”Ai grijă ce povești spui”, pentru că s-ar putea să fii incrimant de procurorii DNA și să fii judecat de Magistrați ca urmare a efectelor narațiunii. ”Ai grijă ce premii și onorarii iei de ca să-ți îndeplinești munca cinstit, pentru că procurorii DNA vor motiva că este ”mită”.
Atenție, astăzi cuvintele ”legitimă apărare”, ”prezumția nevinovăției” nu mai au valoare juridică. Aceasta ne învață justiția română, procurorii și sistemul judiciar românesc. Trăim vremuri nebune, cu prostituate și vedete fabricate la televiziuni, cu procurori care cer condamnări acolo unde se spun ”povești”, cu un nivel de cultură execrabil și cu un zgomot infernal, satanic ce reclamă destructurarea ființei și a avuției noastre naționale. Iar pentru a se acoperi mizeria și afacerile necurate de la vârfurile puterii s-au inventat cazuri de pretinsă crimă, corupție și delapidare a avuției statului. Existăm într-un film cu muți și surzi, în care coloana sonoră țipătoare este asigurată de o mass-media ce te conduce într-o lume ce se aseamănă cu ”spitalul de nebuni”, la o manifestare de inițiere satanică. Cazurile judiciare în care este implicat omul de afaceri și politicianul Gheorghe Becali ne prezintă o Românie absurdă, filmografică și decadentă, în care eroii principali-procurorii și judecătorii-ne arată cum se poate încarcera oricine și oricând, prostind și tembelizând popoluația cu televizorul, în care motivația din proces în fața extraselor interpretative din dosar, a stenogramelor trunchiate sau prevederilor interpretate de acuzatori. Ne-am deplasat în alte vremuri, în alte dimensiuni ale timpului, când Inchiziția vâna vrăjitori și vrăjitoare, pretinși eretici sau ”demonii” lumii.
- Cazul sechestrării de persoane în care a fost implicat Gheorghe Becali, când și-a recuperat automobilul, a creat precedentul periculos pe care l-au însușit criminalii de azi. Gigi Becali a fost condamnat pentru prima dată de justiția română, iar astăzi vedem cum criminalii își atacă victimele, le provoacă ca să se încadrează într-o ”speță” a hoților de mașini și-n care victima să fie condamnată. Cine e de vină?
- Dosarul schimbului de terenuri în care ar trebui să compară ca complici SRI-ul, prin avizul dat, și membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării a demonstrat că justiția este selectivă, se ghidează de efectele mediatice și nicidecum de probe, că este subordonată politicului. La acea vreme terenurile nu erau o afacere care să-ți aducă profituri exorbitante. Procurorul a mințit că Becali nu deținea decizia de proprietar a terenurilor, iar scrisoarea de schimb a terenurilor a venit de pe adresa Minsterului apărării și nicidecum viceversa. Becali era o persoană privată și putea să încheie orice tranzacție avantajoasă fără să țină seama de valoarea oficială a terenului. Ce au făcut procurorii și mass-media? Au evaluat terenurile la prețul oficial sau la cel de azi și au creat o adevărată isterie națională. Cine este dar corect în acest sens și cine informează corect, obiectiv și imparțial cetățeanul? Cum s-a ajuns să fim mințiți și trișați de mass-medie și de justiție?
