miercuri, 3 iunie 2009

Noua Strategie de Securitate a Rusiei vrea să edifice un nou echilibru internaţional







Rusia și-a stabilit o Nouă Strategie de Securitate Națională. Noul act politico-strategic al acestei ţări vrea să se raporteze la noul sistem de securitate al comunităţii internaţionale, să se se bazează nu numai pe capacitatea de reacţie şi adaptare, ci şi, mai ales, pe capacitatea de anticipare şi de acţiune pro-activă. Într-o lume complexă, dinamică şi conflictuală, aflată în plin proces de globalizare, Rusia își propune să abordeze- în termeni de lungă durată- tendinţele majore de evoluţie a securităţii internaţionale şi modul în care poate să fie un actor ce impune și stabilește reguli în sistemul internațional.
În data de 12 mai 2009 președintele Rusiei Dmitrii Medvedev, la Kremlin, a aprobat și contrasemnat decretul cu referire la ”Strategia de securitate națională a Federației Ruse până în anul 2020”. Documentul a fost aprobat ”în scopul consolidării eforturilor organelor federale a puterii executive, a organelor puterilor statale a subiecților Federației, a organizațiilor și cetățenilor Rusiei în sfera asigurării asigurării securității naționale”. Potrivit Strategiei, ”tezele conceptuale în domeniul asigurării securității naționale ( a Rusiei-n.n.) se bazează pe o interrelație și o interdependență fundamentală a Strategiei de securitate națională a Federației Ruse de până la 2020 și Concepția de dezvoltare social-economică a Federației Ruse pe o perioadă de până în anul 2020”.
Conform decretului din 12 mai al președintelui rus se anunță ca fiind expirate: decretul președintelui Federației Ruse din 17 decembrie 1997, № 1300 «Cu privire la aprobarea Concepției de securitate națională a Federației Ruse» și decretul președintelui Federației Ruse din 10 ianuarie 2000, № 24 «Cu privire la Concepția de securitate națională a Federației Ruse». Realizarea Strategiei de securitate națională a Federației Ruse de până în anul 2020 are chemarea să fie un factor mobilizator în dezvoltarea economiei naționale, îmbunătățirea calității vieții a populației, asigurarea unei stabilități politice în societate, întărirea apărării naționale, a securității statale și ordinii publice, sporirea capacităților concurențiale și al prestigiului internațional pentru Federația Rusă.

Trebuie să menționă că președintele rus Dmitrii Medvedev încă în luna martie a acestui an a desfășurat o ședință a Consiliului de Securitate în chestiunea ”Strategiei de securitate națională a Federației Ruse de până în anul 2020 și complexul de măsuri în realizarea acesteia”. În cadrul aceleași ședințe au fost examinate proiectele Strategiei de securitate națională și Bazele planificării strategice-metodologice ale documentului, care sunt necesare pentru întru realizarea priorităților naționale pe termen lung. De asemenea, la acea ședință s-a declarat că Strategia urma să se edifice pe principiile de moștenire și de consecvență a politicii statului în sfera de securitate și se bazează pe sistemul priorităților naționale ale Rusiei. În context, șeful statului rus afirma că, în calitate de priorități se mențin obținerea unor noi acorduri în sfera dezarmărilor și al controlului armelor, consolidarea măsurilor de încredere, dar și rezolvarea unor subiecte ce țin de rezolvarea nerăspândirii armelor de distrugere în masă, extinderea cooperării antiteroriste, reglementarea conflictelor regionale.
Prin adoptarea unei Noi strategii de securitate națională, Rusia în calitate de actor cu pretenții globale afirmă că ” trece de la confruntarea blocurilor (miliatre-n.a.) la principiile diplomației multivectoriale, iar potențialul de resurse a Rusiei și o politică pragmatică de folosire a acestuia va extinde posibilitățile Federației Ruse de consolidare a influenței sale pe arena mondială”.
În Strategie se enunță faptul că ”Federația Rusă posedă un potenția considerabil pentru aceea ca să mizeze pe crearea într-o perspectivă pe termen mediu a unor condiții pentru întărirea ei în numărul de state-lideri în economia mondială pe baza unei participări eficiente în distribuția mondială a muncii, a sporirii unor posibilități concurențiale a domenului națiuonal, a potențialului de apărare, a nivelului de securitate a statului și al societății”.

