În anul 1848 Karl Marx și Fridirch Engels au publicat” Manifestul partidului comunist”. Autorii au supus criticii întreaga istorie a omenirii, excluzând epoca de piatră, acuzând-o că a instituit o divizare între clasele sociale și a inaugurat lupta de clasă. Capitalismul contemporan a fost desemnat de ei ca fiind ultima societate a claselor, care va fi nimicită de groparul său, proletariatul. Omenirea va fi salvată de proletariat și se va dezbăiera de unele fenomene depășite a societății antagonsite, cum sunt religia, statul, proprietatea privată, familia și va intra într-o nouă stare, cea acomunismului, în care va exista o regulă:” De la fiecare să dispună după propriile capabilități, la cea în care fiecare este asigurat conform necesităților sale”.
Majoritatea organizațiilor antiglobaliste, de extremă dreapta sau de extrmă stângă, se alimentează ideologic și doctrinar din marxism. Spre exemplu, Alianța internațională revoluționară globală care se opune globalizării, ca și alianța internațională eurasiatică, ambele îl au ca fondator și ideolog pe geopoliticianul rus Alexandr Dughin se inspiră mult din marxism .
Antiglobaliștii consideră că există un nucleu decizional global care își extinde forța dincolo de orice frontieră și în orice stat, că lumea e constituită pe niște oligopoli dominanți care se află la discreția unei” forțe nevăzute” și care exprimă interesele de dominație globală a familiei anglo-saxone. Rolul puterii autentice, conceptuale a devenit unul discret în panorama comunității umane și ascuns sub o cortină secretă, împotriva căreia înainte de a deceda într-un mod tragic s-a pronunțat J.Kennedi, iar predecesorul său D.Eizenhauer, atunci când părăsea funcția de președinte, de asemenea avertiza că există o astfel de amenințare, pe care a formulat-o ca fiind cea a transferului puterii, care intră în mânile complexului industrial-militar . Considerând că astăzi lumea este coordonată de oligarhia mondială, o seamă de istorici recurg la explicarea unor evenimente de factură națională și globală insistând pe un paralelism și o analogie, care ar fi decis asupra umanității și procesului istoriei. Oligocrația globală este reclamă de politologii și istoricii ruși ca fiind cea care a determinat însăși parcursul istoric al Rusiei comuniste. Politologii Vladimir Pavlenko și Vladimir Ștoli consideră că” răspândirea unui astfel de model (oligocratic) în întreaga lume a fost descurajată de revoluția din octombrie din anul 1917 din Rusia, în special atunci când oligarhia globală a încercat să-l plaseze în fruntea acestui eveniment istoric pe L.D.Troțkii. După ce Iosif Stalin a ajuns la putere în URSS, a fost acceptată concepția construcției socialismului într-o singură țară, astfel încât proiectul oligarhiei globale s-a ciocnit de o serie de provocări și de probleme serioase. Principala din ele, conform viziunii noastre, trebuie considerată renașterea Rusiei prin intermediul reclădirii în țara noastră a unei noi imperii” roșii” , a unui stat impunător, de sine stătător, care avea o” lungă” planificare pe orizontală și, în principal, poseda o viziune alternativă asupra perspectivelor istorice”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu