BINOMUL DEZINFORMARE-SECURITATE

Abstract: In the present study we have proposed to decode the disinformation phenomenon as a security and insecurity resource owned by a state and which can use it against another state, another geographic and virtual community or space. We analyzed the types of misinformation and its forms of expression. Key words: disinformation, information, security, geopolitics, intelligence, special services, war, confrontation, projects and applications. Cuvânt introductiv Ce este dezinformarea? Argumenta adversaria?Un argument al adversarului? Δαιμόνιον? Un demon, o zeitate, pe care Socrate își identifica „propria voce”, care îl preîntâmpina să nu comită fapte reprobabile, incorecte. Fallacia, adică o eroare? În zona specialiștilor de manipulare și dezinformare există proverbe caracteristice:1. «The healthy animal is up and doing» («Un animal activ mai și acționează»). 2. „Oamenii sunt ca și animalele, ori ei se îngrașă sau că ei pier”. Dezinformarea trebuie încadrată în sfera maniplărilor. În schimb pentru a înțelege tipologia manipulării se impune să fie evaluat spațiul informațional; factorii tehnici; actorii din sfera umanitară(creativă); virușii media; actorilor astrotefing, cât și laboratoarele de specialitate. Manipulatorii pot fi calificați în 4 categorii: activi, pasivi, competitivi și indiferenți. Manipulatorii, în comparație cu propagandiștii, pot desfășura diverse tipuri de operațiuni, distincte de propagandă/ contrapropagandă, și care se exprimă în emiterea de simboluri fără sens, debusolarea sau zăpăcirea prin inepții a auditoriului/ a opiniei publice. Tehnologia influențării psihologice constă în crearea artificială a unui model conflictual, altul decât cel exprimat de extremele politice cât și gestionarea acestuia. În schimb, propaganda este orientată să exercite o influență sporită asupra emoțiilor și dispune de o minimă influență asupra rațiunii. Propaganda este utilă în cadrul războaielor informaționale, iar războaiele informaționale trebuie clarificate conform scopurilor pe care le au acestea: - metode de propagandă; - metode de contrapropagandă, conform scopurilor și caracterului acţional - a) metode vizibile, b) metode discreționare/ascunse. Cea mai eficientă strategie de influențare a războiului psihologic constă pe ideea de exercitare a influenței asupra inamicului astfel încât să-l determini să facă ceea ce pentru el este improbabil și imposibil să facă, într-un asemenea mod încât să adopte decizii administrative/ din sfera puterii conform agendei manipulatorului. Există 4 feluri de a Manipulatorul activ este cel care mereu câștigă și savurează victoria, mereu câștigă atunci când constată că deține controlul asupra altor persoane. Tehnica lui constă constă în responsabilități și așteptări. Manipulatorul pasiv reprezintă viceversa manipulatorului activ. El învinge atunci când suferă eșec. Pe de altă parte, el îi oferă șansă manipulatorului activ să gândească și să lucreze pentru el. În mod evident manipulatorul pasiv îl învinge categoric pe cel activ. Cei mai buni amici ai manipulatorului pasiv sunt lenoarea și pasivitatea. Manipulatorul competitiv poate fi considerat cel al căruia viață reprezintă o luptă continuă și oamenii sunt adversarii lui. Manipulatorul indiferent este detașat de evenimentele cotidiene, iar luptele sale sunt atât pasive cât și active. A. Dezinformarea ca instrument de securitate și insecuritate Dezinformarea produce INSECURITATE dar și SECURITATE pentru un anume actor social. O dezinformarea acceptată la scară planetară, indusă încă din copilărie, este cea legată de existența lui Moșc Crăciun. O dezinformare grobiană și inadecvată este cea pe care o propagă adepții antiglobalizării insistnd pe faptul că globalizarea presupune uniformizarea totală a lumii și eliminarea codului identitar. Ilustrul cercetător Brink