Edward N.Luttwak ” enunță o axiomă dedicată strategiei păcii și a războiului: ca să ne apărăm trebuie să fim pregătiți să atacăm în orice moment. Sfera strategiei este străpunsă de o logică paradoxală, distinctă de logica unilaterală, de care ne conducem în majoritatea aspectelor vieții. Ea reprezintă o competiție în care se interrelaționează producția și consumul, comerțul și culturile, relațiile sociale sau familiale, politica internă a statului în care este ales guvernul, adică este o luptă și o competiție care rareori este menținută prin legi și obiceiuri stabilite.
Războiul reprezintă reversul vieții pașnice. Într-un război trebuie să gândești mult mai rapid decât inamicul, să fii iscusit în planificarea acțiunilor, ”să te așezi pe coadă inamicului” asemeni avioanelor de vânătoare și să menții coezinea, spiritul de luptă treaz și să depășești obstacolele din cale. Trebuie să gândești că inamicul este înzestrat cu puteri proprii, că dispune de o armă letală, că are voință și o inteligență militantă. Misiunea este să-l faci pe inamic să fie incapabil să reacționeze la acțiunile pe care le coordonezi, să-l pui pe picior greșit, să te joci cu el și să-l determini să-și minimalizeze capabilitățile și forța de reacție. Este preferabil să-ți asumi decizii paradoxale, conform unei teze larg împărtășite de experții militari care se referă la viziunea războiului astfel încât acțiunile militare să se poarte pe liniile de război mai puțin așteptate. O decizie paradoxală, neașteptată îl poate pune pe inamic în situația în care își poate pierde forțele și resursele. Sunt câteva dintre recomandările marelui geostrateg militar american, de origine română, a lui Nicolae Edward Luttwak.
Viziunea dominantă a războiului în secolele 17 și 18, mai ales în Occident a constituit-o războiul interstatl, care îmbrăca forma campaniilor militare și era desfășurată de forțele miliatre. Numai că și în acele vremuri erau utilizate și alte forme ale războiului, cum ar fi capcanele și „micile războaie” (small wars) împotriva partizanilor și răsculaților. Istoria militară ne vorbește foarte convingător că aproape toate statele și în toate secolele atunci când s-a desfășurat un război concret au fost combinate diverse forme de contracare militară și acestea sunt o normă în arta militară, fie că ele au avut loc în alte perioade ale istoriei sau că acestea au loc astăzi.
F. Hoffman a lansat și utilizează conceptul „războiul hibrid” pentru secolul XXI.
Fiecărei epoci îi sunt caracteristice formele războiului său, care solicită elaboarea unui dicționar corespunzător pentru a fi descris, și în care conjuncțiile speculative trebuie să aibă scopul prin care trebuie să cuprindă realitatea schimbătoare și să aibă șansa predicției viitorului. Hoffman consideră că epoaca contemporană este caracterizată prin procesul de hibridizare, în cadrul căruia se amestecă formele tradiționale ale războiului, crima organizată, conflictele iregulare și terorismul. Ca să fie caracterizată noua realitate militară e necesar ca să fie introdus conceptul de ”război hibrid”, un termen care permite să ilustreze cel mai bine modificările importante ale caracterului războiului. În calitate de rezumat Hoffman a formulat câteva teze, care, potrivit opiniei lui, sunt necesare ca să intre în dezbaterile și discursurile războiului din secolul XXI:
- elementul cheie îl reprezintă identificarea războiului;
- războiul nu reprezintă acțiunile militare, desfășurarea unor ciocniri armate, distrugerea obiectivelor, etc;
- viiziunea americană a războiuliui și a acțiunilor militare se rezumă la înțelegerea și identifcarea bătăliei, iar războiul trebuie să fie depozitat în memorie. Trebuie să priviți cu multă atenție și luați în considerație factorii socio-culturali, tehno-economici și geo-quantificatori ai războiului;
- războiul reprezintă o realitate în desfășurare, percepția, setul de concepte și lexicul trebuie să se dezvolte, ca să fim în stare să cuprindem o astfel de evoluție;
- noile condiții ale descrierii și expunerii ca și deciziile solicită un nou tip de armament pentru a eficientiza la maximum reacția și noile metode creative și concepții.
