Ungaria etnocentristă. Imaginea „agresorului” contemporan

Recunosc că subiectul „Barna Csibi” a făcut ocol în presa noastră, consumându-se destui nervi şi cerneală, luându-se atitudine şi fiind condamnat gestul acestuia care se războieşte cu istoria prin prisma unor păpuşi nevinovate. Un provocator ordinar de serviciu, complexat şi labil psihic, pentru că altfel nu poate fi calificat gestul lui Barna Csibi, a devenit afiş în mass-media, într-o ţară pe care Consiliul Europei o creditează ca model al conveţuirii entniilor conlucuitoare. De aceea, consider că are perfectă dreptate primarul din Miercurea Ciuc Raduly când enunţă ipoteza că „extremistul ar avea "probleme cu capul". Solidară, presa şi societatea civilă românească s-a sesizat, a reacţionat şi am condamnat gestul acestui „psihopat social” care „asasinează” păpuşi, codificate în simobluri, în faţa copiilor şi înspăimântă populaţia. „Înarmat” mental cu ura faţă de istoria românească, în calitate de funcţionar public român, într-o zonă geografică în care etnicii români necunoscători de limbă maghiară nu pot să acceadă în poziţii funcţionăreşti, acesta şi-a îndeplinit misia: mediatizarea gestului de ură adresat românilor. Faptul că în loc de păpuşile Barbi, funcţionarul român de etnie maghiară a ales imaginea lui Avram Iancu, dă multiple semne de întrebare, cum poate un individ labil psihic, violent şi incult, care manifestă ură etnică la adresa naţiunii titulare să acceadă în funcţii publice ale statului român. Mai ales că este recidivist în acţiuni ce propagă ură etnică, agresează, subminează şi sfidează statul care i-a dat un job, o casă. Şi când te gândeşti câţi români bine pregătiţi profesional, cu şcoală şi educaţie nu-şi pot găsi o slujbă pe măsură.
Am ajuns s-o vedem şi pe asta. Am ajuns să vedem de 14 martie 2011 cum un frustat, funcţionar al statului român, are o imaginaţie fantezistă şi consideră că rescrie istoria şi-l "judecă" pe Avram Iancu. Iar statul român îi oferă provocatorului recidivist, în schimb, o vacanţă la baştina lui Avram Iancu. Gestul reprezentanţilor statului români care îl trimit la „moţi” pe ungurul care poartă însemnele SS şi subminează statul român este unul sfidător nu numai la adresa românilor din Ţara Moţilor, ci pentru întreaga Românitate.
În acelaşi timp, aroganţa „SS” maghiară a fost completată de declaraţiile provocatoare şi extremiste ale premierului ungar Viktor Orban, de mesajul soţiei ambasadorului ungar la Bucureşti, astfel încât atitudinile unor radicalii maghiari de tipul Tokes Laszlo, Szasz Jeno, preşedintele Partidului Civic Maghiar, sau Izsak Balasz, şeful Consiliului Naţional Secuiesc s-au încadrat la capitolul „nimic nou”.
Indubitabil, cel mai notabil act pe care l-a făcut statul român faţă de extremistul maghiar, cuprins de animism şi bigotism, este că s-a autosesizat prin Parchet. Personal, aştept să se autosesizeze şi Casa de nebuni, care i-ar oferi cea mai adecvată oportunitate ca Csibi Barna să-şi imagineze că este întruchiparea lui Horty, Atila sau mai ştiu eu ce zeitate emblematică etnocentristă.

Noi am semnalat „isterizarea” Ungariei
Acţinile extremiştilor maghiari au fost bine concepute şi dirijate de Budapesta. În data de 7.11.2010, în paginile publicaţiei ClujToday.ro, în singurătatatea mediatică, scriam că Ungaria îşi mobilizează etnicii din România, Balcani, Ucraina şi Slovacia indicându-le să lupte pentru autonomie. În data de 5 noiembrie, la Budapesta sub egida guvernului ungar a avut loc şedinţa ordinară a "Consfătuirii permanente maghiare" (Magyar Állandó Értekezlet -MÁÉRT).