Lindsey ne dezvălui istoria globalizării . Pe de altă parte dezinformarea se referă la infomație și la spațiul informațional. Informația se manifestă într-un anume spațiu și timp. Informația este privită ca o resursă de securitate. Ea poate să funcționeze într-un societate deschisă și democratică, fie într-o societate ermetizată, totalitară. Ea poate să fie furnizată lejer și deschis sau să fie depozitată și arhivată. Unul dintre cei mai influenți cercetători în sfera informațională James Gleick, în monografia ”Informația. Istoria. Teoria. Fluxul”, descrie rolul informației și modifică accentele aplicate de numeroși experți conform cărora ”cine deține informația deține puterea” și consideră că ”acorul/ actorii care dețin puterea în fapt dispun de informație”. Gleick afirmă că importanța posesorilor de informație nu este una definitorie, pentru că ei pot furniza informațiile unor centre decizionale, care la rândul lor le pot arhiva pentru decenii și îi pot marginaliza pe posesorii primordiali. În consecință sporește rolul ”arhivarilor” informației care dispun de aceasta dar nu o furnizează opiniei publice, nu o valorifică corespunzător și în anumite cazuri chiar o pot ”comercializa” în detrimentul rațiunii statului sau a comunității. Dezinformarea este proiectată de către => resursa umană și către=> resursa umană. Dezinformarea este o resursa vitală. Aceasta se adresează și se manifestă în: 1. Geopolitică/ politică 2. Geoeconomie/economie 3. Geocultură/ cultură 4. Geostrategie/ militară 5. Geoconfesională/confesională 6. Socială 7. Ecologică 8. Tehnologică/ cibernetică Legendă: A. Echilibru și decizii inteligente. B. O relativă controlabilitate psiho-emotivă.Reacții aleatorii față de mesajele și agresiunile spațiului intim. C. Dezinformările îl afectează pe subiect/ subiecți. Vulnerabilizare, sensibilizitate, emotivitate. Reacție non-controlabilă. Dezinformarea (aparține spațiului informațional): - o informație trunchiată, denaturată - o informație greșită, tendențioasă impusă spațiului public (FAKE NEWS) Interese: - provocarea fisurilor în sistem, - provocarea de derapaje, decepții, devianțe în societate, - să intoxice și să polarizeze mediul informațional - să discrediteze sau să facă incapabile instituțiile cheie ale unui stat, a elitei politice, a grupurilor de influență sau a persoanelor autorizate într-o anumită sferă socială, economică, culturală, politică - să inducă o stare de incertitudine în zonele puterii, în estableshmentului politic, a cetățenilor unui anume stat să dezarmeze adversarul. SPAȚIUL INFORMAȚIONAL este format din: a. actorii tehnici, b.actorii din sfera umanitară (creatorii), c. virușii media, d. actorii astrotfering, e. laboratorul specialiștilor virtuali. Dezinformatorul a. tinde să cultive un imaginar subiectiv al puterii; b. tinde să cultive un cult al credibilității informațiilor pe care le expune și distribuie; c. tinde să inducă în eroare publicul și expertiza adversarului sau potențialului obiectiv; d. tinde să exercite o influență asupra emoțiilor și a raționamentelor adversarului, să-i determine acțiunile sau să-l facă incapabil să adopte deciziile aferete și urgente. Cazuri de dezinformare în masă: - Scrierea Testamentului lui Petru cel Mare sau Protocoalele Sionului ale Ohranei țariste a provocat o adevărată isterie în decursul secolelor. - Doctrina Dulles, Directiva CIA din 1945, a Consiliului de securitate a SUA 20/1 din 18.08.1948, prin care Rusia trebuia să fie diminuată capabilitatea statului rus și în baza căreia își construiesc astăzi propagandiștii de extremă dreapta și extremă stânga din Federația Rusă. Operațiuni de dezinformare specifice serviciilor de intelligence: Proiectul „Fluturele Monrah”. Legendă: Există o legendă veche potrivit căreia fiecare dorinţă trebuie şoptită unui fluture, pentru ca dorinţa să rămână o mare taină pentru