- Cazul ”Valiza” adus în discuție la ÎCCS, în care fondul dosarului constă în stabilirea dacă mita poate fi considerată premiere și dacă s-a comis în fapt o infracțiune la un meci de fotbal, în care echipele nu și-ar fi apărat corect șansele. În primul rând, lipsește însăși infracțiunea în acest dosar, nemaivorbind de falagrantul inexistent, ori procurorii au săltat niște persoane, în baza stenogramelor, care dețineau o valiză cu bani. Banii nu au ajuns la jucători, nu a fost dejucat procesul de înmânare a banilor și nu a existat nici mită și nici premiere. Iar de aici se prăbușește tot cazul instrumentat de procurorii DNA, cu ”declarații false” pe care le-ar fi dat Becali la ultima înfățișare de la procesul de la ÎCCJ sau cu ”eradicarea ”corupției din sportul românesc”. Nu există nici un jucător care și-ar fi ridicat banii, nici o persoană nu a văzut nici un ban, decât Becali, Teia Sponte sau însăși procurorii. Scenariul cu banii lui Becali are o similitudine izbitoare cu cel din filmul rusesc ”Mentovskie voinî”/Războaiele între polițiști”. Filmul rusesc ne prezintă niște anchetatori care cer bani anumitor persoane, care vor să-și salveze prietenii vânați de poteră, iar, mai apoi, victimile, bazându-se pe buna credință a anchetatorilor, încearcă să realizeze o afacere cu aceștia, le aduc suma indicată, dar sunt ridicați, li se organizează un flagrant, sunt încarcerați, iar banii confiscați și împărțiți între participanții ce au destructurat chipurile o crimă. Banii devin ”premii” pentru anchetatori și reprezintă ”mită” pentru oamenii de afaceri. Să fie aceasta distincția dintre ”mită” și ”premiere”?Trebuie să dai milițianului, magistratului, politicianului bani ca să fie considerați ca ”premiere” și în cazul dacă plătești un zilier pentru a munci cu abnegație să fie considerată aceasta ca ”corupție”? Pe ce s-a bazat ancheta? Cercetătorii de la DNA au invocat Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie/ SECŢIUNEA a 2-a Infracţiuni de corupţie:Art. 6. – Infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege. Inițial, jucătorii de la ”Universitatea” Cluj erau văzuți de către procurori în rechizitoriu ca ”funcționari publici”, ca mai apoi să-și dea seama de prostia lor au renunțat la această prevedere din Art. 1. a aceeași Legi nr. 78/2000 – Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane: a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice; b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici(...). Inițial procurorii i-au considerat pe jucătorii de la Universitatea Cluj ca făcând parte din categoria funcționarilor publici, ulterior au renunțat la această formulă, după ce s-au documentat mai bine și au observat că nu mai trăim în ceaușism, în comunism și de mult au apus echipe care se află în custodia statului, iar un fotbalist nu poate să fie un funcționar public, nu dă examene și nici nu poate fi incadrat în vreo categorie a funcționarului public. Banii lui Becali le-au luat ochii procurorilor. Ei nu s-au mai îngrijit nici de flagrant, nici de buchia legii, ci de bani. Și la ultima înfățișare una din cerințele prioritare ale procurorilor a constituit-o incasarea celor 1 milion 700 mii de euro de către DNA. Iar aceasta se cheamă ”Hoție la drumul mare!”
În data de 27 mai 2013 am stat jumătate de zi la televizor, butonând și schimbând posturile de televiziune ca un cetățean conectat la procesul ”Valiza”. Privesc consternat la televizor cum jurnalista Sorina Matei devine când isterică, când euforică și satisfăcută de niște enunțuri extrase din context, interpretate de cei de la RTV, enunțuri pe care le-ar fi făcut Gigi Becali. Din gurița ei, ca un cuib de porumbei, zboară încă și încă o păsărică, iar mizeriile lăsate în urmă sunt conservate. ”Becali a recunoscut că a falsificat”, repeta în continuu vedeta de televiziune. ”Becali a făcut show la ÎCCJ”, iar titrele, extrasele din dezbaterile de la Tribunal și promourile de pe ecranul de televiziune ne conving că afirmațiile jurnalistei se înscriu în adevăruri și doar adevăruri, iar, ulterior, când se prezintă episoade din pledoria ”pușcăriabilului”, termen pe care Matei îl rostește apăsat și insistent parcă dorind să ne convingă că învinuitul trebuie tratat ca cei mai mari criminali și ucigași, se remarcă minciuna crasă și fluxul dezinformărilor livrate de prezentatoarea de la televiziunea R(ea)TV-istă. Pe parcursul emisiunii intră în discuție Sulfina Barbu, Paula Iacob, Gh.Flutur, Corina Dragostescu și un șmekeraș de analist care invocă fenomenul ”Steaua”. Aha, asta este miza acestui show media de anvergură națională?! Șmekerașul, analist ne spune că Mihai Stoica nu trebuie să aibă puteri la echipă, ci Giovani Becali. OPA, o altă petardă a sincerității ”jucătorului din liga inferioară a sistemului” care este analistul. Ca orice stelist, mă întreb, de când Giovani Becali, un dinamovist fruntaș, fost acționar la o echipă rivală, trebuie să fie proprietarul celui mai galonat club de fotbal românesc cum este FC Steaua, conform unor detractori de serviciu din solda celor de la RTV? Să fie de vină FC Steaua și gangurii vânează activele celei mai titrate echipe a României? E de vină că Steaua pune mâna pe ”cașcalvalul european”?
