A venit si-aici Craciunul
Sa ne mangaie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viata mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viata mea
Care-aici se stinge.
Tremura albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Palpairi de stele...
Numai casa mea posaca
A'mpietrit sub promoroaca.
Stam în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliti
Ingerii grabiti
Nu aduc colinde.
O Iisuse imparate,
Iarta greseli si pacate.
Vin de-nchizi usor
Ranile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om astepta ,
Caci pe crucea Ta
Stam batuti în cuie.
Maica Domnului Curata,
Ad'o veste minunata,
Infloreasca-n prag
Zambetul Tau drag
Ca o zi cu soare.
Zambetul Tau drag
L-asteptam în prag,
Noi, din inchisoare.
Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori,
Pieptul lor suspina.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori
Sa le-aduci lumina.
joi, 23 decembrie 2010
Între raţiune şi spirit
Întotdeauna ne punem întrebări şi suntem în căutare de răspunsuri.Şi nu sunt visele, nici iluzii sau simplele constatări care ne îndeamnă să facem ordine în ierarhia valorilor.Este viaţa comparată în stilul comportamental a diferitelor destine, cuantificată în memoria proximităţii noastre.Ne întrecem în a emite ipoteze şi revendicăm vechi şi noi bătălii, care străbat în spaţiul public. Trebuie să recunoaştem că există o lume a spiritului şi o lume a raţiunii, că aceste lumi îşi au propriile sarcini şi obiective în căutarea omului nou. Un om nou pentru care au militat mulţi şi care a ezitat să acceadă plenar în societate. Şi nu revendicăm aici "omul nou" ca teză al nazismului, comunismului şi fascismului care a indus o lume absurdă şi a scăldat Umanitatea în teroare. Omul nou este revendicat de Biserică, dar şi de oamenii în halate în alb. Modelul "omului nou" este prezent în scrieri, este codificat în imaginile din filmele artistice şi de animaţie, el persistă în imaginaţia noastră. Şi acest model, al omului nou, tulbură sufeletele şi minţile oamenilor. Indubitabil, suntem în cătarea acestui model al omului nou, iar de aici şi luptele, chiar bătăliile între preoţi şi medicii a căror profil ţine de factorul creierului uman.Şi chiar dacă, în esenţă, nu vom remarca o dispută la nivel public, nu avem cum să nu constatăm că fiecare din ei luptă pentru un control al spaţiului spiritual sau mental în care există şi se desfăşoară fiinţa umană.Şi dacă Biserica se va îngriji mai mult de tangibilul spiritual, în schimb, Spitalul, care aici îl reclamăm prin psihologi, psihoterapeuţi, neurologi şi neuropsihologi, va evedinţia şi va trasa modelul comportamental al acelui "om nou", care poate fi supus controlului.Nu doar cunoaşterea şi însuşirea creierului uman îi va ghida pe mulţi psihiatri, parapshiatri şi neuropsihologi să considere neuropsihologia ca fiind ştiinţa viitorului. Abilităţile potenţialului cobai, comportamentul neurolingvistic şi mediul în care s-a manifestat vor determina să se ia măsuri aferente în vederea controlului uman care ar putea abdica de la tendinţele societale sau guvernaţei. Legitimarea noii tendinţe a guantificării şi stabilirii unui control uman, raţionalizarea acestui control, va determina ca lumea în adevăr să accepte noul model de "căinţă" raţionalizată, unitare, în dauna credinţelor cu aspiraţii de libertate divină.
Libertatea este una dintre cele mai dominante aspiraţii ale umanităţii şi nu poate fi evaluată decât în raport cu experienţa constrângerii.Ce îîi face pe oameni să nutrească aceste sentimente stranii de libertate şi de neadmitere a poluării şi ingerinţelor externe a spaţiului vital? Ce îi face pe oameni să aspire la valori intangibile, morale şi universuri paradisiatice?