Elementul cheie al Strategiei se decriptează pe stavilire/ descurajare:
”Stăvilirea strategică presupune elaborarea și realizarea sistemică a complexului de măsuri interdependente de ordin politic, diplomatic, militar, economic, informațional, etc., orientate să preîntâmpine sau să diminueze amenințările acțiunilor destructive din partea statului-agresor (coalițiilor de state)”, se anunță în noul act de securitate al statului rus. Pe de altă parte, conform opticei de la Kremlin, ”stăvilirea strategică” se înfăptuiește prin utilizarea posibilităților economice ale statului, ce include un sprijin bazat pe resurse în scopul asigurării securității naționale, pe calea dezvoltării unui sistem educațional militar-patriotic a cetățenilor Federației Ruse, dar și pe infrastructura și sistemul de gestionare a organizării statului. În context, Federația Rusă anunță că își asigură apărarea națională, reieșind din principiile unei eficiențe și capabilități raționale, inclusiv prin metodele și sursele de reacție non-militară, prin mecanismele diplomației publice și a pacificării, a cooperării internaționale în plan militar. Totodată, Strategia afirmă că în politica de stat a Federației Ruse din sfera națională și a construcției militare, implicit în cadrul Uniunii statale, orientată într-o perspectivă pe termen lung într-o perfecționare a Forțelor Armate ale Federației Ruse, al altor trupe militare, formațiuni și organe militare, chemate ca în orice condiții de dezvoltare a situației militar-politice să asigure securitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a statului.

Percepţia ameninţărilor
În principal, amenințările decriptate de Rusia în noua sa Strategie sunt evidențiate de politica unor state străine de prim rang, care ar fi orientate să obțină o dominație impunătoare în sfera militară, în primul rând în forțele nucleare strategice, prin dezvolatrea unor resurse informaționale, de înaltă precizie și a tehnologiilor avansate de gestionare a luptei militare, a strategiilor militare reflectate ca fiind non-nucleare, prin formarea în ordine unilaterală a sistemului de apărare antirachetă și militarizării proximității cosmosului, capabile să instituie o nouă cursă a înarmărilor, dar și să răspândească tehnologiile nucleare, chimice, biologice, să producă arma de distrugere în masă sau a componentelor acesteia și a surselor de distribuție. În alt context, spune Strategia, ”lupta concurențiale pentru resurse nu exlude rezolvarea problemelor ivite și prin aplicarea forței militare care ar putea destrăma balanța de forțe din proximitatea frontierelor Federației Ruse și frontirele aliațelor ei”.
Terorismul și lupta contra terorismului, dar și combaterea extremismului, este reliefat în noul document strategic al Rusiei.
Principalele surse a amenințării securității nașionale în sfera securității statului și al societății, enunțate în Strategia de Securitate a Federației Ruse, sunt: a) spionajul și altă activitate a serviciilor speciale sau a organizațiilor statelor străine, dar și al unor persoane, îndreptate să să prejudicieze securitatea Federației Ruse; b) activitatea organizațiilor teroriste, grupărilor sau al altor persoane, îndreptate să modifice prin violență ordinea constituțională a Federației Ruse, dezorganizarea funcționării organelor de stat a puterii statului( incluzând acțiunile de violență în raport cu acțiunile reprezentanților statului, politici și ai societății), distrugerea obiectivelor militare și industriale, întreprinderilor și instituțiilor, care asigură activitatea societății, înfricoșarea populației, inclusiv prin calea armei nucleare și chimice sau al surselor radioactive, chimice și biologice; c) activitatea extremistă a organizațiilor naționaliste, religioase, etnice și al altor structuri și organizații îndreptate să distrugă unitatea și integritatea teritorială a Federației Ruse, să destabilizeze situația politică internă și socială din țară; d) activitatea organizațiilor și grupărilor criminale transnaționale care este legată de droguri și materialele psihotronice, a armelor, a munițiilor,etc; e)se menține creșterea atentării la adresa personalității, proprietății, a puterii de stat, a securității sociale și economice, dar și o problemele corupției.
Amenințările informaționale reprezintă un alt aspect dezbătut de Strategie.

