Cine a fost mercenarul basarabean din dinastia Kolceak

Genealogie. ''Amiralul Alb'' ar fi fost descendentul unui condotier basarabean
Istoricii ruşi spun că strămoşul amiralului Aleksandr Kolceak ar fi fost un român turcit.

În ultimul an, pe o mulţime de site-uri ruseşti, dar şi româneşti, a apărut o informaţie interesantă. Unul dintre eroii războiului civil din Rusia, amiralul Aleksandr Kolceak, cel care a condus lupta anti-bolşevică în Siberia, ar fi avut ca strămoş un român turcit. Potrivit istoriografiei ruseşti, este vorba de un mercenar care ar fi trăit în secolul al XVIII-lea, Iliaş Colceag.

Cum s-a turcit Iliaş
Pe scurt, istoricii ruşi relatează că Iliaş Colceag s-a născut în sudul Basarabiei. El s-ar fi înrolat ca soldat în armata otomană, în perioada în care Moldova era vasală a Imperiului Otoman. Iliaş Colceag ar fi ajuns să lupte în Bosnia, unde s-a făcut remarcat pentru curajul său. Acolo, el s-a „turcit", adică a trecut la mahomedanism, şi a luat numele de Hussein. În timpul războiului ruso-turc din 1710 - 1711, cel în care a fost implicat de partea Rusiei şi domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir, Iliaş a devenit ofiţer şi a ajuns la rangul buluc-başi, echivalentului unui căpitan. Din nou, el a dat dovadă de un curaj deosebit, drept pentru care sultanul Ahmen i-a acordat rangul de paşă, adică de general, în anul 1717. Iliaş a fost numit şi guvernator al cetăţii Hotin, veche posesiune a lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, care ajunsese motiv de dispută între Moldova şi Polonia, iar mai apoi între Imperiul Otoman şi cel Rus. În istoriografia otomană, românul turcit este cunoscut sub numele de Kolceak-Paşa.

Paşă la Hotin şi vizir la Constantinopole
Hussein Colceag a deţinut vreme de două decenii funcţia de paşă de Hotin, iar pentru scurtă vreme a fost, la Constantinopole, vizir, adică ministru. În timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, Hussein Iliaş a fost comandantul armatei otomane din Basarabia. Însă, în anul 1738, el a fost înlocuit de la comandă cu Vali-Paşa, iar el a revenit la conducerea cetăţii Hotin. Armata turcească a fost înfrântă în anul 1739, în bătălia de la Stăuceni.

Hussein Colceag a rămas singur, cu o garnizoană de circa 900 de oameni, în faţa unei armate ruseşti de peste 60.000 de oameni. Generalul de origine germană Cristoph von Munnich i-a oferit condiţii onorabile de capitulare lui Hussein Colceag. Acesta a acceptat şi a fost tratat de ruşi ca un prizonier de lux, împreună cu fiul său, Mehmet - Bey. Cei doi au fost duşi la Curtea Imperială din Sankt-Petersburg.

La finalul războiului, Hussein Colceag ar fi vrut să se întoarcă în Turcia, însă a aflat că este considerat drept trădător la curtea otomană şi că îl aşteaptă pedeapsa cu moartea. Aşa că a decis să rămână în Rusia. Hussein Colceag a ajuns până în Ucraina de azi, unde a intrat în serviciul voievodului de Kiev, Fracisc Potoki. Voievodatul Kievului fusese parte a Poloniei, însă a fost cedat de regele Ioan Sobieski Rusiei. Românul turcit a murit în exil în anul 1743, iar fiul său a redevenit creştin şi a continuat cariera militară începută de tatăl său, de această dată în slujba Rusiei. Nepotul lui Hussein Colceag, Lucian (Lukyan), a fost răsplătit pentru serviciile militare aduse Rusiei cu moşii în Ucraina.

