Sincer să recunoaștem că singurul stat care mai rămâne traumat moral ca urmare a dezintegrării URSS-ului este Rusia. O Rusie care își doreșete să se regăsească plenar în sistemul internațional ca parte activă și în fapt se află pe un loc 4, conform indexului celor mai importante state din lume, totuși rămâne mental încorsetată în istoria ”marelor imperii”:Imperiul tătaro-mongol, Imperiul Moscovit timpuriu, Imperiulului Rus și a mutantului cu formă de Imperiu- Uniunea Sovietică. Marea Britanie și Franța s-au manifestat bolnăvicios post-imperial mulți ani, au depășit acest sindrom și astăzi reprezintă niște state democratice și care își regăsesc locul și rolul în sistemul internațional. Rusia își dorește să depășească angoasele ”postimperialismului”, invocă modele civilizaționale și un discurs democratic și totuși mai rămâne ancorată în tenebrele istorice.
Președintele Federației Ruse a solicitat Consiliului Federației al Rusiei să aprobe intervenția trupelor ruse în Ucraina. Consiuliul Federației a satisfăcut solicitarea președintelui Vladimir Putin de-a introduce armatele ruse pe teritoriul unui alt stat. Ucraina intră mult mai serios în atenția opiniei publice internaționale. Sistemul internațional modern și abordările din sfera relațiilor internaționale poate fi resetat și lumea reclama ”forța militară” ca formă de coerciție în sistemul internațional.
În ultima perioadă, Rusia și-a revendicat discursiv politica
”soft power”, că Moscova se ghidează de agenda internațională și nu își propune să aplice politica
”hard power”. Rusia și-a revendicat strategia
”gândirii globale”: o strategie a construcției
blocurilor geoeconomice și a
multipolarismului, a
”civilizațiilor economice” în care se regăsea ca locomotivă economică a spațiului postsovietic și a unui nucleu al ”civilizației eurasiatice”. În acest context, s-au structurat niște piese tectonice proprii care urmar să concretizeze marea arhitectură ”euroasiatică”. În civilizația ”eurasiatică”, alături de China, un stat care totuși reprezintă o ”amenințare” pentru statul rus, elita politica de la Kremlin își conceptualiza o viziune proprie, în care fostele state satelit din spațiul postsovietic urmau să-i asigure o anume tiplogie ”civilizațională” integraționistă. Toate demersurile geoeconomice civilizaționale o plasau pe Ucraina alături de Moscova, îi asigurau Rusiei o față europeană vestică și niște ieșiri către ”insulele maritime” și ”oceanice” sud-europene și sud-euroatlantice. Ucraina reprezenta ieșirea la Marea Neagră, controlul principalelor rute maritime care leagă Europa de Asia și Orientul Mijlociu și Africa, chiar dacă strâmtorile Bosfor și Dardanele se află sub controlul nemijlocit al Alianței Nord Atlantice.
Președintele Statelor Unite ale Americii Barac Obama a declarat că un amestec militar al Rusiei în Ucraina se va concretiza prin niște costuri înalte și consecințe nefaste pentru Moscova.
Totuși, aș vrea să accentuez niște percepții proprii legate de evenimentele de la Kiev.
