sâmbătă, 30 mai 2026
zâmbet
Jucărie
Eu credeam că am nevoie de o jucărie pentru a ta prostie
Tu credeai că sunt o prostie nicidecum o jucărie
Jucăria și prostia credeau că nu există un Eu și Tu.
Aripi
Nu înțelegeam de ce Dumnezeu oferă aripi
Și mi le-a dat să zbor ca un înger
Și priveam precum omul cât de mult se țin aripile de mine
Și zbor și îmi hrănesc prin zâmbet cerul
Ca un șoim cu penele răsfirate spre apus
Ca un izvor care își ține lacrimile foarte sus.
Eu țineam soarele in palme
El mă plimba tacit prin Univers
Ne uitam ambii cum cad bombe în orașe
Și cât de grav este să înțelegi că ești.
Ne uitam împreună la o molie care decide dacă ești
Și nu înțelegeam unde sunt leii și tigri i
Care știu ce reprezintă un eco-context.
Am șoptit Apusului că lumea este vie
Că molia este o momâie
Că viața nu se termină cu o insectă neghioabă
Că timpul este frumos și viața este curată.
Război
Cădeau picioare și mișcări sub obuze
Noi priveam ca oamenii
Cădeau obuze pe picioare și mișcări
Noi priveam.
A venit un timp când nu înțelegeam
Care sunt obuzele și picioarele
Poate sunt ale mele
Și cine a ordonat așa ceva
Am înțeles că piticul de la Kremlin
Care se joacă cu viețile noastre
Și am înțeles că iadul îl așteaptă
Cât de multe sosii și exerciții în eprubetă nu ar avea
Pentru că statutul lui a devenit efemer.
Brașov
Eu eram cu un urs din Brașov
Ne atacau dronele de la Kremlin
Eu îl întreb:ce facem
El îmi zice: cerul este timid
Îi privesc ochii ursului
Ne scuipă cu foc rușii
El mă invită înpădure până-n zori
Între timp inamicul a pierdut urechile și ochii
Și pădurea a strigat -Pace și flori!
Remember
Eu eram un cavaler templier de altădată
Tu, erai un destin onest cu vibrații în mască
Eu te priveam și adoram cu grijă, celest
Pe când tu voiai să atingem o piatră din Everest.
Tu, mă contestai în gândurile tale sumbre
Credeai că sunt un alt aventurier cu sabie oarbă
Eu, îți aduceam soarele deatâtea ori pe umeri
Și îți ridicam statui ca toată lumea să le vadă.
Imn
eu bag în sac canicula
și ea nu mă ascultă
este pasionată de convorbirile telefonice
ne sufocăm în dragoste
fără internet și wi-fi
fără selfie
te țin în brațe
și brațele tale
sprijină o înteagă țară
lacrimile tale
de fericire
invocă
imnul național
Deșteaptă-te române
și suntem deștepți și deșteptătați
pentru ca globul României
se mișcă prin sărutările noastre.
Timpul
Eu țineam soarele in palme
El mă plimba tacit prin Univers
Ne uitam ambii cum cad bombe în orașe
Și cât de grav este să înțelegi că ești.
Ne uitam împreună la o molie care decide dacă ești
Și nu înțelegeam unde sunt leii și tigri i
Care știu ce reprezintă un eco-context.
Am șoptit Apusului că lumea este vie
Că molia este o momâie
Că viața nu se termină cu o insectă neghioabă
Că timpul este frumos și viața este curată.
Pocăință
Îmi prindeam chipul în oglindă
Era frumos sau hâd?
Mă acopeream cu lacrima sărată
De pe buzele seci care mă chemau
Să mărturisesc viața de ieri.
Oglinda îmi stecura umbrele din privire
Eram copil, tânăr și un bătrân
Care prindea cerul pe care îl sorbeam
În fiecare dimineață.
Îngerii mă acopereau cu aripile lor
Și zburam în fiecare literă din mine
Și tunetele se plimbau în fulgere
Când mă regăseam în pocăință.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu