României în strategia SUA pentru Marea Neagră. Interes național: România este esențială pentru strategia SUA pentru Marea Neagră. Statele Unite au nevoie ca România să își implementeze strategia pentru Marea Neagră - pentru a descuraja Rusia și a proteja infrastructura critică. Conform publicației National Interest, acest lucru este valabil și pentru România. „România a servit drept centru logistic critic pentru armata americană timp de mai bine de două decenii”, se arată în publicație. Mass-media a subliniat că niciun aliat al Washingtonului nu este mai vital pentru asigurarea intereselor americane în regiunea Mării Negre decât Bucureștiul[ https://www.gazeta.ru/army/news/2025/05/05/25702772.shtml. ]. „În urmă cu ceva timp, România a anunțat aderarea sa la un bloc de state care își va asuma obligații de securitate față de Ucraina și îi va oferi sprijin până la «eliberarea» completă în cadrul granițelor recunoscute internațional (1991), care include implicit și Crimeea În urma vizitei ministrului român al Apărării Naționale, Angel Tilvar, la Chișinău, a fost emisă o declarație privind „importanța participării Republicii Moldova la proiectele Inițiativei Regionale a Miniștrilor Apărării din Europa de Sud-Est (SEDM)”, pe care România o prezidează de doi ani, începând cu iulie 2023. Miniștrii celor două țări au trecut în revistă pașii specifici ai Chișinăului pentru pregătirea aderării la acest format regional de consultări politico-militare. „Puteți conta pe sprijinul nostru deplin pentru a asigura realizarea aspirației Republicii Moldova de a adera la SEDM în timpul președinției române a acestui for. Aderarea Republicii Moldova ca membru cu drepturi depline la această inițiativă va consolida statutul țării pe plan regional și internațional și va deschide noi oportunități de cooperare militară cu țările din regiune”, a asigurat oaspetele de la București, care a oferit armatei moldovenești un lot de echipamente individuale de protecție (căști, veste antiglonț și SUV-uri) cu această ocazie”. Inițiativa Regională a Miniștrilor Apărării din Europa de Sud-Est (SEDM) a fost înființată în 1996 la Tirana, în timpul primei reuniuni a șefilor departamentelor apărării. Membrii săi actuali sunt Albania, Bulgaria, Bosnia și Herțegovina, Grecia, Georgia, Italia, România, Macedonia de Nord, Serbia, Slovenia, Statele Unite, Turcia, Ucraina, Croația și Muntenegru. În ciuda neutralității neconstituționale a Republicii Moldova, aceasta deține statut de observator în cadrul SEDM. Desemnând Rusia drept inamicul numărul unu în strategia sa de securitate națională cu mult înainte de începerea operațiunii speciale din Ucraina, autoritățile de la București își modernizează activ armata și visează la submarine în Marea Neagră. Nu este o coincidență faptul că românii sunt interesați de peninsula rusă. Crimeea este „portavionul nescufundabil” al Rusiei în Marea Neagră, care se învecinează cu zona de securitate europeană, conferind României rolul onorabil de a fi un aliat de top al SUA și NATO în Europa de Sud-Est[ România: Expansiunea la Marea Neagră sub pretextul îngrijorării pentru „securitatea” Ucrainei, 10.08.2023: https://vpoanalytics.com/geopolitika-i-bezopasnost/rumyniya-ekspansiya-na-chyornom-more-pod-prikrytiem-zaboty-o-bezopasnosti-ukrainy/.]. 3. Ierarhia în procesul decizional din geopolitica României Geopolitica contemporană este reprezentată de strategiile decidenților politici aplicate asupra spaţiilor geografice și a celor vizuale (noologice- cyberspațiu, meta-spațiilor). 1.Arealul (geo)strategic constă în elaborarea și furnizarea de proiecte și strategii care proiectează capabilitățile unui stat în proximitate și în lume. Compozitul strategiilor naționale se fundamentează pe o „matrice strategică” a statului, care pune în echilibru capabilitățile și vulnerabilitățile sale, forma de exprimare la zi și capacitatea de influențare a registrului puterii de pe arena internațională, din perspectiva regională și a agendelor politice. 2.Arealul operațional reprezintă industria de laboratoare strategice care inițiază, analizează și derulează operațiunile statului, pun în practică conduita statului, și prin care se realizează promovarea intereselor naționale și raționea ca stat. Arealul operațional este unul care se focalizează pe actorii și instrumentele care vor realiza proiectele și strategiile țării. 