majoritatea fiinţelor de pe tera. Fluturele trebuie lăsat să zboare în drumul său. Fluturele va zbura spre ceruri, cum nu poate vorbi, acesta va duce dorinţa pe aripi direct cerului şi dorinţa se va îndeplini. Legenda veche a fost adaptată la timpurile noi globale de "cercurile Global Area Network" şi s-a concretizat în programul de supraveghere internautică "Monarch Butterfly". Războiul reprezintă o gestionare a inamicului (continuarea politicii) În anii 1981-1990 a existat (Project Truth) „proiectul Adevărul”(ESENȚA) care prevedea „modificarea nucleului cultural”- scopul consta în ”plasarea omului într-o mizerie spirituală”. Proiectul MC-ultura (1950-2010). Scopul acestui proiect constă în modificarea conștiinței oamenilor sub influența surselor psihotronice. În anii 1950-1963 în cadrul proectului au participat 44 de universități și colegii. Programul a fost calificat ca o operațiune care ”încalcă morala”(overt). Acesta s-a efectuat de în compun cu centrul războiului biologic și genetic din Fort Ditrix (statul Washington). B. Cum acționa Comitetul Securității Statului a Uniunii Sovietice (KGB-ul-n.n.) Motto: A realibus ad realiora. Stanislav Levcenko, fostului colonelul din serviciile secrete sovietice, ne explică cum : „Începând cu anii 1920 , spionajul sovietic i-a folosit la o scară largă pe jurnaliști din urmtoarele două motive. Calitatea de corespondent a unei publicații sovietice era favorabilă pentru munca de acoperire a ofițerilor CSS (KGB-n.n.) în străinătate. În anii 1970–80, fără să supraestimăm, 50% din jurnaliștii sovietici din străinătate activau în realitate pentru spionajul sovietic. Spre exemplu, în anii 1970 din cei 12 corespondenți ai publicației ”Novogo vremeni” 10 erau ofițeri ai CSS (KGB-ului –n.n.), iar unul din doi îi era cunoscut lui Ion Andronov, care a fost trimis în SUA la indicațiile lui Yurii Andropov. O mare parte dintre corespondenții publicațiilor ”Komsomolskaya pravda”, ”Izvestia”, ”Pravda” în diferite perioade au servit cauza Comitetului Securității Statului (KGB-ului) sau spionajului militar, Direcția de spionaj principal (GRU-glavnaya razvedovatelynaya upravlenie) . Invoc un exemplu, cu care personal m-am confruntat în Japonia în anii 1975–79. Acolo eu mă număram ca fiind corespondent al publicației ”Novogo vremeni” în Tokio, chiar dacă în adevăr eram ofițer al spionajului politic. Corespondentul publicației ”Komsomolskaya pravda” din Tokio era din CSS (KGB). Trei dintre șase colaboratori ai biroului TASS și trei din șase colaboratori ai punctului de corespondență APN de la Tokio erau ceiști (spioni), care își desfășurau activitatea întâlnindu-se cu agenții lor sau se aflau în clădirea rezidenturii CSS (KGB) la Tokio. Dragostea manifestată de CSS (KGB) față de acoperirea jurnalistică a fost legată, mai întâi de toate, da faptul că persoanele care se întitulau jurnaliști sovietici aveau un acces mai larg și mai direct la personalitățile politice din țările gazdă, aveau un acces întemeiat la membrii guvernului, acces la conducătorii cercurilor de afaceri și la liderii organizațiilor non-guvernamentale, politice, sindicate, decât ceiștii/ spionii care se acopereau cu funcția sau imunitatea diplomatică. În afară de aceasta acoperirea diplomatică din anumite țări îi făcea pe ceiști să fie mai puțin dinamici pentru că orice deplasare a diplomaților în afara orașului trebuie să fie coordonată și să aibă acceptul din partea Ministerului afacerilor externe din țara în care se află aceștia. În decursul mai multor decenii, redacorii șefi a publicațiilor sovietice se aflau în contact direct cu șeful secției de resurse umane a Primei Direcții princiale a CSS (KGB). Fără excepții, toți redactorii publicațiilor sovietice se aflau în contact cu „acvariul”. În anumite cazuri subiectul resurselor umane erau remediate personal de șeful Primei Direcții princiale