FC ”Steaua” este cea mai titrată și cea mai iubită echipă de fotbal din campionatul românesc, cu un palmares de individiat și o istorie bogată în fotbalul european. Echipei mea de suflet, unica și singura din viață- FC STEAUA- a câștigat anul acesta la pas campionatul de fotbal al România și binențeles a produs un adevărat șoc acelor persoane care sunt specializate în aranjamente și sunt beneficiarii (de serviciu) a graselor fonduri europene din domeniul fotbalistic.
Sistemul ticăloșit are mai multe interfețe. Pe parcursul diferitelor guvernări am ascultat cât de nociv și ticăloșit este sistemul. Ultimul mohican care încerca să combată ”sistemul ticăloșit” se numește Traian Băsescu, președintele României în exercițiu. Numai că unul din apropiații săi, Sebastian Lăzăroiu, s-a autopronunțat în legătură cu dosarele în care a fost condamnat finanțatorul echipei Steaua. Tainele ascunse ale discursului semiprezidențial împotriva lui Becali au arătat un evident aranjament instituțional de sancționare și de execuție publică a ”latifundarului din Pipera”. Savuroasele considerații ale lui Lăzăroiu că nu mai există credibilitate față de Occident și de justiție au confirmat aranjamentele de la nivel înalt contra lui Becali. Lăzăroiu și-a elaborat o ”morală” bazată pe Occident și justiție, iar minciunile din mass-media că Becali este nominalizat în Raportul Departamentului de Stat al SUA au arătat că scenariul și regia îi are pe aceași protegoniști, care ieri se acopereau de Constituția României și astăzi de Occident. Prin urmare, dacă este să ne încredem declarațiilor președinților și liderilor politici români avem de-a face cu mai multe tipuri de sisteme ”ticăloșite”. Acestea ar fi, dacă este să-i cităm pe cei ce s-au pronunțat: ilescian, voiculescian și mai nou cel băsescian. Dar orice sistem își are limitele sale capacitative, de multe ori există situații când faptele murdare se reîntorc mult mai dur într-o viață în care s-au comis ilegalități și răutăți, iar acest țunami poate spăla toate ticăloșiile și nemerniciile produse de mintea perversă.
Trebuie să recunoaștem că Gigi Becali a fost un personaj fabulos, care a inspirat pe unii, i-a capacitat pe alții, i-a deranjați pe ceilalți. Lumea politică l-a folosit cum a putut, atât de putere cât și de opoziție. Presa s-a folosit de Becali și tot ea l-a desființat. Pentru audiență, a fost folosit și de unii și de alții. Gigi Becali i-a dezamăgit și supărat prin extravaganță, simplitate, uneori prin elucrubrații sau înjurături, sinceritate debordantă. El nu s-a integrat în jocul sistemului, acolo unde sunt reguli prestabilite și o junglă a perversității în care i se rezervase un rol provizoriu, de ”nebunul satului” sau de oier, cioban și ovină. În momentul când mass-media a insistat să aducă în prim planul opiniei publice faptul că numele de ”cioban” sau ”oier” este cel cu care trebuie să fie etichet public Becali, nu a făcut decât să arate că el este din afara sistemului politic, economic, sportiv.
Totuși, de ce, majoritatea cetățenilor îl apreciază, îl compătimesc și-l consideră ca fiind unul de-a lor, unul din clasa săracilor sau din cea de mijloc? Pentru că Becali a vorbit așa cum vorbește țăranul la coasă sau la plug, muncitorul la uzină sau crâșmă, iat micul proprietar la brutărie sau la magazie. În comparație cu politicianul consacrat Becali a fost receptat de categoriile din subsolul clasamentului social ca fiind unul care provine din rândurile lor, un personaj care a pătruns în vârfurile ierarhiei sociale, un om simplu care vorbește așa ca ei, care îi ajută pe cei nevoiași, care face biserici și case, care ține o echipă mare și frumoasă. Iar pentru fiecare din ei există un simbol care s-a ajuns în vârful piramidei, de jos în sus, care a reușit și un model al unuia din cei de la sapă, de la munca de jos ce poate ajunge în față.