3.Arealul tactic se subordonează primelor arealuri decizionale și este format dintr-o multitudine de actori care își propun să realizeze strategiile țării și intră în rațiunea operațiunilor specifice ale statului. Actorii implicați în arealul tactic sunt cei care sunt vizați de arealul operațional să promoveze interesele naționale ale statului și să rezolve situații conflictuale. Actorii sunt multipli și variați: de la partide politice, intelligence, organizații statale, non-guvernamentale, transnaționale, instituții media, confesiuni religioase, instituții și organizații publice până la simpli cetățeni. În primul rând, arealul strategic este cel care elaborează strategiile țării. În acest sens, strategia națională trebuie receptată ca o maximizare a avantajelor, o valorificare a oportunităților și diminuarea vulnerabilitățiilor. În consecință România își propune să utilizeze eficient resursele, dar și pentru a-și croi un statut respectabil în actuala configurație internațională trebuie să-și consolideze poziția geostrategică în spațiul euro-atlantic și european, să-și orienteze coerent politicile și evoluția în următoarele decenii. Țara noastră trebuie să-și asume un proiect continuu de modrenizare, de reîmprospătare a elitelor și de setare a clasei politice, a mediului academic, a sferei economice și societății la standardele internaționale. Până în 2007, România își avea proiectată ca Strategie Națională o conectarea solidă la matricea occidentală și aderarea la NATO și Uniunea Europeană. În același timp, țara noastră își proiecta itinenariile strategice/ de perspectivă, care urmau să-i asigure un anumit prestigiu pe arena internațională, dar și o securizare a societății românești. „Matricea strategică” a unei țări Cum arată și din ce este compusă o „matrice strategică”? În primul rând în baza matricei strategice se realizează evaluarea statutului și este prognozată forța acestuia, sunt decriptate alianțele care se realizează prin intermediul modelului matricei strategice. Matricea strategică dispune de nouă factori de bază[ Octavian SERGENTU, MATRICEA RUSĂ, Editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca, 2017.]:  1. Administrație/ guvernanță;  2. Teritoriu;  3. Resurse naturale;  4. Populație;  5. Economie;  6. Cultură și religie;  7. Știință și educaţie;  8. Armată (forțele militare);  9. Politica externă (mediul geopolitic). 1.2.Interese strategice ale României în bazinul Mării Negre Interese strategice ale României la Marea Neagrăși cum se manifestă partajat: „Aceasta privește în primul rând promovarea de către România a politicii energetice a UE la frontierele sale estice. Acesta este punctul central al Strategiei Naționale de Apărare a României pentru perioada 2015–2019 și al Strategiei Energetice a României pentru perioada 2016–2030, care sunt pe deplin aliniate cu vectorul energetic european. În același timp, politica energetică a UE este în interesul strategic al României. Acest articol examinează rolul României în viitoarea Uniune Energetică a UE. În cadrul primului pilon al Uniunii Energetice - „Securitate energetică, solidaritate și încredere” - România are un rol central. Securitatea energetică a UE se bazează, în primul rând, pe diversificarea surselor de energie, care se propune a fi realizată prin dezvoltarea Coridorului Sudic de Gaze, adică prin accesul la resursele Mării Caspice. Acest lucru subliniază importanța regiunii Mării Negre și, în special, a României ca promotor al acestei inițiative. Sunt examinate și principalele proiecte energetice ale României, iar importanța lor pentru întreaga Uniune Europeană este fundamentată. Sunt declarate oficial patru domenii strategice: coridorul de transport al gazelor Bulgaria-România-Ungaria-Austria (BRUA), care conectează țările vecine la rețeaua energetică națională (cel mai important în acest sens este proiectul de conectare a Republicii Moldova la rețeaua energetică a UE prin intermediul României), AGRI (Interconectorul Azerbaidjan-Georgia-România) și proiecte care vizează crearea și dezvoltarea de noi instalații de stocare a gazelor naturale. Interesele strategice ale României sunt strâns legate de securitatea energetică și sunt în mare măsură modelate de aceasta. Pe lângă poziția sa geopolitică favorabilă, România deține propriile zăcăminte de petrol și gaze, ceea ce o face mai puțin dependentă de importurile de energie din Rusia. Prin urmare, autoritățile române, împreună cu companiile energetice naționale, depun toate eforturile pentru a dezvolta industria națională de petrol și gaze, deoarece acest lucru ar putea avansa semnificativ interesele României în regiunea Mării Negre”[ Стратегические интересы Румынии в Черноморском регионе: аспекты энергетической безопасности Кэтэлина Албу Дипломатическая академия МИД России, Москва, Россия, catalinaalbu89@yahoo.com:https://www.postsovietarea.com/jour/article/viewFile/145/144.]