miercuri, 4 decembrie 2013

Cine va deține ”Împărăția Cerului”? (Eseu)


MOTTO:«Studiază-ți inamicul, precum o carte. Un autentic strateg este considerat acela, care a studiat o carte din scoarță în scoarță, filă cu filă, și poate să expună orice secvență din ea,(...)» (Frantz Tiberiu Octavian, Magistru al cavalerilor Pheonix, ”Bazele Războului”, volumul I).
Patru coordonate globale s-au impus în istoria Omenirii:Nord, Sud, Est, Vest. Patru biblii au fost aceeptate de Om. Patru forme de exprimare are natura:focul, aerul, pământul și apa. Spre exemplu, focul. Prometeu a împărtășit ”focul” sacrificându-se și sfidând Zeii, dar nu a bănuind caracterul distrugător al acestuia. Focul a fost experimentat pe parcursul istoriei, iar astăzi lumea s-a înzestrat cu el ca o formă de agresiune, dar și pentru a-și proteja propria existență. Focul este reprezentat de arme și armament, el este instrumentul care ținea sub presiune spațiul terestru și spațiul maritim/oceanic. Actualmente, nouă state dețin arma nucleară. Iranul e suspectat că își dezvoltă potențialul militar nuclear. Alte șapte state sunt privite în proximitate ca potențiali deținători ai armei nucleare. Proiectul ”Războiul stelelor” al Statelor Unite care a determinat capacitatea ”ozonocrației” să asigure victoria în confruntarea ”tallasocrației” și a ”tellurocrației”, în care puterea aerului este la fel de importantă ca și celelalte două puteri:terestră și maritimă. Primul care a avansat primul model geopolitic global a fost englezul H. Mackinder (1861 – 1947). Ideea ”regiunii axiale din politica mondială”(Hartlend) a fost revizuită de americanul Nikolas Spykman care a încercat să explice dominația Statelor Unite și a clasificat sistemul mondial în trei forme:hartlend, rimlend și teritoriile îndepărtate. Evoluția geopoliticii a impus școli geopolitice care au arătat caracterul ”imperiului maritim” sau al ”imperiului terestru”. Astăzi aceste ”imperii” pot fi considerate ca fiind niște ”insule terestre” sau ”insule maritime”, ceea ce le fac vulnerabile față de o imenentă amenințară care ar proveni din ceruri, dar fiecare cultură geopolitică își crează forme și modele pentru spațiul geografic. Acestea vor fi chemate să-și îndrepte privirea și spre competiția geopolitică care poate purta un caracter vertical, nu doar unul orizontal. Sfârșitul secolului XX confirmă competiția globală pe verticală, legată de înarmarea extraterestră, din cosmos. Astfel ”liniile geopolitice” sunt legate de cele mai importante vase comunicante terestre, maritime și aeriene. Acestea indică cele mai importante direcții de transportare a fluxurilor de mărfuri și principalele direcții de catapultare a trupelor militare(spre exemplu, itinerariile furnizării petrolului din țările Orientul Mijlociu înspre SUA și Europa). Liniile geopolitice reprezintă elementele primoridiale ale hărții geopolitice unificatoare, ele provoacă și ordonează sistemul contradicțiilor dintre state și alianțele acestora, sunt momentele care contribuie la formarea structurii și a organizării spațiului geopolitic geospațiului. Dintotdeauna a existat o bătălie acerbă, deschisă și ascunsă, legată de controlul liniilor geopolitice.
Observăm că anumite state sau alianțe de state deja își arogă spațiul aerian și-și marchează frontierele prin drone sau sateliți strategici. Există un război nevăzut pentru matrița digitală și vasele comunicaționale digitale, care pot stăpâni informațional cele trei spații globale:terestru, maritim și aerian. Vasele comunicaționale terestre sau maritime pot să ghideze un eventual războiu planetar, iar comandamentele și statul major nu mai pot avea o locație precisă, una improbabilă de depistat. Vasele comunicaționale pot face legătura cu sistemele aeriene și sateliții strategici capabili să lovească cu precizie orice inamic sau sursă agresivă. Astăzi lumea a devenit o insulă terestră și cine deține controlul spațiului aerian își poate exercita și un control mai amplu asupra spațiului maritim și al celui terestru. Conceptul ”sferelor de interes” ale anumitor centre de putere poate fi exprimat mult mai reușit, atunci când acestea își alocă un rol important în geospațiu, sau pretinde la un animit segment din geospațiu. Scutul antirachetă care face parte din sistemul de apărare globală, ca și dronele cosmice, care au menirea să protejeze spațiul aerian ale uneia sau ale mai multor civilizații umane, modifică cardinal structura de securitate a omenirii și a civilizațiilor umane. Explorarea spațiului aerian, cosmic,în care frontierele geopolitice nu sunt marcate, ispitește lumea de azi și croiește competiția geostrategică globală de mâine. Indubitabil, războiul antiterotist ca formă de reacție la agresiunea extraterestră, care a avut loc la 11 septembrie 2001 a expus o altă situație globală pentru omenire. S-a văzut că aagresiunile teoriste pot îmbrăca o formă de exprimare non-terestră și non-maritimă, iar agresiunile din spațiu aerian pot determina un stat, care și-a clădit apărarea și securitatea, în mare parte, pe formula maritimă și terestră, să fie vulnerabil și nepregătit, să-și revizuiască întegul set de valori și coordonate din sfera de securitate și de apărare, să se adapteze la noile provocări globale. Modelul frontierelor geopolitice reprezentative și imaginare ale geospațiului încă nu a fost elucidate la un nivel adecvat și nici nu a fost revendicat în jocul ce presupune algoritmizarea geopoliticii aplicative, care încă mai este dominată de formulele și viziunile care s-au impus până-n secolul XX. Noi suntem în mileniul III... ”Spațiul vital” extraterestru devine unul foarte important și atractiv pentru actorii geopolitici care-și propun să aibă acea calitate de ”putere geopolitică” și care aspiră să dețină cheile ”Împărăției Cerului”...
I. Acestea sunt considerațiile mele asupra geopoliticii contemporane, cu caracter globală, distinctă de cea tradițională, clasică și ale celei legate de ”rațiunea ca stat”. Privesc altfel harta geopolitică globală, din perspectiva unui alt tip de abordare, care reclamă o nouă viziune, în contextul bătăliilor legate de geospațiu. Astăzi putem vorbi despre un caracter legat de o anume demarcație geopolitice extraterestră care îi este asigurată României de sistemul româno-american aerian de apărare de la Deveselu.