În schimb, prof. Antulio Ecevarria consideră că în cercurile academice se depun eforturi ca să fie identificat un înțeles și o conceptualizare a războiului epocii post-Clausewitzene, să fie identificat sau igienizat conceptul de război conform timpurilor actuale. Ca exemplu el face referire la teoria ”noului război” (new war), care a apărut în anii 90 și a fost aplicată în afara contextului european, prin care natura războiului se poate modifica sub impactul noilor tehnologii și forme pe care le îmbracă războiul.
Secretarul general NATO Jens Stoltenberg a declarat în data de 25 martie 2015: „Indiscutabil, războiul hibrid nu dispune de nimic nou. El este la fel de vechi ca și calul troian. Ceea ce-l distinge pe el constă în aceea că parametrii săi sunt mai mari, viteza și intensitatea este una foarte avansată și însăși faptul că el se manifestă la frontierele noastre”.
Agresiuni indirecte
Acțiuni indirecte îndreptate împotriva unui stat (tipologie):
1) operațiuni cu resurse non-militare (military operations other then war),
2) operațiuni non-militare (nonmilitary operations).
4) «acțiuni indirecte» (Indirect Actions),
5) «operațiuni sistemice» (systems operations),
6) «forța moale» (Soft Power),
7) operțaiuni cu scop non-letal (nonlethal intent),
8) diplomația publică ce dispune de obiective de subminare («forța fenomenală» Smart Power);
9) «operațiuni psihologice», (PsO),
10) «operțaiuni cibernetice» (Cyber Operations),
11) «operațiuni informaționale» (Information Operations),
12) războiul din sfera informativă a guvernării statului (С2W);
13) războiul cognitiv de obținere a dominării informaționale;
14) operațiuni de rețea (Net Centric Operations).
Războiul reprezintă o gestionare a inamicului (continuarea politicii)
Războiul cybernetic (modelul american)
La nivel statal al SUA războiul în sfera informațional-cibernetică consta în aplicarea următoarelor măsuri:
Interzicerea comercializării programelor și tehnologiilor (sanctions on C41 tech transfers), limitarea accesului pentru anumite state la diverse baze de date, la programe și tehnologii informaționale ale aliaților SUA (protect friendly C41 assets), manipularea informațională servită mass/mediei (maintain open dialog with press), sensibilizarea publicului din Occident (maintain public awareness).
Războiul na nivel statal, la nivelul agențiilor și războiul comandamentului cibernetic al SUA în rețelele Internetului s-a purtat în perioada pașnică în cadrul operațiunilor centrate pe aspectul informaționale și pe cele centrate pe cultură. Războiul nu dispunea de linii marcate ale frontului și nu aplica deschis resurse de luptă militară.
Tipologia operațiunilor militare:
Prima generație A doua generație A treia generație
1945-1971 1972-2000 2001-2011
Pure military-centric System-centric Culture-centric
(pur militare) (centrare pe sistem) (centrate pe cultură)
„Warfare”
Cuvântul „Warfare” (lupta armată), de regulă, se raportează la metodele de lichidare fizică.
Cuvântul „War” (război) și sinonimele sale în lexicul din documentele americane constituiau operațiuni de subminare la nivelul statului și la nivelul agențiilor. Aceasta descria modul de instrumentare și de gestionare a războiului fără ca să fie aplicate resurse de luptă armată, pe care le exercitau departamentele, agențiile, coorporațiile și organizațiile non-guvernamentale ale SUA. În comparație cu conceptul de „lupta armată” (warfare) cel de „război” (war) dispunea de o semnficație mult mai largă.
Conceptul de „war” este sinonim cu „operațiunile” (la americani), ir conceptul de „warfare” nu este sinonim cu cel de „operațiuni”. De regulă, cuvântul „war” poate fi înțeles ca o formă neletală de luptă care nu s-ar solda cu moartea inamicului, când paguba era provocată fără să existe o intensitate sporită, adică era una minimală.
Întrebări cheie:
1. Ce înțelegem prin cuvântul război?
2. Cum identifică războiul și pacea?
3. Care sunt regulile unui război simetric?
4. Care sunt regulile unui război asimetric?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu