luni, 26 martie 2012

Delia CENAN si romanul „Destine paralele”

In momentul cand am intrat in lectura romanului „Destine paralele”, pe care ni-l ofera editura „dellart”, recunosc sincer ca subiectul mi s-a parut extrem de randuit de realitate sau de experientele fiecarui individ. Pe alocuri ai impresia ca aceasta poveste ai mai auzit-o altundeva sau candva, ori chiar poate sa se asemene cu unele subiecte din proxmitatea noastra. Cartea se orienteaza spre consumatorii de literatura a realului si a socialului, caracteristica unui numar foarte impresionant de cititori regrupati in mai multe categorii sociale. Este un roman care se lectureaza placut, ce poseda un lexic cuminte si care impune reteta de soldaritate cu naratiunea. Este un roman care te scuteste de tendintele psihologice centrfuge, de un dualism al personajelor si care te ghideaza in demersul sau. Trebuie doar sa tii pasul cu gandurile, respiratiile si sentimentele personajelor din roman. Discursul care radografiaza dragostea si respectul pentru cei din spatiul vital, transgresand stari de zbucium psihologic pasibile de-o hermeneutica a interogatiilor si a raspunsurilor legate de proprul ego face ca romanul sa ne capacteze atentia asupra optiunlor personajelor. Dragostea iti umple viata, vrea sa ne sugereze romanul si calatoria spre finalitatea recuperari acesteia naste pribegiri, carari laturalnice si capcane temporare. Predilectia romancierei de-a oferi nume personajelor sale prin excelenta romanesti, exceptandu-l doar pe Ahmed, este una de bun augur si chiar salutara, pentru ca este o roman desprns din societatea romaneasca si chiar clujeana. Scriitoarea ne-a obligat sa fim impreuna, in ultimii ani, la cate-o lansare a unui nou roman, marca Delia Cenan. Tentatia pentru literatura si dragostea temerara in ilustrarea unor destine compatibile cu realitatea, dorinta de-a da nastere succesiv unor vieti pe hartie(pentru ca deja de 3 ani asistam la cate-o noua lansare) o aseaza pe Delia Cenan in lumina unor proiecte de succes a Clujului literar. „La vita e bella” vom recunoastea intr-un final, inclusiv prin aranjarea relatiilor interumane si a destinelor care nu aluneca intr-un tragism definitiv, ci isi croiesc partii de aspiratii la un soare ce iradiaza forta vietii.