marți, 21 iulie 2009

Perspectivele ruso-americane pentru spațiul post-sovietic



Negocierile dintre președintele american Barac Obama şi cel rus Dmitrii Medvedev au reprezentat primul test de edificare al unor noi relaţii, pe care unii comentatori politici deja le-au caracterizat a fi în spiritul realpolitik-ului. În preajma întrevederii cei doi şefi de stat au caracterizat relaţiile ca fiind ”proaste”, în mentalitatea ”războiului rece” şi că e necesar să fie apăsat ”butonul restartării” acestora. Vizita lui Obama era privită cu multă emoţie și speranţă la Moscova şi dacă este să ne amintim de ultima campanie electorală din SUA nu putem să nu remarcăm că Obama a fost singurul candidat la funcţia de preşedinte american care îşi inauguraseră un web-site în limba rusă- http://www.barackobama.ru/.
Motto-ul vizitei preşedintelui american Barac Obama putea fi decupat din majoritatea declarațiilor acestuia: Washingtonul intenţionează să edifice relaţii pe picior de egalitate cu Moscova. Evident, Obama a lăsat loc şi unor reproşuri la adresa cuplului Putin-Medvedev, învinuindu-l pe premierul rus că nu s-a debarasat de mentalitatea în spiritul ”războiului rece”. Ulterior, în timpul întrevderilor avute cu Putin, președintele american a fost curtat intens de acesta şi a beneficiat de mai multe complimente din partea premierului rus. ”Înţepătura” aplicată de președintelui american în adresa cuplului conducător al Rusiei are la bază o anumită logică, pentru că Putin și Medvedev se străduie din răsputeri să repună poziţiile Rusiei pe arena internaţională şi să determine statele din fosta Uniune Sovietică să accepte hegemonia Kremlinului în spaţiul post-sovietic. Ca să-şi impună scopul propus Moscova utilizează arma energetică, dar și forţa militară- fapt confirmat prin intervenţia în Georgia din anul 2008.
Preludiul întrevederii l-a constituit mesajul lui Medvedev din 1 iulie 2009, care a declarat că noua administraţie a preşedintelui Obama demonstrează posibilitatea de a schimba situaţia, care ar fi reprezentată prin nişte relaţii eficiente, solide și contemporane. În context, şeful statului rus a apelat la lecţia de istorie afirmând că la ”mijlocul secolului XIX guvernul rus a atras ingineri americani în proiecte de modernizare şi de construcţie a căii ferate Nikolaevsk( actualmente Okteabriskaya), a primelor linii de telegraf din Rusia.
În primul rând, președintele rus vedea întrevederea cu omologul său american ca pe un test al amenajării şi garantării securităţii globale şi regionale, în care un loc central l-ar ocupa statul rus.
Premierul rus Vladimir Putin forţa nota înaintea vizitei şefului statului american şi afirma că guvernarea rusă a reîntors în ţară activele financiare strategice din Occident şi că Rusia poate privi încrezătoare în perspectivă. Doar că Ministerul economiei şi industriei al Federației Ruse îşi contrazicea şeful anunţând că în anul 2009 se aşteaptă ca economia Rusiei să fie lovită de-o acută micşorare a producţiei şi o rată enormă a inflaţiei.
O parte de comentatori deja stabileau agenda întrevederii dintre Obama şi Putin, încât au lansat câteva ipoteze care urmau să decidă viitoarele accente geopolitce şi sfere de interes ruso-americane. Se ştie că Washingtonul nu vede în Moscova un adversar prioritar şi nici spaţiul post-sovietic a fi unul privilegiat. În schimb, Moscova reclamă spaţiul post-sovietic ( al Comunității Statelor Independente) unul prioritar intereselor sale. Iar în acest sens, tinde să subordoneze statele din spaţiul CSI chiar dacă multe dintre acestea, de mai multe ori, au dorit să evadeze din sfera intereselor privilegiate ale Rusiei. Sentiment confirmat şi după războiul din august 2008 declanşat de Moscova la adresa Georgiei.
În ultima vreme se vorbeşte despre un nou sistem de securitate european, în care Rusia ar avea un rol substanţial. De la Moscova s-au făcut auzite doleanţe de elaborare a unui sistem de securitate, excluzând SUA. Iluzia că Europa poate să se desprindă de Statele Unite bântuie mentalul unor centre ruseşti, care se străduie să vadă ”apusul” Americii.