1. Nu am văzut în revoluția de la Kiev ca Occidentul să fie suprasolicitat și nici ”Rusie arogantă”. Ucraina era în colaps, să recunoaștem acest aspect, iar fosta elită guvernatoare oligopolistă deținea majoritatea activelor din complexul industrial strategic al țării. Funcțiile cheie din administrație se comercializau, iar în societate se formase un clivaj între cei bogați și puțini, pe de o parte,și cei săraci și mulți, pe de alta.Să fim sinceri, Ucraina era considerată pe ultima sută de metri un stat model în Parteneriatul Estic de către UE și deja Occidentul cocheta cu noua economie ucraineană.Doar că oligarhii ucraineni, formați din vechile grupări criminale și conduse de un fost”pușcăriaș” (V.Yanukovici a stat în pușcărie pentru viol și alte fapte de 3 ori) și care avea și calitatea de șef al statului au încercat să faulteze Europa exact ca în anul 2010, când oligarhii ruși și-au aruncat privirile către economia ucraineană. Kievul a mizat ca de obicei pe o retorică legată de șantajul rusesc și a încercat să se împrumute de la diferite mari poli internaționali. China a oferit un credit și ieri a lăsat să se înțeleagă că amână(pentru o perioadă nedeterminată) achitarea creditului, Rusia a acordat credit și ceea ce i-a fost propus în schimb-întreprinderi chipurile strategice(vizitate de vicepremierul D.Rogozin și alți miniștri) au arătat că acestea sunt în stare de ”putrefacție”(vorba lui V.V.Jirinovsky). Ucraina se deplasa convingător spre un default economic. În acest scop se târguia cu UE pentru semnarea acordului la UE, promitea acorduri favorabile Chinei și Rusiei. Numai că acești bani din credite nu intrau în visteria ucraineană, economia reală, ci în buzunarele clicei de la putere.
2. Ultimii ani au relevat o Ucraină bolnavă, iar Occidentul înainte de sumitul de la Vilnius o încadra în grupul de state democratice, când Kievul nu avea ajustată legislația la standardele UE, nu respecta hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și amâna deliberarea asupra principalelor teme legate de raportarea setului normativ și valoric la aquis-ul unional al Europei.
3. Adam Michink spune zilele astea că ”mobilizarea populației, trio-ul diplomatic al UE și idiotismul lui Yanukovici” au făcut posibilă ca ”revoluția de un nou tipaj ” să dea rezultate în Ucraina(http://www.lemonde.fr/.../c-est-une-revolution-d-un...). Pe de altă parte, scenariile legate de scindarea Ucrainei, mi se par deplasate, chiar dacă au o motivație convingătoare. Să nu uităm că Rusia, SUA, Franța și Marea Britanie au semnat un Memorandum în anul 1994 la Budapesta care oferă garanții statului ucrainean în ceea ce privește securitatea și unitatea teritorială a acestuia. Ca să dezintegreze Ucraina trebuie să fie de acord principalele state garante ale Memorandumului de la Budapesta din anul 1994(Franța, MareaBritanie, SUA și Rusia) și să denunță memorandumul.
4. Este adevărat că vocile care au făcut apel la ”arme”din Rusia (din zona ”eurasiștilor”civilizaționiști) pot să determine politica Kremlinului. Mai ales că președintele Putin este considerat ca făcând parte din curentul neoconservator rus (alături de Sir Winston Churchill, Konrad Adenauer, Charles de Gaules, Ronald Reagan, Jacques René Chirac). Idealurile lui Vladimir Putin se regăsesc în ideile lui Petru cel Mare și ale lui charles de Gaules. Evident că și duhovnicul său spiritual, părintele ”Tihon” de la Patriarhia rusă este un înfocat ”patriot” ce pledează pentru o Rusie Imperială. Analiștii ruși considerau că aceste opinii sunt marginale, iar puterea de la Moscova, nu va fi interesată, să aplice un Plan ”B” sau ”C”, de care nu ar dispune. Și eu consideram că Rusia nu se va preta la strategiile secolului XX. Ori, o Ucraină divizată nu se încadrează în proiectele”eurasiatice civilizaționale” ale Rusiei.
5. Rusia nu este astăzi ”mai arogantă” decât ieri sau alaltăieri, Rusia este aceeași, doar că este mai implicată. Evident că Rusia a fost prinsă pe picior greșit în cazul evenimentelor de la Kiev, iar declarațiile diplomației ruse, în ultima perioadă, au fost mai mult reactive, pentru că Moscova și întreaga suflare rusă era concentrată la Olimpiada de la Soci. Dar Rusia nu și-a pierdut resursele și are un potențial serios să aibă un cuvânt greu de spus în proximitate, doar că majoritatea proiectelor de natură integraționistă va fi nevoită să și le revizuiască. Anul acesta atât Rusia, cât și UE vor fi focalizate pe Ucraina, pe alegerile din această țară. De fapt și până la revoluția de la Kiev majoritatea centrelor deja se arătau interesate de electorala din Ucraina, care urma să aibă loc abia în 2015, iar în acest caz majoritatea din scenariștii geopolitici și finanțatorii internaționali își proiectau planurile după 2015.