Familia Colceag (ortografiată din acea perioadă Kolceak) a fost acceptată în marea nobilime rusă. Geopoliticianul român Octavian Sergentu, de origine basarabeană, spune că „astfel de cazuri nu sunt singulare. Dimitrie Cantemir, la rândul său, s-a stabilit în Rusia, unde a devenit şef al spionajului rusesc şi prinţ la curtea lui Petru cel Mare, iar fiul său a devenit primul poet modern al Rusiei. Sunt frecvente cazurile în care descendenţii unor români au devenit notabili ai Rusiei.

Unii susţin şi că marele scriitor Lev Tolstoi ar fi urmaşul celebrei familii boiereşti Grosu din Basarabia. Au apărut şi speculaţii că numele Putin, al actualului premier rus, ar proveni din Putină. Ar mai fi cazurile lui Nicolae Milescu-Spătaru ori Miron Costin, care s-au remarcat la curtea Rusiei".

Amiralul
Figura cea mai importantă a dinastiei Kolceak a fost amiralul Aleksandr Kolceak. El a luptat, ca şi contraamiral al flotei ruseşti în primul război mondial. După înlăturarea ţarului Nicolae al II-lea, el a făcut parte din conducerea Armatei Albe, fondată de un grup de ofiţeri loialişti, care doreau înlăturarea bolşevicilor şi readucerea pe tron a dinastiei Romanov. În timpul Războiului Civil din Rusia, dintre comunişti şi monarhişti, Aleksandr Kolceak a devenit amiral şi guvernator al Siberiei. Luat prizonier de comunişti, el a fost executat. Azi, el este considerat drept un erou al Rusiei.

de CLAUDIU PADUREAN
06.05.20011
ROMANIA LIBERA

Scutul, Moscova si „dublele standarde”

Moscova solicita de la Statele Unite sa demonstreza ca Scutul antiracheta din Romania nu este indreptat contra Rusiei. Comunicatul Ministerului de externe al Rusiei apare dupa ce presedintele Romaniei, Traian Basescu a anuntat destinatia scutului antiracheta la Deveselu, judetul Olt si a dat asigurari ca nu este indreptat contra Rusiei.
"Cu realizarea acestei componente a scutului antiracheta, Romania se afla la cel mai inalt nivel de securitate din istoria ei, un nivel de securitate gandit pe termen lung", a declarat presedintele Basescu despre amplasarea scutului antiracheta la Deveselu, tinand sa mentioneze ca acest sistem este unul defensiv si nu ofensiv si ca acesst scut nu este indreptat impotriva Federatiei Ruse. De acest sistem defensiv vor beneficia mai multe tari”, declara presedintele Romaniei.
Moscova este hotarata sa joace un rol important pe agenda conceptiei si de arhitectura europeana a Scutului antiracheta pornind de la niste considerente de influentare a securitatii regionale si globale
Recent oportunitatea sistemului Scutului antiaerian antiracheta si perspectivele integrarii in sistemul de aparare antiaeriana a fost dezbatuta de catre reprezentantii militari rusi de prim rang si impartasita jurnalistilor in Sofrino. „Rusia in cadrul edificarii unei aparari comune antiracheta europeana este pregatiyta sa asigure protejarea teritoriilor stetelor din proximitate de la un eventual atac cu rachete balistice”, a declarat general-locotenentul Oleg Ostapenko, comandantul trupelor cosmice. In contextul edificarii unei aparari comune ruso-europene, rusii vad colaborarea prin crearea unui centru unic de stocare a informatiilor, care, ulterior, acestea ar fi gestionate corespunzator indicandu-se nivelul riscurilor ar fi transmisa unui centru de lupta comun de gestionare a resurselor militare.
Realizarea unei aparari europene prin intermediul parteneriatului NATO –Rusia, pune in pozitie favorabila Moscova care considera ca unele teritorii sa fie acontate de NATO si de Rusia. Kremlinul propune sa fie consolidate teritorii pe langa NATO si Rusia, pe care acestea le-ar avea in gestiune si le-ar apara, inclusiv depistand si nimicind rachetele balistice inamice.
Totodata Rusia anunta ca nu planifica sa amplaseze surse de atac ale Scutului in afara teritoriului national in cazul edificarii apararii europene antiracheta in comun cu NATO. Decizia de folosire a resurselor Scutului antiracheta s-ar infaptui in cadrul centrului unic de informare a spatiului.