Ceea ce a făcut Becali ca român încurajând mișcările de eliberare națională din teritoriile românești din afara graniței, pe deținuții politici de etnie română, presa română din diasporă, construind instituții culturale –mănăstiri și biserici-nu a făcut atât de bine nici o autoritate de nivel național, nici Ministerul Culturii, nici oficiile din cadrul MAE. Mulți dintre cei care au beneficiat de fonduri de la Becali au considerat că sprijinul filantropic sau altfel spus ”pomana” trebuie să se exprime la infinit și au devenit adversari publici ai lui Becali.
Indiscutabil, astăzi, în România Dan Brown ar fi fost condamnat pentru ficțiunea ”Codul lui DaVinci”, dar și pentru cartea ”Îngeri și Demoni”. Dacă Ion Creangă ar fi fost viu ar fi pasibil de o aspră pedeapsă datorită ”Povestei poveștelor” sau ”Povestei lui Ionică cel Prost”. Și cum ne convingea cineva de la RTV este inadmisibil ce a spus Becali despre sine, că este inteligent, iar asta îl va costa în sentința pe care o vor da magistrații.
Evident că lui Gigi Becali i s-a făcut o nedreptate și întreaga ”dosariadă” reprezintă o execuție în public.
Procurorii pregătesc un Gulag românesc, unde ei și magistrații își consolidează o cooperativă proprie, care ar putea să judece, aidomă Inchiziției de altădată, pe presupuneri, invenții și povești (stenograme).
Atenție, cetățeni la ce vorbiți pe telefon, pentru că de ceva timp ”promisiunea/intenția” a devenit condamnabilă și probă în proces. Și statul Român câte a promis cetățenilor săi și în mod normal ar trebui să fie condamnat de către procurorii DNA. Dar cum statul este reprezentat de procurori și ei condamnă ”promisiunea” ca pe o faptă penală, după cum ne asigură procurorul DNA Cameluș Păduraru, atunci te întrebi ”cine pe cine condamnă”? Ori astăzi sunt condamnate poveștile și așa că povestea Mea, dar și povestea Ta, dragă cetățean, poate fi condamnată la DNA și la Tribunal.
marți, 28 mai 2013
Printre sistemele ticăloșite. De ce Becali ar trebuie să câștige en-fanfare la CEDO
”Ai grijă ce povești spui”, pentru că s-ar putea să fii incrimant de procurorii DNA și să fii judecat de Magistrați ca urmare a efectelor narațiunii. ”Ai grijă ce premii și onorarii iei de ca să-ți îndeplinești munca cinstit, pentru că procurorii DNA vor motiva că este ”mită”.
Atenție, astăzi cuvintele ”legitimă apărare”, ”prezumția nevinovăției” nu mai au valoare juridică. Aceasta ne învață justiția română, procurorii și sistemul judiciar românesc. Trăim vremuri nebune, cu prostituate și vedete fabricate la televiziuni, cu procurori care cer condamnări acolo unde se spun ”povești”, cu un nivel de cultură execrabil și cu un zgomot infernal, satanic ce reclamă destructurarea ființei și a avuției noastre naționale. Iar pentru a se acoperi mizeria și afacerile necurate de la vârfurile puterii s-au inventat cazuri de pretinsă crimă, corupție și delapidare a avuției statului. Existăm într-un film cu muți și surzi, în care coloana sonoră țipătoare este asigurată de o mass-media ce te conduce într-o lume ce se aseamănă cu ”spitalul de nebuni”, la o manifestare de inițiere satanică. Cazurile judiciare în care este implicat omul de afaceri și politicianul Gheorghe Becali ne prezintă o Românie absurdă, filmografică și decadentă, în care eroii principali-procurorii și judecătorii-ne arată cum se poate încarcera oricine și oricând, prostind și tembelizând popoluația cu televizorul, în care motivația din proces în fața extraselor interpretative din dosar, a stenogramelor trunchiate sau prevederilor interpretate de acuzatori. Ne-am deplasat în alte vremuri, în alte dimensiuni ale timpului, când Inchiziția vâna vrăjitori și vrăjitoare, pretinși eretici sau ”demonii” lumii.
- Cazul sechestrării de persoane în care a fost implicat Gheorghe Becali, când și-a recuperat automobilul, a creat precedentul periculos pe care l-au însușit criminalii de azi. Gigi Becali a fost condamnat pentru prima dată de justiția română, iar astăzi vedem cum criminalii își atacă victimele, le provoacă ca să se încadrează într-o ”speță” a hoților de mașini și-n care victima să fie condamnată. Cine e de vină?