6. Clica lui Yanukovici a grăbit actul electoral, pentru că a impus niște legi antidemocratice, coroborate cu nesemnarea Acordului de asociere la UE a însemnat un sfârșit fatal pentru fost guvernare oligarhică.
7. Astăzi Yanukovici este sub ”tulpanul” Moscova și, concomitent, la Kiev, este vizat ca personaj cheie pentru un alt dosar al Tribunalului de la Haga fiind acuzat de crime in masă. Yanukovici este un președinte care a încălcat constituția și a creat un precedent în spațiul politic ucrainean. El a impus o altă constituție și a modificat legile conform propriului interes. Încălcând Constituția, el s-a plasat în afara dreptului constituțional chiar dacă fostul șef al statului ucrainean, conform dreptului constituțional, încă poate fi ”considerat” ca șef al statului ucrainean. Totuși, au fost încălcate niște reguli elementare derivate din cele două Constituții ale Ucraine: fie cea din 1996 care a fost până la victoria revoluționară sau cea din anul 2004 care este in vigoare astăzi. Însă un ”tiran” nu poate fi un șef de stat într-un sistem politic democratic. Ucraineni au descoperit 90 mlrd. de euro în zonele off-shore, bani care ar aparține fostei clici guvernatoare din Ucraina. Yanukovici ar avea 7 mlrd de dolari, iar fiul acestuia, Alexandr, o avere de 2 mlrd. Numai că Yanukovici s-a ascuns în Rusia și-a achiziționat o casă în regiunea Moscovei, valoarea căreia se cifrează la 2 mlrd ruble.
7. Președintele SUA Barac Obama și alți lideri ar putea boicota summitul (G8) de la Soci din luna iuniei 2014, dacă Rusia va invada militar Ucraina. Deja Rusia a invadat teritoriul ucrainean iar în Crimeea a fost ocupta deja aeroportul militar Kirovsk.În raionul orașului Eupatoria(Republica autonomă Crimeea) militarii ruși au încercat să ia sub control un punct de comandă a unității anti-aeriene a Forțelor militare a Ucrainei. Tătarii din Crimeea se organizează în grupuri de apărare a teritoriului ucrainean, iar Turcia devine mai implicată diplomatic. Federația Rusă a sporit contingentul militar în Crimeea până la 6 mii de ostași, ceea ce indică faptul că au fost încălcate acordurile ruso-ucrainene. Persoane înarmate au înconjurat aeroportul din Simferopol, iar serviciul de grăniceri ucrainean anunță că militarii sunt din flota rusă de la Marea Neagră.
8. În data de 27 februarie MAE al Federației Ruse a trimis o notificare în care a explicat activitatea forțelor militare ruse în zona ucraineană, după cum relata mass-media rusă. Au fots invocate manevrele comune ruso-ucrainene derivate din acordurile ruso-militare prevăzute pentru 2014. Numai că aceste explicații au indicat altceva și au relevat că Moscova își are un propriu plan referitor la Ucraina. Majoritatea analizelor ale celor mai importante centre rusești decurg din ideea că Rusiei nu îi convine ca să se destrame Ucraina și nici să avanseze criza economică ucraineană, pentru că aceasta ar putea să avanseze spre Nord-Est și spre Est, adică prima țară vizată ar fi Rusia.
9 De curând forțele pro-rusești din Ucraina au format un frontul de sud est-ucrainean. În Harkov sau Crimeea au fost aduși cetățeni ruși sau ucraineni care revendică astăzi vectorul pro-rusesc. În sud, tătarii din Kazan au fost la negocieri la cei din Crimeea ca să-i determine să-și revizuiască opțiunile geopolitice. Nu s-a reușit.