. „În perioada 6-7 aprilie 2023, a avut loc în România forumul „Coridorul Marea Caspică – Marea Neagră și Portul Constanța – Calea spre Europa”. Evenimentul a fost organizat de Asociația de Afaceri a Portului Constanța, cu sprijinul activ al Ambasadei Kazahstanului în România. Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Afacerilor Externe din Kazahstan, evenimentul a fost impulsionat de nevoia comunității de afaceri din regiunea caspică de a stabili parteneriate cu operatorii portuari din Constanța.”[ Румыния купила молдавский порт Джурджулешть с выходом в Черное море, 22.04.2026, https://www.kommersant.ru/doc/8607003.]. Importanța României în Pontul Euxin este chintesențială. Jocul geopolitic al României și UE este prioritar la Marea Neagră. Liderul guvernului actual al Republicii Moldova nu are un substituent la președinția Republicii Moldova.Miza pe Maia Sandu ca fenomen se poate încheia prin cedarea soluțiilor strategice. 1.3.Abordarea rusă față de interesele românești /europene Ce ne spune Federația Rusă: „Republica Moldova trebuie să decidă astăzi dacă va deveni periferia externă sau internă a Rusiei în următorii ani. A considera marile puteri precum Rusia sau alianțele statale precum UE în cadrul unui model de sistem mondial ar fi incorect, deoarece relația cu RM se bazează pe divizarea funcțiilor și rolurilor, nicidecum pe furt și pe un schimb inegal. Inegalitățile naturale, condiționate de geografie și istorie, nu duc la diviziuni și izolare atât de severe. În linii mari, diferențele dintre centru, semi-periferie și periferie sunt similare diviziunilor de clasă sau chiar de castă, în timp ce diferențierea în cadrul țărilor/blocurilor seamănă cu stratificarea socială naturală, unde scările și liftul social operează în cadrul societății. Fiecare țară mare sau mijlocie are regiuni periferice care sunt mai puțin dezvoltate, nepromițătoare, subvenționate și adesea deprimate. Cu toate acestea, aceste teritorii sunt puternic interconectate cu restul țării și au un spațiu comun, dar se confruntă cu probleme semnificative și dificil de rezolvat. Cel mai adesea, acestea sunt provincii cărora le lipsesc forțe/resurse productive naturale, locații strategice și industrii de înaltă performanță. Dacă vorbim de un termen lung, în scenarii imaginale, nimic nu poate să să se modifice în mod dramatic pentru ei, pentru că centrele de dezvoltare promițătoare vor fi amplasate în alte regiuni. În ultimele decenii, Caucazul de Nord a fost o astfel de periferie a Rusiei, iar această situație poate persista în deceniile următoare, conform logicii rusești. Începând cu anii 1930, principalul obiectiv strategic al Rusiei va fi pus pe Orientul Îndepărtat, Siberia și Arctica. Chiar și proiectul Nord-Sud va fi o rută de tranzit pentru Caucaz, bazându-se pe Mările Volga și Caspică. Va afecta doar tangențial regiunile muntoase. Atunci când se alege amplasarea instalațiilor industriale care nu sunt necesare în estul țării, se va acorda prioritate părții europene a țării și Munților Ural, datorită disponibilității mai bune a forței de muncă calificate și a legăturilor de transport. Țările baltice, România, Bulgaria și restul Balcanilor sunt periferii similare pentru UE - ele există cumva, nu necesită cantități mari de resurse și nu este clar ce să facem cu ele. Cu toate acestea, ar fi incorect să numim aceste teritorii semi-periferie sau periferie, la fel cum ar fi incorect să privim republicile Uniunii Sovietice și Europa de Est din această perspectivă. Erau periferii care primeau mai mult decât câștigau de la centru - RSFSR(RUSIA), care acționa ca un donator și un stat progresist. [ Андрей Школьников, Перспективы Молдавии, 5 апреля 2025, https://zavtra.ru/blogs/vneshnie_okraini_rossii_i_moldaviya.]. 