Obama la Moscova şi spaţiul post-sovietic?
Majoritatea comentatorilor din spaţiul post-sovietic au semnalat întrevederea ruso-americană, de prim nivel, ca o nouă revizuire a sferelor de interes şi ca o posibilă cedare de către SUA în favoarea Moscovei a foştilor sateliţi sovietici. Chiar se afirma că Moscova poate obține Ucraina, ceea ce-o frământă îndelung, în schimb Washingtonul poate purta un dialog instrumental asupra Iranului, Irakului, Palestinei, Coreii de Nord, neproliferării armelor nucleare). ”Febra” ameninţătoare, care a intrat în unele locaţii din spaţiul post-sovietic, pare înţeleasă. Un pact Obama-Medvedev defavorabil statelor post-sovietice, ar ”şubrezi” democraţiile din ţările respective, iar centrelor pan-euroatlantice ( cum este cazul celor din GUAM) le-ar fi aplicată o lovitură usturătoare. Fiecare stat- de la Republica Moldova, Ucraina sau Georgia şi-au pus întrebarea: nu vom fi o monedă de schimb în urma întrevederii Obama-Medvedev sau Obama-Putin?
Nu putem vorbi, deocamdată, despre o ”trădare” americană faţă de lagărul post-sovietic. Chiar dacă foştii şefi de stat şi de guvern, care au intors ţările Europei Centrale şi de Est cu faţa spre Vest, au cerut imperios SUA să nu abandoneze fostele state din blocul sovietic. Ei au denunţat un eventual pact Obama-Rusia, care s-ar răsfrânge dureros asupra regiunii. Personalităţile din fostul bloc sovietic au adresat o scrisoare deschisă preşedintelui american Barack Obama, în care îi cer să nu ignore interesele regiunii lor într-un moment în care Washington-ul încearcă să-şi amelioreze relaţiile cu Moscova.
Spaţiul post-sovietic este în continuare un teren al jocurilor care încă nu s-au exprimat geopolitic. Rusia tinde să şi-l supună nestingherit. Și este de înţeles. Rusia a reprezentat pivotul unui imperiu, iar seducţia imperială este puternică. Evoluţia istorică a statului rus a consacrat un mod tradiţional, o abordare de tip clasic a dezvoltării, care a avut cu preponderenţă în vedere factori de ordin cantitativ.
”Rusia trebuie să abordeze o viziune post-imperială asupra lumii”( Zbigniew Brzezinski)
În preajma întâlnirilor lui Obama la Moscova, eminenţa cenuşie a politicii americane, redutabilul politolog Zbigniew Brzezinski spunea că ”Rusia trebuie să abordeze o viziune post-imperială asupra lumii”. ”Din fericire, criza financiară a obligat elita rusă să înţeleagă, că pentru prima dată în istoria rusă bunăstarea ţării depinde de bunăstarea lumii exterioare, în special a Americi” ("The Financial Times", Marea Britanie, 01 iulie 2009, Zbigniew Brzezinski). Totodată, politologul american a propus o reţetă de tratament vizavi de ambiţiile imperiale ale Rusiei, susţinând că Barac Obama trebuie să declare că Ucraina nu va fi acceptată în NATO. Pe de altă parte, Brzezinscki îi sugerează lui Obama că obţinerea unui control asupra Ucrainei va restabili o Rusie imperialistă. Iar acest lucru va relua apariţia de conflicte în Europa centrală. Brzezinski afirma că Obama trebuie să dea de înţeles şi să solicite ca Rusia să respecte opţiunea Ucrainei şi Georgiei şi că aplicarea forţei sau exploatarea conflictelor etnice pentru destabilizarea acestor state vor afecta grav relaţiile ruso-americane. Brzezinski a expus bine cunoscuta strategie ”de a sta pe două scaune” , pe care ar aplica-o Occidentul în raport cu Ucraina şi Georgia în ultimii ani.