Memoria tătarilor din Crimeea care au fost represați în masă în Siberia i-a motivat să se regăsească alături de noua guvernare pro-europeană de la Kiev.
Ce tip de proiect global va propune Rusia lumii în cazul în care va interveni în forță în Ucraina? Dar ce model politic și moral va recepta ceilalți actori geopolitici din siajul internațional. O parte din discursurile ideologico-filosofic ale Rusiei se orientau spre trei modele: ”Imperiul neosovietic”, ”Imperiul Eurasiatic” sau ”Imperiul Liberal” , primele două având o matrice comune(care a traumat secolul XX), iar cea de-a treia una ”istorică”(din secolul XVIII-înc.sec. XX). Există voci care leagă Rusia de o viziune ”geoeconomică globală”, o viziune a ”civilizației economice”, doar că o civilizație este diferită de modelul ”imperial”, care presupune ”coerciție” și un ”control totalitar”. Ca model ”imperiul” este asemuit statului totalitar și coeficentul și variabila structurii de regim închis-semiînchis. ”Imperiul” este structurat pe ”verticlă și este ierarhizat, pe când civilizația ”geoeconomică”(a se vedea UE, NAFTA, ASEAN) se formează și se structurează pe orizontală.
În ultima perioadă, Rusia și-a revendicat discursiv politica ”soft power”, că Moscova se ghidează de agenda internațională și nu își propune să aplice politica ”hard power”. Rusia și-a revendicat strategia ”gândirii globale”: o strategie a construcției blocurilor geoeconomice și a multipolarismului, a ”civilizațiilor economice” în care se regăsea ca locomotivă economică a spațiului postsovietic și a unui nucleu al ”civilizației eurasiatice”. În acest context, s-au structurat niște piese tectonice proprii care urmar să concretizeze marea arhitectură ”euroasiatică”. În civilizația ”eurasiatică”, alături de China, un stat care totuși reprezintă o ”amenințare” pentru statul rus, elita politica de la Kremlin își conceptualiza o viziune proprie, în care fostele state satelit din spațiul postsovietic urmau să-i asigure o anume tiplogie ”civilizațională” integraționistă. Toate demersurile geoeconomice civilizaționale o plasau pe Ucraina alături de Moscova, îi asigurau Rusiei o față europeană vestică și niște ieșiri către ”insulele maritime” și ”oceanice” sud-europene și sud-euroatlantice. Ucraina reprezenta ieșirea la Marea Neagră, controlul principalelor rute maritime care leagă Europa de Asia și Orientul Mijlociu și Africa, chiar dacă strâmtorile Bosfor și Dardanele se află sub controlul nemijlocit al Alianței Nord Atlantice.
Președintele Statelor Unite ale Americii Barac Obama a declarat că un amestec militar al Rusiei în Ucraina se va concretiza prin niște costuri înalte și consecințe nefaste pentru Moscova.
Totuși, aș vrea să accentuez niște percepții proprii legate de evenimentele de la Kiev.
1. Nu am văzut în revoluția de la Kiev ca Occidentul să fie suprasolicitat și nici ”Rusie arogantă”. Ucraina era în colaps, să recunoaștem acest aspect, iar fosta elită guvernatoare oligopolistă deținea majoritatea activelor din complexul industrial strategic al țării. Funcțiile cheie din administrație se comercializau, iar în societate se formase un clivaj între cei bogați și puțini, pe de o parte,și cei săraci și mulți, pe de alta.Să fim sinceri, Ucraina era considerată pe ultima sută de metri un stat model în Parteneriatul Estic de către UE și deja Occidentul cocheta cu noua economie ucraineană.Doar că oligarhii ucraineni, formați din vechile grupări criminale și conduse de un fost”pușcăriaș” (V.Yanukovici a stat în pușcărie pentru viol și alte fapte de 3 ori) și care avea și calitatea de șef al statului au încercat să faulteze Europa exact ca în anul 2010, când oligarhii ruși și-au aruncat privirile către economia ucraineană. Kievul a mizat ca de obicei pe o retorică legată de șantajul rusesc și a încercat să se împrumute de la diferite mari poli internaționali. China a oferit un credit și ieri a lăsat să se înțeleagă că amână(pentru o perioadă nedeterminată) achitarea creditului, Rusia a acordat credit și ceea ce i-a fost propus în schimb-întreprinderi chipurile strategice(vizitate de vicepremierul D.Rogozin și alți miniștri) au arătat că acestea sunt în stare de ”putrefacție”(vorba lui V.V.Jirinovsky). Ucraina se deplasa convingător spre un default economic. În acest scop se târguia cu UE pentru semnarea acordului la UE, promitea acorduri favorabile Chinei și Rusiei. Numai că acești bani din credite nu intrau în visteria ucraineană, economia reală, ci în buzunarele clicei de la putere.
