„Statul național și provocările contemporane”

Prin conceptul de stat național înțelegem organizarea societății care s-a format în epoca industrială, legitimitatea căreia este asigurată prin reprezentare și protejarea intereselor indivizilor și care se bazează pe anumite idei și valori socio-culturale, spirituale, istorice, lingvistice, a coeziunii teritoriale și a unui nivelul comun de dezvoltare economică. Statul național reprezintă un model istoric de organizare a puterii publice și constituie o etapă de tranziție a dezvoltării statalității ce precede apariția a unor alianțe sociale, mai universale, mult mai extinse spațial-teritorial și sub aspect demografic, care-s predispse spre omogenizare și spre o integrare a membrilor lor. Statul interacționează cu mediul extern ca parte comună. Statul și statalitatea trebuie examinați în mod distinct. Termenul „stat” include „statalitatea”, prin care subânșelegem starea și experiența organizării societății în diverse perioade ale dezvoltării sale istorică, care s-au exprimat prin nivelul de viață economică, socio-cultural, spirituală şi acestea au fost reprezentate de propriul popor și au fost realizate în sistemul instituțiilor, a practicei de guvernare politică. Statul național contemporan cere să-i fie corectat statutul său social-politic, poziția instituțională şi legislativă, să-i fie schimbate funcțiile existente până la cele necesare (ad hoc ”statul ca pznic de noapte”), să fie realizată o extindere evolutivă care s-a concretizat în nişete contradicții cu interesele societății civile, dar și în scopurile dezvoltării sale internaționale. Ori aceasta provoacă o diminuare a nivelului de eficiență atunci când sunt adoptate decizii de anvergură ce âin de dezvoltarea evolutivă, de diminuarea nivelului de protecție al comunității internaționale în fața amenințărilor globale. Națiunea, ca ţi concept, în cadrul etapei istorice contemporane, reprezintă un tipaj de integrare superetnic, socio-cultural și politic al populației. Națiunea, identitatea națională și interesele naționale au devenit concepte esențiale de legitimare al puterii (superioare) și al statului contemporan, o condiție empirică de loialitate politică și al spiritului activ civic. Însăși procesul de legitimitate al statului național depinde de starea juridică și conștiința politică, a practicii economice și socio-culturale al poporului, care alături de specificul mentalității grupului produce o anume individualizare în cadrul procesului de edificare statală care se manifestă în toată lumea, conform caracterului său pluralist. Statul național își va menține poziția instituțională domonantă în relațiile internaționale, dar dezvoltarea sa în cadrul condițiilor globalizării va fi însoțită de numeroase concesii instituționale și statutare (structura societății civile, noii subiecți ai relațiilor internaționale), iar volumul va determina procesul de adaptare a caracteristicilor intrene ale statului și caracterul adecvat de modificare a mediului extern. a) Teritoriu / spațiu b) Timp->istorie și cultura c) Resurse-> umane/demografice, naturale, economice, financiare, logistice/ tehnologice valori(ideologico, confesionale, culturale).

Proiectul ”Concertul Secolul XXI

În anul 2014 Institutul de cercetare a poblemelor lumii de la Frankfurt (Peace Research Institute Frankfurt - PRIF) a lansat proiectul „Concertul secolului XXI”, coordonat de H.Muller, K.Rauch. Proiectul a fost finanțat de Compagnia di San Paolo (Torino, Italia), Riksbankens Jubileumsfond (Stockholm, Suedia), VolkswagenStiftung (Hannovra, Germania).Acesta invocă „multipolaritate” și ne spune: „Conflictului dintre marile puteri nu trebuie să fie raportate la fenomenele trecutului. Luându-se în calcul ineficiența Consiului de Securitate al ONU, lumea actuală are nevoie de un nou institut global de guvernare în sfera securității- ceva de tipul „concertul marilor puteri” a secolului XXI- care se va baza pe cooperarea marilor puteri. Scopul principal (al proiectului-n.n.) consta în modul cum vor fi controlate conflictele latente și deja conflictele care se manifestă între puteri și răspunde actualelor provocări legate de securitate; acesta va motiva cooperarea și în alte probleme (non-securitate) în subiectile guvernării globale. Necesitatea de cooperare pe care o revendică marile puteri de pe mapamond. În secolul XXI „concertul va avea diverse scopuri: principalul obiectiv va consta în transformarea conflictului/ războiului între marile puteri. Totodată el va fi orientat înspre: sprijinirea echilibrului politic, care va fi caracterizat prin calm și prdență, recunoașterea intereselor altor puteri și conștientizarea faptului că interesele altor mari puteri sunt interdependente; inaugurarea unor acțiuni comune în sferele care sunt legate de securitate; crearea condițiilor pentru o activitate comună și a unor chestini administrative. „Concertul” secolului XXI va fi integrat într-un mod extrem de prudent în ordinea mondială actuală deja existentă. Obiectivele acestuia nu sunt de substituire, ci de completare a organizațiilor și institutelor consacrate (ONU, OSCE, G-8 ). „Concertul” celor 10 state: Brazilia, China, UE, Rusia, Mexic, SUA, Japonia, Indonezia, India, Arabia Saudită- 60% populație, 72 % PIB mondial, 80% costuri militare; celor 13 state(+Egipt, Australia, Africa de Sud)- 61% populație, 74 % PIB mondial, 82% costuri militare; celor 17 state (+Argentina, Canada, Coreea de sud, Turcia)- 65% populație, 80 % PIB mondial, 86% costuri militare.