Consfătuirea a ajuns la IX întrunire în cadrul proiectului MÁÉRT – prima reuniune după şase ani de repaos. Prima şedinţă a MÁÉRT a avut loc în anul 1999. Ultima, care a precedat-o pe actuala s-a desfăşurat în anul 2004. La reuniune a luat parte prim-ministrul Victor Orban, membrii guvernului maghiar, reprezentanţii fracţiunilor din parlamentul maghiar, deputaţii de etnie maghiară din Parlamentul European, reprezentanţi ai 19 organizaţii culturale şi politice a maghiară din străinătate, desemnate minoritare în ţările lor. La eveniment au participat, în primul rând, maghiarii din proximitate. Au primit şi au onorat invitaţia Uniunea Democrat Maghiară(UDMR), Partidul Civic Maghiar şi Consiliul naţional maghiar( Romániai Magyar Demokrata Szövetség - RMDSZ, Erdélyi Magyar Nemzeti Tanács - EMNT, Magyar Polgári Párt - MPP)- organizaţii care îşi desfăşoară activitatea potrivit legislaţiei româneşti. Maghiarii din Slovacia au fost reprezentaţi de Partidul de coaliţie maghiar (Magyar Koalíció Pártja - MKP), cei din Serbia şi din Voievodina au fost reprezentaţi de Uniunea maghiarilor din Voievodina şi partidul democrat maghiar din Voievodina(Vajdasági Magyar Szövetség - VMSZ, Vajdasági Magyar Demokrata Párt - VMDP), din Ucraina, zona ciscarpatică şi transсarpatică au fost reprezantanţii Uniunii culturale a maghiarilor din Carpaţii transcarpatieni şi Uniunea democratică a maghiarilor ucraineni (Kárpátaljai Magyar Kulturális Szövetség - KMKSZ, Ukrajnai Magyar Demokrata Szövetség - UMDSZ), din Croaţia s-au prezentat conaţionalii de la Comunitatea democratică a maghiarilor din Croaţia şi Uniunea comunităţilor maghiare (Horvátországi Magyarok Demokratikus Közössége - HMDK, Magyar Egyesületek Szövetsége - MESZ), din Slovenia au fost cei de la Comunitatea naţională a maghiarilor autoadiministratori ai regiunii Mura (Muravidéki Magyar Önkormányzati Nemzeti Közösség). În schimb, din Slovacia nu a primit invitaţie organizaţia Híd/Most, pentru că activitatea acesteia nu corespunde, potrivit guvernului maghiar, intereselor naţionale maghiare.
Mai mult de atât, din ţările Occidentului au primit invitaţie reprezentanţii organizaţiilor culturale de migranţi: Uniunea organizaţiilor maghiare vest-europene (Nyugat-európai Országos Magyar Szervezetek Szövetsége), trei delegaţi au reprezentat organizaţiile maghiarilor din SUA, din Canada s-au prezentat cei de la Centrul cultural maghiar şi de la Consiliul cultural maghiar (Kanadai Magyar Kultúrközpont, Kanadai Magyar Kulturális Tanács), din America Latină au sosit reprezentanţi ai Uniunii organizaţiilor maghiarilor din ţările Americii Latine (Latin-Amerikai Magyar Országos Szervezetek Szövetsége), din Australia cei de la Consiliul maghiar al Noului Wales de sud (Új Dél-Walesi Magyar Szövetség). În preajma evenimentului vicepremierul maghiar Semjén Zsolt a declarat că este „ imposibil ca politica naţională maghiară să fie modificată fără accepţiunea maghiarilor, care locuiesc în afara ţării”.
La reuniune s-au discutat subiectele legate de: lupta pentru autonomie; contracararea proceselor de asimilare a etnicilor minoritari maghiari; legea maghiară referitoare la statutul conaţionalilor, dubla cetăţenie; programele educative-culturale ale Ungariei pentru etnicii săi din ţările din proximitate. Iar, la 5 noiembrie, Parlamentul maghiar a dezbătut problemele legate de diaspora maghiară, care au cuprins o întreagă zi. Iniţiativele FIDES au fost orientate spre o resuscitare a problemelor maghiare, activizarea maghiarilor din ţările vecine, în scopul solicitării acestora a unor noi dezbateri referitoare la statul lor.
