Paradoxurile războiului: între războiul clasic și războiul combinat

Renumitul strateg militar Edward N.Luttwak enunță în cartea de strategie militară și geostrategie- ”Strategy:The Logic of War and Peace, Dmitriy Pozharskiy Univeristy, Moscow, 2012 - o axiomă dedicată strategiei păcii și a războiului: ca să ne apărăm trebuie să fim pregătiți să atacăm în orice moment. Luttwak ne spune că sfera strategiei este străpunsă de o logică paradoxală, distinctă de logica unilaterală, de care ne conducem în majoritatea aspectelor vieții. Ea reprezintă o competiție în care se interrelaționează producția și consumul, comerțul și culturile, relațiile sociale sau familiale, politica internă a statului în care este ales guvernul, adică este o luptă și o competiție care rareori este menținută prin legi și obiceiuri stabilite. Războiul reprezintă reversul vieții pașnice. Într-un război trebuie să gândești mult mai rapid decât inamicul, să fii iscusit în planificarea acțiunilor, ”să te așezi pe coadă inamicului” asemeni avioanelor de vânătoare și să menții coezinea, spiritul de luptă treaz și să depășești obstacolele din cale. Trebuie să gândești că inamicul este înzestrat cu puteri proprii, că dispune de o armă letală, că are voință și o inteligență militantă. Misiunea este să-l faci pe inamic să fie incapabil să reacționeze la acțiunile pe care le coordonezi, să-l pui pe picior greșit, să te joci cu el și să-l determini să-și minimalizeze capabilitățile și forța de reacție. Este preferabil să-ți asumi decizii paradoxale, conform unei teze larg împărtășite de experții militari care se referă la viziunea războiului astfel încât acțiunile militare să se poarte pe liniile de război mai puțin așteptate. O decizie paradoxală, neașteptată îl poate pune pe inamic în situația în care își poate pierde forțele și resursele. Sunt câteva dintre recomandările marelui geostrateg militar american, de origine română, a lui Nicolae Edward Luttwak. Viziunea dominantă a războiului în secolele 17 și 18, mai ales în Occident a constituit-o războiul interstatl, care îmbrăca forma campaniilor militare și era desfășurată de forțele miliatre. Numai că și în acele vremuri erau utilizate și alte forme ale războiului, cum ar fi capcanele și ”micile războaie” (small wars) împotriva partizanilor și răsculaților. Istoria militară ne vorbește foarte convingător că aproape toate statele și în toate secolele atunci când s-a desfășurat un război concret au fost combinate diverse forme de contracare militară și acestea sunt o normă în arta militară, fie că ele au avut loc în alte perioade ale istoriei sau că acestea au loc astăzi. F. Hoffman a lansat și utilizează conceptul „războiul hibrid” pentru secolul XXI (a se vedea Hoffman, Frank G. , “Hybrid Warfare and Challenges,” Joint Force Quarterly (JFQ), Issue 52, Forth Quarter 2009). Fiecărei epoci îi sunt caracteristice formele războiului său, care solicită elaboarea unui dicționar corespunzător pentru a fi descris, și în care conjuncțiile speculative trebuie să aibă scopul prin care trebuie să cuprindă realitatea schimbătoare și să aibă șansa predicției viitorului. Hoffman consideră că epoaca contemporană este caracterizată prin procesul de hibridizare, în cadrul căruia se amestecă formele tradiționale ale războiului, crima organizată, conflictele iregulare și terorismul. Ca să fie caracterizată noua realitate militară e necesar ca să fie introdus conceptul de ”război hibrid”, un termen care permite să ilustreze cel mai bine modificările importante ale caracterului războiului. În calitate de rezumat Hoffman a formulat câteva teze, care, potrivit opiniei lui, sunt necesare ca să intre în dezbaterile și discursurile războiului din secolul 21: - elementul cheie îl reprezintă identificarea războiului; - războiul nu reprezintă acțiunile militare, desfășurarea unor ciocniri armate, distrugerea obiectivelor, etc; - viiziunea americană a războiuliui și a acțiunilor militare se rezumă la înțelegerea și identifcarea bătăliei, iar războiul trebuie să fie depozitat în memorie. Trebuie să priviți cu multă atenție și luați în considerație factorii socio-culturali, tehno-economici și geo-quantificatori ai