2. Ultimii ani au relevat o Ucraină bolnavă, iar Occidentul înainte de sumitul de la Vilnius o încadra în grupul de state democratice, când Kievul nu avea ajustată legislația la standardele UE, nu respecta hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și amâna deliberarea asupra principalelor teme legate de raportarea setului normativ și valoric la aquis-ul unional al Europei.
3. Adam Michink spune zilele astea că ”mobilizarea populației, trio-ul diplomatic al UE și idiotismul lui Yanukovici” au făcut posibilă ca ”revoluția de un nou tipaj ” să dea rezultate în Ucraina(http://www.lemonde.fr/.../c-est-une-revolution-d-un...). Pe de altă parte, scenariile legate de scindarea Ucrainei, mi se par deplasate, chiar dacă au o motivație convingătoare. Să nu uităm că Rusia, SUA, Franța și Marea Britanie au semnat un Memorandum în anul 1994 la Budapesta care oferă garanții statului ucrainean în ceea ce privește securitatea și unitatea teritorială a acestuia. Ca să dezintegreze Ucraina trebuie să fie de acord principalele state garante ale Memorandumului de la Budapesta din anul 1994(Franța, MareaBritanie, SUA și Rusia) și să denunță memorandumul.
4. Este adevărat că vocile care au făcut apel la ”arme”din Rusia (din zona ”eurasiștilor”civilizaționiști) pot să determine politica Kremlinului. Mai ales că președintele Putin este considerat ca făcând parte din curentul neoconservator rus (alături de Sir Winston Churchill, Konrad Adenauer, Charles de Gaules, Ronald Reagan, Jacques René Chirac). Idealurile lui Vladimir Putin se regăsesc în ideile lui Petru cel Mare și ale lui charles de Gaules. Evident că și duhovnicul său spiritual, părintele ”Tihon” de la Patriarhia rusă este un înfocat ”patriot” ce pledează pentru o Rusie Imperială. Analiștii ruși considerau că aceste opinii sunt marginale, iar puterea de la Moscova, nu va fi interesată, să aplice un Plan ”B” sau ”C”, de care nu ar dispune. Și eu consideram că Rusia nu se va preta la strategiile secolului XX. Ori, o Ucraină divizată nu se încadrează în proiectele”eurasiatice civilizaționale” ale Rusiei.
5. Rusia nu este astăzi ”mai arogantă” decât ieri sau alaltăieri, Rusia este aceeași, doar că este mai implicată. Evident că Rusia a fost prinsă pe picior greșit în cazul evenimentelor de la Kiev, iar declarațiile diplomației ruse, în ultima perioadă, au fost mai mult reactive, pentru că Moscova și întreaga suflare rusă era concentrată la Olimpiada de la Soci. Dar Rusia nu și-a pierdut resursele și are un potențial serios să aibă un cuvânt greu de spus în proximitate, doar că majoritatea proiectelor de natură integraționistă va fi nevoită să și le revizuiască. Anul acesta atât Rusia, cât și UE vor fi focalizate pe Ucraina, pe alegerile din această țară. De fapt și până la revoluția de la Kiev majoritatea centrelor deja se arătau interesate de electorala din Ucraina, care urma să aibă loc abia în 2015, iar în acest caz majoritatea din scenariștii geopolitici și finanțatorii internaționali își proiectau planurile după 2015.