Viziunea asupra ordinii mondiale şi politicii regionale
Rusia anunță că intră pe un nou făgaș în abordarea politică de stat în sfera securității naționale. După ce și-a elaborat și lansat o Concepție de politică externă în luna august 2008, Kremlinul naște un nou document care vrea să-i ofere un stimulent suplimentar că rolul și misiunea Rusiei ar fi în prime-time și un actor pro-activ, de prim rang, pe scena internațională. Rusia reconfirmă prin Strategia de Securitate Națională că dorește să edifice o lume multipolară, în care ordinea internațională ar fi asigurată de 5-6 actori. Actualmente, Rusia, conform Strategiei Naționale de Securitate, examinează Organizația Națiunilor Unite ca elementul central al sistemului stabilității relațiilor internaționale, în care ar exista o egalitate de șanse pentru statele care se bazează pe instrumente civilizaționale de rezolvare a situațiilor globale și regionale de criză. Astfel, potrivit noii viziuni de securitate a Rusiei, un accent sporit al statului rus se va exprima prin creșterea interacțiunii în asemenea formaturi multilaterale: G-8(7+1), G-20, RIC (Rusia, India, China), BRIC( Brazilia, Rusia, India, China), dar și să profite de posibilitatea folosirii și al altor institute non-formale internaționale.
Pentru strategia națională a Rusiei, referinţa cheie în abordarea mediului de securitate este edificarea pe picior de egalitate a unui parteneriat strategic cu SUA în baza intereselor care coincid. Acest lucru a fost precizat și de secretarul Consiliului de securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev, care a declarat că Rusia va promova o politică rațională și pregmatică în politica externă, care va exlude confruntarea epuizantă, inclusiv o nouă cursă a înarmării: ”Țara noastră se pronunță pentru o consolidare a interacțiunii cu Uniunea Europeană. Intereselor Rusiei răspund formarea în spațiul Euro-Atlantic a sistemului deschis de securitate colectivă pe o clară bază al dreptului contractual”. În context, N. Patrușev a declarat că:”Un factor determinant pentru Rusia în relațiile cu NATO rămân planurile inacceptabile de înaintare a infrastructurii militare a alianței către frontierele rusești și tentativele de acordare a acesteia ca având funcții globale, care sunt contrare cu normele de drept internațional” .

Prioritățile Strategiei Ruse
Principala prioritate a Rusiei în politica externă, conform Strategiei, rămâne dezvoltarea cooperării bilaterale și multilaterale cu statele membre ce aparțin Comunității Statelor Independente. Așa că Rusia va tinde în continuare să dezvolte potențialul integrării regionale și subregionale și să o coordoneze în spațiul statelor din CSI, mai ales în cadrul CSI, dar și în Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) și al Comunității economice eurasiatice, care ar oferi o influență stabilizatorie asupra situației generaledin regiunile, care sunt la frontieră cu statele membre ale CSI. Totodată, OTSC este vizată în documentul cu pricina ca fiind un instrument principal, menit să contracareze provocările și amenințările regionale cu caracter politico-militar și militar-strategic, inclusiv lupta cu volumul ilicit de droguri și a materialelor psihotropice. În context, Rusia dorește să contribuie la consolidarea Comunității economice eurasiatice în calitate de nucleu al integrării economice.
Un rol semnificativ pentru Rusia constă în consolidarea potențialului politic al Organizației de cooperare de la Shanghai, să stimuleze în cadrul acesteia a unor pași practici ce-ar fi capabili să consolideze încrederea reciprocă și parteneriatul în regiunea Asiei Centrale.
În plan european, Federația Rusă ”se pronunță pentru o consolidare quantificată a mecanismelor de interacțiune cu Uniunea Europeană, incluzând formarea consecventă a spațiilor comune în sferele economiei, securității interne și internaționale, a învățământului, științei, culturii. Interesele naționale ale Rusiei, pe termen scurt, revendică formarea unui sistem transparent de securitate colectivă în spațiul euroatlantic ce ar avea o bază de drept contractual.
Un alt document care vrea să sprească rolul securității militare a Federației Ruse este constituit în Strategia de dezvoltare socială a Forțelor Armate ale Federației Ruse până în anul 2020, care cuprinde și un Plan strategic de sporire a securității în desfășurarea serviciului militar în Forțele Armate ale Federației Ruse. Acesta posedă trei etape de desfășurare, până în anul 2020, și revendică elaborarea standardelor de asigurare a securității militare. Planul vrea să diminueze nivelul de suicid care are loc în forțele militare ruse, ce constituie 30-40% din decesurile totale ale militarilor ruși. Totodată, anual circa 20 mii de militari dobândesc traume care îi fac inapți ulterior și părăsesc rândurile armatei.
Astfel problema asigurării securității pentru serviciul militar în cadrul Forțelor Armate ale Federației Ruse, potrivit guvernării ruse, devine una primordială, care influențează direct actractivitatea pentru îndeplinirea serviciului militar. Conform planului strategic, principala
Federația Rusă este în căutarea unui rol misionar, astfel încât până în anul 2020 dorește să fie propulsată printre puterile deciionale de pe arena internaţională. Prin urmare, se poate concluziona că ajustarea tuturor actelor sale strategice își au un termen bine stabilit-anul 2020. Sunt vizibile tendințele de emancipare eurasiatică, completate de eforturile de apropiere de spațiul european.



22 mai 2009