Scutul european si efectele rusesti
Moscova considera ca orice initiativa referitoare la Scutul antiracheta trebuie sa tina cont de pozitia rusa, iar orice propunere unilaterala in sfera contracararii noilor amenintari, inclusiv prin prisma amplasarii Scutului strategic in Romania, ar putea produce tensiuni negative in relatiile Est-Vest.
Presedintele Comisiei pentru aparare din Duma de stat a Federatiei Ruse Vladimir Zavarzin considera ca amplasarea elementelor Scutului antiracheta poate produce efecte stabilizatoare dar si destabilizatoare pentru securitatea internationala si trebuie sa existe un control comun Rusia- NATO legat de Scutul european.
Liderul separatistilor transnistreni Igor Smirnov, cel care, se pare, il va depasi la carma republicii fantome Transnistria si pe presedintele rus Dmitrii Medvedev deja anunta trambitand ca Rusia isi va spori influenta la frontiera euroatlantica. Tendinta ruseasca de-a-si mentine capacitatea de dominatie in considerat „spatiul vital” si posibilitatea destructurarii in exercitarea puterii in proximitate, odata cu avansarea Scutului antiracheta demonstreaza o certitudine ca Moscova nu a devenit mai vizionara si mai cooperanta in relatiile cu noile stanarde ale omenirii. La baza tuturor strategiilor actuale de sabotare a edificarii unui cap de pod atlantic/american in Eurasia s-a aflat Rusia. Sabotand proiectia unei ordini internationale, care ar largi conceptul de cooperare si de proiectare a unei ordini democratice, Rusia s-a situat pe o pozitie mercantila, duplicitara, mizand pe aceleasi formule reactive chiar in viziuni proiective( a se vedea cazul cu proiectul de Strategie a Rusiei de securitate europeana care in fapt presupune eliminarea capului de pod atlantic din Europa).
Indubitabil, Rusia a incercat sa joace in ultima perioada un joc duplicitar in care nu s-a exprimat o pozitie a statului rus pe anumite subiecte palpabile din Orientul Mijlociu, alteori folosindu-se de politica “reincarcarii” ruso-americane a tins sa foloseasca formule si mesaje care denota lipsa unei credibilitati in relatiile ruso-americane si chiar ruso-europene.Sa luam acelasi caz Transnistria cand raportorii rusi din cadrul “grupului de experti Rusia-SUA” au inceput sa exprime convingerea de edificare a unui model ferativ a Republicii Moldova, fara a avea pozitia americana. Invinuind Comisia Europeana de lipsa de interes fata de initiative Merkel-Medvedev, expertii rusi cum ar fi S.Karaganov, Dm.Suslov au incercat sa explica ca in fapt aceasta initiative are ca miza crearea unui stat federal pe care si l-a propus sa-l incuviinteze noua agenda internationala. Aceeasi interpretare prorusa au tins s-o aplice fata si de Carabahul de Munte, iar pozitia Ungariei de-a se situa de partea Azerbadjanului a trezit suparare si ecouri negative la adresa Budapestei.

In loc de concluzii
Rusia inca nu este deplin eligibila sa participe la o relatie profunda si coerenta cu Europa si America. Jucand un rol duplicitar, nedetermenandu-si rostul si rolul adecvat in lumea contemporana si sabotand initiative euroatlantice in zona pretentiilor sale geopolice Moscova nu ca inca nu este dispusa sa faca pasul ca o placa turnanta in care ar fuziuna sistemul de securitate transatlantica cu cel transcontinental eurasiatic.