- Dosarul schimbului de terenuri în care ar trebui să compară ca complici SRI-ul, prin avizul dat, și membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării a demonstrat că justiția este selectivă, se ghidează de efectele mediatice și nicidecum de probe, că este subordonată politicului. La acea vreme terenurile nu erau o afacere care să-ți aducă profituri exorbitante. Procurorul a mințit că Becali nu deținea decizia de proprietar a terenurilor, iar scrisoarea de schimb a terenurilor a venit de pe adresa Minsterului apărării și nicidecum viceversa. Becali era o persoană privată și putea să încheie orice tranzacție avantajoasă fără să țină seama de valoarea oficială a terenului. Ce au făcut procurorii și mass-media? Au evaluat terenurile la prețul oficial sau la cel de azi și au creat o adevărată isterie națională. Cine este dar corect în acest sens și cine informează corect, obiectiv și imparțial cetățeanul? Cum s-a ajuns să fim mințiți și trișați de mass-medie și de justiție?
- Cazul ”Valiza” adus în discuție la ÎCCS, în care fondul dosarului constă în stabilirea dacă mita poate fi considerată premiere și dacă s-a comis în fapt o infracțiune la un meci de fotbal, în care echipele nu și-ar fi apărat corect șansele. În primul rând, lipsește însăși infracțiunea în acest dosar, nemaivorbind de falagrantul inexistent, ori procurorii au săltat niște persoane, în baza stenogramelor, care dețineau o valiză cu bani. Banii nu au ajuns la jucători, nu a fost dejucat procesul de înmânare a banilor și nu a existat nici mită și nici premiere. Iar de aici se prăbușește tot cazul instrumentat de procurorii DNA, cu ”declarații false” pe care le-ar fi dat Becali la ultima înfățișare de la procesul de la ÎCCJ sau cu ”eradicarea ”corupției din sportul românesc”. Nu există nici un jucător care și-ar fi ridicat banii, nici o persoană nu a văzut nici un ban, decât Becali, Teia Sponte sau însăși procurorii. Scenariul cu banii lui Becali are o similitudine izbitoare cu cel din filmul rusesc ”Mentovskie voinî”/Războaiele între polițiști”. Filmul rusesc ne prezintă niște anchetatori care cer bani anumitor persoane, care vor să-și salveze prietenii vânați de poteră, iar, mai apoi, victimile, bazându-se pe buna credință a anchetatorilor, încearcă să realizeze o afacere cu aceștia, le aduc suma indicată, dar sunt ridicați, li se organizează un flagrant, sunt încarcerați, iar banii confiscați și împărțiți între participanții ce au destructurat chipurile o crimă. Banii devin ”premii” pentru anchetatori și reprezintă ”mită” pentru oamenii de afaceri. Să fie aceasta distincția dintre ”mită” și ”premiere”?Trebuie să dai milițianului, magistratului, politicianului bani ca să fie considerați ca ”premiere” și în cazul dacă plătești un zilier pentru a munci cu abnegație să fie considerată aceasta ca ”corupție”? Pe ce s-a bazat ancheta? Cercetătorii de la DNA au invocat Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie/ SECŢIUNEA a 2-a Infracţiuni de corupţie:Art. 6. – Infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege. Inițial, jucătorii de la ”Universitatea” Cluj erau văzuți de către procurori în rechizitoriu ca ”funcționari publici”, ca mai apoi să-și dea seama de prostia lor au renunțat la această prevedere din Art. 1. a aceeași Legi nr. 78/2000 – Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane: a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice; b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici(...). Inițial procurorii i-au considerat pe jucătorii de la Universitatea Cluj ca făcând parte din categoria funcționarilor publici, ulterior au renunțat la această formulă, după ce s-au documentat mai bine și au observat că nu mai trăim în ceaușism, în comunism și de mult au apus echipe care se află în custodia statului, iar un fotbalist nu poate să fie un funcționar public, nu dă examene și nici nu poate fi incadrat în vreo categorie a funcționarului public. Banii lui Becali le-au luat ochii procurorilor. Ei nu s-au mai îngrijit nici de flagrant, nici de buchia legii, ci de bani. Și la ultima înfățișare una din cerințele prioritare ale procurorilor a constituit-o incasarea celor 1 milion 700 mii de euro de către DNA. Iar aceasta se cheamă ”Hoție la drumul mare!”