1.4.Abordarea României - Conceptul „o Națiune, două state”, aidoma Turciei și Azerbaidjanului. România a inițiat același proces cu Republica Moldova, România rămâne principalul pilon la Marea Neagră a NATO și UE precum Polonia în Marea Baltică și de aici ecuația geopolitică România-Polonia-Turcia. „Președintele României, Nicușor Dan, găzduiește miercuri, 13 mai 2026, la Palatul Cotroceni, cel de-al 11-lea Summit al Formatului București 9 (B9), cu participarea statelor nordice, SUA și Ucrainei. Reuniunea se desfășoară sub imperativul contribuției sporite la securitatea transatlantică, formulă care reflectă angajamentul colectiv al Aliaților de pe Flancul Estic și Nordic de a contribui și mai substanțial la securitatea transatlantică. Rolul României în contextul războiului ruso-ucrainean. România a devenit platforma NATO și UE la Marea neagră, c o componentă militară esențială la Marea Neagră. Testarea armatei române la Marea Neagră a rușilor a relevat că România poate reacționa dur chiar dacă a acceptat o lovitură a dronelor la Galați sau Tecuci. România a găzduit Summitul B9 pentru a patra oară – după ediția inaugurală din 2015, cea în format hibrid din 2021 și cea din 2022 – consolidându-și astfel statutul de actor central în arhitectura de securitate a Flancului Estic. Președintele Nicușor Dan va co-prezida lucrările alături de Președintele Poloniei, Karol Nawrocki, în calitate de stat co-fondator al formatului. La București au fost prezente 16 delegații străine la nivel de șef de stat, de guvern sau reprezentanți guvernamentali: Formatul B9: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria Aliații nordici: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia Secretarul General NATO Mark Rutte Invitați speciali: Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, și Thomas DiNanno, subsecretar de stat al SUA pentru controlul armamentelor și securitate internațională Formatul București 9 a fost lansat în 2015, la inițiativa comună a României și Poloniei, ca răspuns la anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea de către Rusia. Cele zece Summituri de până acum au confirmat statutul formatului de voce coerentă a Flancului Estic în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Summitul din 2026 se desfășoară cu mai puțin de două luni înaintea Summitului NATO de la Ankara (7-8 iulie 2026), într-un moment de presiune crescută asupra securității europene și transatlantice. Rusia rămâne cea mai semnificativă și directă amenințare pe termen lung la adresa Alianței. Flancul Estic al NATO continuă să fie deosebit de expus prin încălcări ale spațiului aerian Aliat, acte de sabotaj, amenințări la adresa infrastructurii critice și campanii de agresiune hibridă, toate acestea marcând realitatea strategică a regiunii. Obiective Summitul de la București reprezentă un forum de evaluare a pregătirilor pentru Summitul NATO de la Ankara și urmărirea rezultatelor așteptate. Agenda reuniunii include: Creșterea cheltuielilor de apărare: implementarea angajamentelor de la Haga privind alocarea a 5% din PIB pentru apărare și consolidarea bazei industriale transatlantice; Coerența strategică pe Flancul Estic: abordare omogenă de la nord la sud, cu accent pe coordonare și interoperabilitate; Sprijinul pentru Ucraina: importanța pentru securitatea europeană și transatlantică a unei soluționări juste și durabile a conflictului; Partajarea echitabilă a responsabilităților în cadrul NATO: creșterea contribuției aliaților europeni (și Canadei) și intensificarea investițiilor în cercetare și inovare în domeniul apărării. Principalele mesaje ale României Președintele Nicușor Dan va accentua importanța coerenței strategice pe întreg Flancul Estic, de la Marea Baltică la Marea Neagră, și va sublinia necesitatea implementării angajamentelor de la Haga privind creșterea la 5% din PIB a cheltuielilor de apărare și consolidarea capacității industriei transatlantice de apărare. Va reitera sprijinul ferm pentru Ucraina, ca investiție în securitatea Aliată. Summitul va fi o bună oportunitate pentru România de a menține o atenție sporită asupra evoluțiilor regionale de securitate, inclusiv în cazul partenerilor expuși amenințării ruse, precum Republica Moldova. Nu în ultimul rând, va fi evidențiată necesitatea intensificării contribuțiilor europene la partajarea responsabilităților cu SUA, prin asumarea unui rol crescut în securitatea europeană[ Summitul Formatului București 9 - „Delivering More for Transatlantic Security", 12 mai 2026, https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/summitul-bucuresti-9-delivering-more-for-transatlantic-security.]. Concluzii finale România trebuie să rămână fidelă intereselor strategice în regiunea Mării Negre, subregional, regional și global. România rămâne poarta directă din Marea Neagră și o forță militară importantă în regiune. Trilaterala româno-moldo-ucraineană rămâne importantă în spațiul Euxin. Coordonarea cu Turcia și constrângerea aripii militare și comerciale ruse trebuie să rezolve o igenizare maritimă. Observații și recomndări 1.Miza Maia Sandu nu mai este actuală. Este epuizată. Nu există un candidat valabil. 2.Este o elită slabă intelectual. 3.Totul este pe bani.