Nimeni nu îi promite Kievului sau celor de la Tbilisi o accedere imediată în Alianţa Nord Atlantică, din contra, pan-perspectiva este condiţionată drastic. Prin promisiunile PAM făcute lui Iuşcenco şi Saakaşvili se poate înţelege că Occidentul îi arată Rusiei că ţine degetul pe puls, doar că nici o acţiune reală nu se va observa în timpul apropiat. Obama poate relua tezele consacrate că Ucraina şi Georgia vor adera ”odată” la Alianţă.
Ucraina este al doilea stat din punct de vedere demografic din fostul spaţiu al URSS (52 milioane de locuitori) şi-a proclamat printre primele independenţa. Politic, Ucraina îşi doreşte independenţa, dar, în acelaşi timp, ea are o acută dependenţă energetică faţă de Rusia. Ecuaţia geopolitică a Ucrainei este, poate, cea mai complexă dintre toate republicile unionale. Ucraina deţine Crimeea, iar cine deţine această peninsulă are o poziţie cheie la Marea Neagră.
În timpul vizitei preşedintelui american Barac Obama, chiar dacă tema Ucrainei nu s-a aflat pe agendă, subiectul interacţiunii din spaţiul post-sovietic a fost dezbătut de cei doi şefi de state. Obama de două ori a amintit despre rolul Ucrainei. El a menţionat aportul URSS în victoria asupra nazismului din cel de-al doilea război mondial şi, în particular, a Ucrainei, declarând că America nu va impune nici unui stat un anumit sistem de securitate. ”Dacă o ţară vrea să devină membru NATO, atunci majoritatea populaţiei acestei ţări trebuie să se pună de acord, aceasta trebuie să încurajeze misiunile Alianței şi să desfăşoare reforme”, a spus Obama.
După întrevederea lui Obama cu premierul rus Putin, care a avut loc cu uşile închise, şeful aparatului guvernului Federaţiei Ruse Iurii Uşakov a declarat că preşedintele american a promis să ia în considerație interesele Federației Ruse din spaţiul post-sovietic. Există o serie de păreri că actauala administraţie de la Casa Albă va acorda o mai puţină atenţie proiectelor politice ale echipei fostului președinte Georges Bush. Aceasta se referă la extinderea NATO spre Est. O parte din centrele de expertiză ruseşti( Institutul internaţional de expertiză politică a Federaţiei Ruse) concluzionează că extinderea NATO în privinţa Ucrainei şi Georgiei în următorii 10-15 ani poate fi scoasă de pe ordinea zilei.
Care sunt concluziile vizitei lui Obama la Moscova?
— Rusia este de acord să îşi deschidă spaţiul său aerian pentru avioanele americane, care transportă tehnică militară şi militari în Afganistan. Conform înţelegerilor, forţele militare aeriene americane vor avea dreptul la 4500 de zboruri în decurs de un an, economisind pentru bugetul american până la 133 mln. de dolari în an.
— Tinzând să fie semnat un nou Tratat CFE -2, Obama şi Medvedev au adoptat o aşa zisă abordare de reducere a focoaselor nucleare până la 1500—1675 unităţi. Totodată, ”purtătoarele” lor( bombardiere, rachete, submarine) urmează să fie reduse de la 500 până la 1100 unități.
— Este revigorată comisia integuvernamentală de cooperare economică şi tehnologică, care a existat în timpul său cu numele comisiei Cernomârdin-Gor. Aceasta va fi condusă de preşedinţii celor două state, însă munca reală va fi desfăşurată de şefii ministerelor de externe - Hillari Clinton şi Serghei Lavrov. Relaţiile per ansamblu vor depinde de atmosfera din relaţiile Obama-Medvedev şi SUA-Rusia.
— Obama şi Medvedev au semnat o declaraţie care permite experţilor celor două state să examineze în detaliu divergenţele care există în privinţa amplasării elementelor din sistemele de apărare antiaeriană americană din Europa de Est.
— Șefii statelor majore au semnat un acord de cooperare în sfera militară, dar şi reluarea activităţii comisiei de ”identificare” a militarilor dispăruţi în ultimii 60 de ani.
Nu se poate vorbi în prezent despre o preocupare de-a marşa unilateral la un compromis din partea lui Obama. Nu putem vorbi despre faptul că Ucraina a ajuns într-un lagăr anume-rusesc sau occidental. Evident, punctul avansat al frontierei euroatlantice rămâne a fi vizat teritoriul ucrainean. În spaţiul post-sovietic bătălia ”civilizaţională” (pan-euroatlantică versus pan-rusă) se va răsfrânge în zona Ucrainei. Kievul se menține ca o cheie şi miză strategică în disputa Est-Vest. Fără Ucraina, Rusia este ilustrează ca o “înfundătură continentală”.