6. Clica lui Yanukovici a grăbit actul electoral, pentru că a impus niște legi antidemocratice, coroborate cu nesemnarea Acordului de asociere la UE a însemnat un sfârșit fatal pentru fost guvernare oligarhică.
7. Astăzi Yanukovici este sub ”tulpanul” Moscova și, concomitent, la Kiev, este vizat ca personaj cheie pentru un alt dosar al Tribunalului de la Haga fiind acuzat de crime in masă. Yanukovici este un președinte care a încălcat constituția și a creat un precedent în spațiul politic ucrainean. El a impus o altă constituție și a modificat legile conform propriului interes. Încălcând Constituția, el s-a plasat în afara dreptului constituțional chiar dacă fostul șef al statului ucrainean, conform dreptului constituțional, încă poate fi ”considerat” ca șef al statului ucrainean. Totuși, au fost încălcate niște reguli elementare derivate din cele două Constituții ale Ucraine: fie cea din 1996 care a fost până la victoria revoluționară sau cea din anul 2004 care este in vigoare astăzi. Însă un ”tiran” nu poate fi un șef de stat într-un sistem politic democratic. Ucraineni au descoperit 90 mlrd. de euro în zonele off-shore, bani care ar aparține fostei clici guvernatoare din Ucraina. Yanukovici ar avea 7 mlrd de dolari, iar fiul acestuia, Alexandr, o avere de 2 mlrd. Numai că Yanukovici s-a ascuns în Rusia și-a achiziționat o casă în regiunea Moscovei, valoarea căreia se cifrează la 2 mlrd ruble.
7. Președintele SUA Barac Obama și alți lideri ar putea boicota summitul (G8) de la Soci din luna iuniei 2014, dacă Rusia va invada militar Ucraina. Deja Rusia a invadat teritoriul ucrainean iar în Crimeea a fost ocupta deja aeroportul militar Kirovsk.În raionul orașului Eupatoria(Republica autonomă Crimeea) militarii ruși au încercat să ia sub control un punct de comandă a unității anti-aeriene a Forțelor militare a Ucrainei. Tătarii din Crimeea se organizează în grupuri de apărare a teritoriului ucrainean, iar Turcia devine mai implicată diplomatic. Federația Rusă a sporit contingentul militar în Crimeea până la 6 mii de ostași, ceea ce indică faptul că au fost încălcate acordurile ruso-ucrainene. Persoane înarmate au înconjurat aeroportul din Simferopol, iar serviciul de grăniceri ucrainean anunță că militarii sunt din flota rusă de la Marea Neagră.
8. În data de 27 februarie MAE al Federației Ruse a trimis o notificare în care a explicat activitatea forțelor militare ruse în zona ucraineană, după cum relata mass-media rusă. Au fots invocate manevrele comune ruso-ucrainene derivate din acordurile ruso-militare prevăzute pentru 2014. Numai că aceste explicații au indicat altceva și au relevat că Moscova își are un propriu plan referitor la Ucraina. Majoritatea analizelor ale celor mai importante centre rusești decurg din ideea că Rusiei nu îi convine ca să se destrame Ucraina și nici să avanseze criza economică ucraineană, pentru că aceasta ar putea să avanseze spre Nord-Est și spre Est, adică prima țară vizată ar fi Rusia.
9 De curând forțele pro-rusești din Ucraina au format un frontul de sud est-ucrainean. În Harkov sau Crimeea au fost aduși cetățeni ruși sau ucraineni care revendică astăzi vectorul pro-rusesc. În sud, tătarii din Kazan au fost la negocieri la cei din Crimeea ca să-i determine să-și revizuiască opțiunile geopolitice. Nu s-a reușit.
Memoria tătarilor din Crimeea care au fost represați în masă în Siberia i-a motivat să se regăsească alături de noua guvernare pro-europeană de la Kiev.