războiului; - războiul reprezintă o realitate în desfășurare, percepția, setul de concepte și lexicul trebuie să se dezvolte, ca să fim în stare să cuprindem o astfel de evoluție; - noile condiții ale descrierii și expunerii ca și deciziile solicită un nou tip de armament pentru a eficientiza la maximum reacția și noile metode creative și concepții. În schimb, prof. Antulio Ecevarria consideră că în cercurile academice se depun eforturi ca să fie identificat un înțeles și o conceptualizare a războiului epocii post-Clausewitzene, să fie identificat sau igienizat conceptul de război conform timpurilor actuale. Ca exemplu el face referire la teoria ”noului război” (new war), care a apărut în anii 90 și a fost aplicată în afara contextului european, prin care natura războiului se poate modifica sub impactul noilor tehnologii și forme pe care le îmbracă războiul. Până în prezent în mediul militar existau dezbateri care se refereau dacă războiul dispune de o adoua ”gramatică”, care s-ar baza pe operațiunile rebelilor/răsculaților. Astăzi putem să considerăm că războiul din Ucraina a îmbrăcat parțial o formă ”hibridă”, dar în care nu observăm atacuri prin satelit, roboți militari și sisteme combinate militare de ultimă referință, dar dispunem de o avalanșă de informații și dezinformații internautice și mediatice. În Balcani războiul a fost purtat sub imboldul strategiei blitzkriegului aerian, ca și-n Irak. În spațiul postsovietic, după anul 1991 Rusia a dispus de o strategie a războiului nedeclarat și a operațiunilor speciale, în care s-a experimentat coeziunea factorului rus de avanpost geopolitic. În Cecenia, în primul război din anul 1992 când Rusia a fost învinsă, pentru că nu a dispus de o ideologie coezivă și de un spirit al sacrificiului, a avansat mai târziu ca replică ideologia destructurării terorismului intern, ca urmare a unor acțiuni non-convențional, extra-război teritorial purtate de unii militanți ceceni și apariția unor focare în interiorul Rusiei și a dinamitării unor obiective civile, provocarea morții în societatea rusă. Războiul ruso-georgian din anul 2008 a culminat cu o acțiune militară directă din partea Federației Ruse la adresa statului georgian, după ce micile războaie dintre trupele ruse și georgiene, de pe mare și din spațiul aerian, i-au transmis semnale clare că Moscova poate miza pe victorie. În schimb, Kremlinul a aplicat strategia coeziunii pan-ortodoxe și a naționalismului agresiv rus, care are la bază ideologia imperială și în a cărei vitrină se regăsește ”ortodoxia” și vechea concepție a celui de-a ”Treia Romă” în acțiunile militare din Ucraina. Ca și în cazul R.Moldova (Transnistria) sau în Osetia de sud sau Abhazia, Moscova a exportat în Ucraina foști sau actuali militari ruși, specialiști și experți în domeniul de politici separatiste și crearea de așa zise republici artificiale. Dacă în cazul Crimeei Mosocova a beneficiat de factorul rusolingv și a putut aplica strategia blitzkrieg, nu la fel a avut loc și în Estul Ucrainei. Și atunci s-a operat pe un război combinat, care trebuie să decurgă aidoma scenariului din filmul în filmul "Patriotul/ The Patriot" din anul 2000, în care eroul pe care îl joacă Mel Gibson trebuie să fie substituit cu un lider cu un bogat trecut militar, parvenit din rândul bodyguarzilor care le asigură paza oligarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse (acesta era în solda lui oligarhului Constantin Malofeev), să fie asigurată asistența propagandistică prin conectarea lui A.Boroday, un tehnolog politic, trimis și el în Ucraina, dar și reactivarea vechilor fosile sovietice care au reușit provocări și organizarea unor rebeliuni și crearea de republici artifiiciale ca în cazul fostul șef al securității din Transnistria V.Șevțov-Antiufeev. Aidoma filmului cele ”19 vieți ale lui Mahno” devenim martorii creării unor republici anarhisto-comuniste în așa zisa fosta gubernie ”Novorussiya”, doar că de data aceatsa impuse de sus și îmbalsamate de ”sfântul duh” al clerului rus. Eu unul întreb dacă avem totuși un război ”hibrid” sau este un război combinat specific secolului XXI, în care este testată cea de-a doua gramatică a războiului?