Importanţa geopolitică a Ucrainei ca un simbol în edificarea viitoarei arhitecturi mondiale a fost descrisă cel mai bine de politologul american, de origine poloneză, Zbigniew Brzezinski:
“Nu poate fi subliniat îndeajuns faptul că, fără Ucraina Rusia încetează să fie un imperiu, dar, împreună cu Ucraina, mai întâi amăgită şi, apoi, subordonată, Rusia devine automat un imperiu” (Z. Brzezinski, “Parteneriatul prematur”, în “Europa Centrală şi de Est în ciclonul tranziţiei”, pag. 290).
„Chestiunea cea mai importantă de care trebuie să ţinem seama este că Rusia nu poate fi în Europa fără ca Ucraina să fie în Europa, în vreme ce Ucraina poate fi în Europa fără ca Rusia să fie în Europa”( Z Brzezinski, Marea tablă de şah,pag.138).
Până una alta, cei de la Kiev sunt convinşi că în urma ”întrevederii” lui Obama cu liderii ruşi a avut de câştigat ”suveranitatea” Ucrainei. După plecarea preşedintelui american din Rusia premierul rus Vladimir Putin a dat ordin să fie întărită frontiera ruso-ucraineană.
Un punct de discuţie al întrevederii Obama-Medvedev era prevăzut a fi resursele energetice ale Asiei Centrale, căile de transportare a acestora spre Occident, securitatea energetică a Europei per ansamblu. Și aceasta, în contextul în care Ucraina este amenințată cu o nouă criză energetică. ”Arma” energetică ameninţă nu doar Ucraina, ci şi întreaga Europa Centrală şi de Vest. Mai ales că UE anticipeaza o noua criză a gazului. Comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs, a spus că nu poate fi exclusă ipoteza că o nouă criză a gazului să se repete chiar în august.
NABUCCO revine pe agenda UE
După vizita lui Obama, se pare, s-a reaprins fitilul proiectului pan-occidental Nabucco. Nabucco reprezintă conducta care va aproviziona Europa centrală şi de vest cu gaze naturale din Asia, şi care are două semnificaţii majore. Prima, de natură practică, este o nouă sursă de materie primă pentru marii consumatori de gaz din Europa. A doua semnificaţie este politică: UE dovedeşte Rusiei că, în ciuda divergenţelor dintre statele membre, poate găsi alternativă la cvasi-monopolul Gazprom. În schimb, Rusia are proiectele sale: Nordth Stream şi South Stream( proiect rival a lui Nabucco, lansat în anul 2007 şi care doreşte menţinerea dependenţei a Europei de gazele ruseşti). În ceea ce priveşte proiectul rival South Stream, Rusia a depus eforturi mari pentru a acapara potenţialii furnizori ai Nabucco. La sfârşitul lunii iunie, Gazprom a semnat un acord privind cumpărarea de gaz din Azerbaidjan, un alt mare furnizor pentru Nabucco. Totuşi, oficialii azeri au dat însă asigurări că înţelegerea cu Gazprom nu va împiedica furnizarea de gaze către Nabucco. De asemenea, participarea altor doi potenţiali furnizori de gaze din Marea Caspică, Uzbekistan şi Kazahstan, este pusă sub semnul întrebării, ambele state gravitând în jurul Moscovei. Mai mult, Kazahstan a decis să participe la un gazoduct Marea Caspică-Rusia. Lansat în anul 2002, proiectul Nabucco reprezintă o soluţie pentru reducerea dependenţei de gazul rusesc, însă demararea lucrărilor a fost tergiversată din cauza problemelor de finanţare şi de obţinere a unor angajamente ferme din partea statelor producătoare de gaze, pentru asigurarea unor livrări suficiente.
***
Nu putem spune că noua administraţie americană Obama îşi are elaborată o strategie pentru spaţiul post-sovietic. Este prematur să ne încredem într-o viziune geostrategică certă. În decurs de un an abia se va putea vorbi despre existenţa acesteia.

16 iulie 2009