De ceva timp m-am întrebat de ce anumiţi lideri politici îşi au în preajma lor psihiatri sau bioterapeuţi? Prima dată m-am întrebat în 2004.Şi nu întâmplător există unii care se află şi lângă şefii de stat. Iar atunci te întrebi: cine pe cine controlează? Preşedinţii pe parapsihologi, bioenergeticieni, neuropsihologi sau viceversa.Iar în acest timp apar diverse cărţi care descriu războaie ale minţii şi parapsihologice.Este sau nu este spaţiul nostru uman agresat de noua frontieră geospirituală apocalitică. Controlul mintii este un concept ce a evoluat în ultimul deceniui, prin studii de profil îintreprinse în psihologie, parapsihologie, sociologie, antropologie, religie, economie, electronică, cibernetică şi a devenit un concept complex iar metodele actuale de control sunt extrem de evoluate şi recunosc că sunt extrem de eficiente.
Nu o dată mi s-a sugerat să frecventez un psihoterapeut, cu toate că nu mă consider nici bolnav şi nici cu tendinţe de devianţă comportamentală. Recunosc că deja nu este secret pentru mulţi felul meu de-a mă exprima şi a mă manifesta. Sincer, recunosc, puterea inimii, a credinţei şi a aspiraţiei spre libertate este cea care ne aşează o scală a valorilor fireşti. Evident că astăzi credinţa, Crezul, dragostea nu pot fi nici evaluate, cuantificate, scanate. Uneori, am aspirat şi am crezut în imaginea icoanei sau a unităţii unor comunităţi care cred în sfinţenie, suferinţă şi iertare. Am crezut în lumina lui Isus Hristos.
Tot timpul specialiştii unui umanism controlabil s-au axat pe crearea modelului "Om nou" şi de fiecare dată în faţa Umanităţii au răsărit destui monştri care au desfiinţat prinosul ştiinţei în slujba Omenirii...
Ce ciudat, încă nu ne-am astâmpărat în nevoile nefireşti de-a re/naşte şi a ne naşte cu aspiraţii de zeităţi vremelnice, mai continuăm să trudim pe ogorul infamiei noastre aduse în adresa propriului Dumnezeu şi a Universului care a avut binevoinţa să ne accespte naşterea.
Vom putea, oare, noi, mâine să rostim: Ego sum qui sum.
Libertatea este una dintre cele mai dominante aspiraţii ale umanităţii şi nu poate fi evaluată decât în raport cu experienţa constrângerii.Ce îîi face pe oameni să nutrească aceste sentimente stranii de libertate şi de neadmitere a poluării şi ingerinţelor externe a spaţiului vital? Ce îi face pe oameni să aspire la valori intangibile, morale şi universuri paradisiatice?
De ceva timp m-am întrebat de ce anumiţi lideri politici îşi au în preajma lor psihiatri sau bioterapeuţi? Prima dată m-am întrebat în 2004.Şi nu întâmplător există unii care se află şi lângă şefii de stat. Iar atunci te întrebi: cine pe cine controlează? Preşedinţii pe parapsihologi, bioenergeticieni, neuropsihologi sau viceversa.Iar în acest timp apar diverse cărţi care descriu războaie ale minţii şi parapsihologice.Este sau nu este spaţiul nostru uman agresat de noua frontieră geospirituală apocalitică. Controlul mintii este un concept ce a evoluat în ultimul deceniui, prin studii de profil îintreprinse în psihologie, parapsihologie, sociologie, antropologie, religie, economie, electronică, cibernetică şi a devenit un concept complex iar metodele actuale de control sunt extrem de evoluate şi recunosc că sunt extrem de eficiente.