În data de 27 mai 2013 am stat jumătate de zi la televizor, butonând și schimbând posturile de televiziune ca un cetățean conectat la procesul ”Valiza”. Privesc consternat la televizor cum jurnalista Sorina Matei devine când isterică, când euforică și satisfăcută de niște enunțuri extrase din context, interpretate de cei de la RTV, enunțuri pe care le-ar fi făcut Gigi Becali. Din gurița ei, ca un cuib de porumbei, zboară încă și încă o păsărică, iar mizeriile lăsate în urmă sunt conservate. ”Becali a recunoscut că a falsificat”, repeta în continuu vedeta de televiziune. ”Becali a făcut show la ÎCCJ”, iar titrele, extrasele din dezbaterile de la Tribunal și promourile de pe ecranul de televiziune ne conving că afirmațiile jurnalistei se înscriu în adevăruri și doar adevăruri, iar, ulterior, când se prezintă episoade din pledoria ”pușcăriabilului”, termen pe care Matei îl rostește apăsat și insistent parcă dorind să ne convingă că învinuitul trebuie tratat ca cei mai mari criminali și ucigași, se remarcă minciuna crasă și fluxul dezinformărilor livrate de prezentatoarea de la televiziunea R(ea)TV-istă. Pe parcursul emisiunii intră în discuție Sulfina Barbu, Paula Iacob, Gh.Flutur, Corina Dragostescu și un șmekeraș de analist care invocă fenomenul ”Steaua”. Aha, asta este miza acestui show media de anvergură națională?! Șmekerașul, analist ne spune că Mihai Stoica nu trebuie să aibă puteri la echipă, ci Giovani Becali. OPA, o altă petardă a sincerității ”jucătorului din liga inferioară a sistemului” care este analistul. Ca orice stelist, mă întreb, de când Giovani Becali, un dinamovist fruntaș, fost acționar la o echipă rivală, trebuie să fie proprietarul celui mai galonat club de fotbal românesc cum este FC Steaua, conform unor detractori de serviciu din solda celor de la RTV? Să fie de vină FC Steaua și gangurii vânează activele celei mai titrate echipe a României? E de vină că Steaua pune mâna pe ”cașcalvalul european”?
FC ”Steaua” este cea mai titrată și cea mai iubită echipă de fotbal din campionatul românesc, cu un palmares de individiat și o istorie bogată în fotbalul european. Echipei mea de suflet, unica și singura din viață- FC STEAUA- a câștigat anul acesta la pas campionatul de fotbal al România și binențeles a produs un adevărat șoc acelor persoane care sunt specializate în aranjamente și sunt beneficiarii (de serviciu) a graselor fonduri europene din domeniul fotbalistic.
Sistemul ticăloșit are mai multe interfețe. Pe parcursul diferitelor guvernări am ascultat cât de nociv și ticăloșit este sistemul. Ultimul mohican care încerca să combată ”sistemul ticăloșit” se numește Traian Băsescu, președintele României în exercițiu. Numai că unul din apropiații săi, Sebastian Lăzăroiu, s-a autopronunțat în legătură cu dosarele în care a fost condamnat finanțatorul echipei Steaua. Tainele ascunse ale discursului semiprezidențial împotriva lui Becali au arătat un evident aranjament instituțional de sancționare și de execuție publică a ”latifundarului din Pipera”. Savuroasele considerații ale lui Lăzăroiu că nu mai există credibilitate față de Occident și de justiție au confirmat aranjamentele de la nivel înalt contra lui Becali. Lăzăroiu și-a elaborat o ”morală” bazată pe Occident și justiție, iar minciunile din mass-media că Becali este nominalizat în Raportul Departamentului de Stat al SUA au arătat că scenariul și regia îi are pe aceași protegoniști, care ieri se acopereau de Constituția României și astăzi de Occident. Prin urmare, dacă este să ne încredem declarațiilor președinților și liderilor politici români avem de-a face cu mai multe tipuri de sisteme ”ticăloșite”. Acestea ar fi, dacă este să-i cităm pe cei ce s-au pronunțat: ilescian, voiculescian și mai nou cel băsescian. Dar orice sistem își are limitele sale capacitative, de multe ori există situații când faptele murdare se reîntorc mult mai dur într-o viață în care s-au comis ilegalități și răutăți, iar acest țunami poate spăla toate ticăloșiile și nemerniciile produse de mintea perversă.