Indubitabil, Budapesta a dezvoltat o nouă abordare politică care se referă la conaţionalii săi din alte state, inclusiv în teritoriile ţărilor din proximitate. Tot, în cadrul acelui eveniment Budapesta a stabilit să activizeze în patru state, printre care România, discursul de „autonomie” a etnicilor maghiari.
N.B. Nu vreau să cred că există un Curriculum ascuns maghiar prin care se urmăreşte achiziţionare de resurse româneşti prin influenţarea politicienilor români.

Nenea Ilie

Fiecare clipă a vieţii pe care o rememorezi, fie o trăieşti la o nouă intensitate, îşi are farmecul său. De multi ori ne spunem: am pierdut o tinereţe pentru totdeauna-n amintire. Eu cred că nu este aşa. Pentru că există oameni pe care viaţa ni-i scoate în cale. Nu condrumeţii, în nici un caz. Există oameni frumoşi, cu dragoste faţă de ţară şi de semeni. Aceştia sunt camarazii şi mentorii educaţiei noastre. Ei nu ne conving cum se câştigă războie, ci ni le proiectează imaginar. Ne vor spune: suntem cu toții ROMÂNI şi suntem mândri! Îi înţelegi, îi aprobi şi îi iubeşti. Pentru că găseşti în imaginea lor esenţe extratemporale ale destinului românesc.
Unul din profesorii care mi-au predat la „seral” istoria şi cultul Armatei Române a fost ofiţerul Armatei Române, Ilie Ghioc. Un personaj care nu s-ar evidenţia din mulţime, frumos la suflet, generos, plin de bunătate şi cu o cultură a iubirii de Neam. A fost personajul pe care pentru întâia dată am văzut un militar român plimbându-se prin centrul Chişinăului în uniformă militară românească. Şi gestul lui l-am interpretat ca un act de curaj şi ca o sfidare adresat unei republici care era dominată de mentalitatea şi ideologia neobolşevică, exprimată în anii 1993-1996, în timpul guvernării agrocialiştilor antiromâni. Şi în zbuciumele tinereţii revoluţionare, conştiintezasem că există un personaj puternic, neobosit, proiectând lumea uniformelor militare româneşti la Chişinău. În el am simţit un mesaj, o tălmăcire, care a rezultat într-o mare prietenie. De când l-am cunoscut ştiam că mai am o referinţă la Chişinău(când venea) sau la Bucureşti.
Era nenea Ilie.
Puţini îşi amintesc că nenea Ilie era foarte aşteptat la Chişinău, pentru că reuşea să sprijine instituţii, mulţi nevoiaşi, dar şi persoane care au ajuns azi în funcţii înalte. Culmea ironiei este că unele din persoane, pe care el le-a sprijinit, au uitat de existenţa lui.
Este adevărat că nenea Ilie nu mai deţine funcţii care i-ar permite să se implice ca altădată. Graţie Fundaţiei „Mihai Viteazul” , la proeictele căreia a pus osul şi nenea Ilie, au reuşit să ajungă la studii numeroşi tineri basarabeni într-o perioadă socio-politică foarte delicată. Nici nu mai ştiu dacă el mai este considerat astăzi ca o persoană neavenită în Basarabia, dar că-i iubeşte pe basarabeni la o înaltă intenstate m-am convins.
Şi l-am îndrăgit pe nenea Ilie, inclusiv pentru că în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în anii 90, când studenţii postrevoluţionari s-au ridicat pentru a manifesta pentru liberatate, democraţie şi o Românie puternică, a existat un „căptan” al Armatei Române care s-a ridicat la tribună şi a vorbit cu multă dragoste despre Basarabia, despre o Românie Reîntregită. L-am îndrăgit pe ofiţerul Ilie Ghioc, care iniţiase, alături de multe alte cadre militare, procesul de Democratizare a Armatei și a țării, partidipând la constituirea GIDA, apoi CADA.
Consider că misiunea lui nenea Ilie încă nu s-a încheiat, având numeroase şi că este o voce care onorează Armata română. Există militari care au onorat uniforma militară românească şi au înobilat conştiința noastră de Neam Românesc. Unul din ei este nenea Ilie Ghioc...