Nu o dată mi s-a sugerat să frecventez un psihoterapeut, cu toate că nu mă consider nici bolnav şi nici cu tendinţe de devianţă comportamentală. Recunosc că deja nu este secret pentru mulţi felul meu de-a mă exprima şi a mă manifesta. Sincer, recunosc, puterea inimii, a credinţei şi a aspiraţiei spre libertate este cea care ne aşează o scală a valorilor fireşti. Evident că astăzi credinţa, Crezul, dragostea nu pot fi nici evaluate, cuantificate, scanate. Uneori, am aspirat şi am crezut în imaginea icoanei sau a unităţii unor comunităţi care cred în sfinţenie, suferinţă şi iertare. Am crezut în lumina lui Isus Hristos.
Tot timpul specialiştii unui umanism controlabil s-au axat pe crearea modelului "Om nou" şi de fiecare dată în faţa Umanităţii au răsărit destui monştri care au desfiinţat prinosul ştiinţei în slujba Omenirii...
Ce ciudat, încă nu ne-am astâmpărat în nevoile nefireşti de-a re/naşte şi a ne naşte cu aspiraţii de zeităţi vremelnice, mai continuăm să trudim pe ogorul infamiei noastre aduse în adresa propriului Dumnezeu şi a Universului care a avut binevoinţa să ne accespte naşterea.
Vom putea, oare, noi, mâine să rostim: Ego sum qui sum.
Jurnal de smerenie
Moto: „Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător”(Sfântul Ioan Gură de Aur).
Eu i-am iertat pe toti, pe cei care m-au tradat, m-au stigmatizat, mi-au făcut rău, m-au considerat altceva decât sunt. Am învăţat să fiu umilit de multă vreme, de prea multă. Am fost singur în viaţa mea, cu bune şi rele. Dar niciodată nu am manifestat intenţii nefireşti şi meschine la adresa prietenilor şi a românilor. Înţeleg că este o lume modernă, cu noi şabloane, în care totul se tranzacţionează până şi sufletele umane. Dar nu voi accepta să fie tranzacţionat sufletul meu, nu voi aproba să se joace cu viaţa mea şi a rudelor mele. Am înghiţit mult. Am acceptat să intru în echipe şi să fiu parte din ele, dar nu voi accepta să se joace cu viaţa mea. Pentru că nu consider că sărăcia este sexy, iar umilinţa e excitantă.
În momente de cumpănă omul poate să reacţioneze. Este adevărat că smerenia este un dar de la Dumnezeu şi ca să-l primeşti trebuie să oferi ceva: umilinţa. Şi umilinţa pentru cei credincioşi reprezintă o înviere spirituală. Mă întreb ce ar trebui să moară din mine ca să mă nasc din nou, ştiind că nu am greşit sau păcătuit cu fapta împotriva prietenilor şi a Neamului Românesc.
Eu i-am iertat pe toti, pe cei care m-au tradat, m-au stigmatizat, mi-au făcut rău, m-au considerat altceva decât sunt. Am învăţat să fiu umilit de multă vreme, de prea multă. Am fost singur în viaţa mea, cu bune şi rele. Dar niciodată nu am manifestat intenţii nefireşti şi meschine la adresa prietenilor şi a românilor. Înţeleg că este o lume modernă, cu noi şabloane, în care totul se tranzacţionează până şi sufletele umane. Dar nu voi accepta să fie tranzacţionat sufletul meu, nu voi aproba să se joace cu viaţa mea şi a rudelor mele. Am înghiţit mult. Am acceptat să intru în echipe şi să fiu parte din ele, dar nu voi accepta să se joace cu viaţa mea. Pentru că nu consider că sărăcia este sexy, iar umilinţa e excitantă.
În momente de cumpănă omul poate să reacţioneze. Este adevărat că smerenia este un dar de la Dumnezeu şi ca să-l primeşti trebuie să oferi ceva: umilinţa. Şi umilinţa pentru cei credincioşi reprezintă o înviere spirituală. Mă întreb ce ar trebui să moară din mine ca să mă nasc din nou, ştiind că nu am greşit sau păcătuit cu fapta împotriva prietenilor şi a Neamului Românesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)