Trebuie să recunoaștem că Gigi Becali a fost un personaj fabulos, care a inspirat pe unii, i-a capacitat pe alții, i-a deranjați pe ceilalți. Lumea politică l-a folosit cum a putut, atât de putere cât și de opoziție. Presa s-a folosit de Becali și tot ea l-a desființat. Pentru audiență, a fost folosit și de unii și de alții. Gigi Becali i-a dezamăgit și supărat prin extravaganță, simplitate, uneori prin elucrubrații sau înjurături, sinceritate debordantă. El nu s-a integrat în jocul sistemului, acolo unde sunt reguli prestabilite și o junglă a perversității în care i se rezervase un rol provizoriu, de ”nebunul satului” sau de oier, cioban și ovină. În momentul când mass-media a insistat să aducă în prim planul opiniei publice faptul că numele de ”cioban” sau ”oier” este cel cu care trebuie să fie etichet public Becali, nu a făcut decât să arate că el este din afara sistemului politic, economic, sportiv.
Totuși, de ce, majoritatea cetățenilor îl apreciază, îl compătimesc și-l consideră ca fiind unul de-a lor, unul din clasa săracilor sau din cea de mijloc? Pentru că Becali a vorbit așa cum vorbește țăranul la coasă sau la plug, muncitorul la uzină sau crâșmă, iat micul proprietar la brutărie sau la magazie. În comparație cu politicianul consacrat Becali a fost receptat de categoriile din subsolul clasamentului social ca fiind unul care provine din rândurile lor, un personaj care a pătruns în vârfurile ierarhiei sociale, un om simplu care vorbește așa ca ei, care îi ajută pe cei nevoiași, care face biserici și case, care ține o echipă mare și frumoasă. Iar pentru fiecare din ei există un simbol care s-a ajuns în vârful piramidei, de jos în sus, care a reușit și un model al unuia din cei de la sapă, de la munca de jos ce poate ajunge în față.
Ceea ce a făcut Becali ca român încurajând mișcările de eliberare națională din teritoriile românești din afara graniței, pe deținuții politici de etnie română, presa română din diasporă, construind instituții culturale –mănăstiri și biserici-nu a făcut atât de bine nici o autoritate de nivel național, nici Ministerul Culturii, nici oficiile din cadrul MAE. Mulți dintre cei care au beneficiat de fonduri de la Becali au considerat că sprijinul filantropic sau altfel spus ”pomana” trebuie să se exprime la infinit și au devenit adversari publici ai lui Becali.
Indiscutabil, astăzi, în România Dan Brown ar fi fost condamnat pentru ficțiunea ”Codul lui DaVinci”, dar și pentru cartea ”Îngeri și Demoni”. Dacă Ion Creangă ar fi fost viu ar fi pasibil de o aspră pedeapsă datorită ”Povestei poveștelor” sau ”Povestei lui Ionică cel Prost”. Și cum ne convingea cineva de la RTV este inadmisibil ce a spus Becali despre sine, că este inteligent, iar asta îl va costa în sentința pe care o vor da magistrații.
Evident că lui Gigi Becali i s-a făcut o nedreptate și întreaga ”dosariadă” reprezintă o execuție în public.
Procurorii pregătesc un Gulag românesc, unde ei și magistrații își consolidează o cooperativă proprie, care ar putea să judece, aidomă Inchiziției de altădată, pe presupuneri, invenții și povești (stenograme).
Atenție, cetățeni la ce vorbiți pe telefon, pentru că de ceva timp ”promisiunea/intenția” a devenit condamnabilă și probă în proces. Și statul Român câte a promis cetățenilor săi și în mod normal ar trebui să fie condamnat de către procurorii DNA. Dar cum statul este reprezentat de procurori și ei condamnă ”promisiunea” ca pe o faptă penală, după cum ne asigură procurorul DNA Cameluș Păduraru, atunci te întrebi ”cine pe cine condamnă”? Ori astăzi sunt condamnate poveștile și așa că povestea Mea, dar și povestea Ta, dragă cetățean, poate fi condamnată la DNA și la Tribunal.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)