Kryuchkov. Consider că este important să menționez faptul că o cantitate semnificativă de agenți străini – conform unor date până la 50 procente din întreaga rețea de agenți recrutată de spionajul CSS (KGB-n.n.), de asemenea era formată din jurnaliști. Această afecțiune față de jurnaliștii străini este una explicabilă: CSS (KGB-n.n.) în mod cinic se folose de libertatea presei, de libertatea cuvântului în majoritatea statelor occidentale. Ori, liderii sovietici nu aveau nici una dintre aceste libertăți în propria țară, dar în schimb le foloseau ca să submineze securitatea țărilor democratice. Ceiștii se foloseau de faptul că jurnaliștii străini dispuneau de relații mari în cercurile politice, economice și militare din țările lor. Jurnaliștii dispun de propriile „surse”, în baza cărora aceștia desfășoară investigații și publică diferite articole demascatoare. Jurnaliștilor pot mai rapid și lejer, decât alți agenți, să adune material compromițător la adresa unei persoane care a intrat în disgrația Kremlinului. Și în cele din urmă cu jurnaliștii este mai lejer să desfășori întâlniri secrete a agenților. O altă orientare a utilizării jurnaliștilot sovietice se referă la sfera manifestărilor active. Dați-mi voie să clarific acest termen celora care încă nu-l cunosc. Ce înseamn manifestări active și la ce se referă? Ele se referă la un cerc extins de acțiuni secrete și non-secrete, orientate să promoveze în strinătate principalele scopuri ale politicii sovietice. Tematica manifestărilor active era elaborată de secția internațională a Comitetului Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, planificările manifestărilor erau aprobate de Biroul politic și mai apoi erau lansate către diferitele organizații sovietice care urmau să le transpună în viață. Un număr impresionant de directive din sfera manifestărilor active erau adresate serviciului "А" – "Manifestare activă" – a Primei Direcții princiale a CSS (KGB-n.n.), care le proiectau și le inserau în străinătate prin intermediul ofițerilor de spionaj, mulți din care aveau acoperire jurnalistică. Având scopul să obțină anumite poziții de prestigiu și operațiuni de succes în străinătate, care erau legate de manifestările active, CSS (KGB-ul) adeseori prin intermediul jurnaliștilor pătrundea în cercurile politice din țările gazdă, în mass-media, în organizațiile non-guvernamentale, etc. Din cauza vulnerabilității instituțiilor de presă occidentală, care se leagă de esența democratică, spionajului sovietic nu i-a fost greu să promoveze prin intermediul recrutaților agenți-jurnaliști idei favorabile conducerii sovietice. În perioada aflării mele în Japonia din perioada anului 1975 până în anul 1979 eu știam că CSS (KGB-ul –n.n.) dispunea de propria agentură în principalele cinci publicații ale Japoniei care aveau un tiraj general de 40 mln. de exemplare. În fiecare dintre aceste publicații prin intermediul agenturii plătite din Tokio rezidentura CSS (KGB-ul –n.n.) își promova articolele, istoriile, materialele compromițătoare, favorabil URSS-ului” . Pe de altă parte, generalul CSS (KGB), Oleg Kalughin , stabilit în Marea Britanie, atunci când descrie bătălia CSS (KGB-n.n.) cu emigrarea, cu „vocile” (posturile radio și elita din exterior) și organizarea falsurilor și dezinformărilor în străinătate, afirmă: ”În esență și dintotdeauna scopul organelor CSS (KGB-n.n.) a fost: să creeze mituri despre adversari. Dacă nu ar fi existat miturile această organizație s-ar fi lipsit de esență, în contextul volumului imens de muncă al său și a aparatului pe care-l întreținea. Indiscutabil, în mare măsură, cei care contribuiau la apariția și promovarea miturilor erau jurnaliștii. Unul dintre cei mai proeminenți jurnaliști care și-a adus un aport considerabil asupra emigrării și a pericolului său a fost publicistul american Albert Cann, care la sfârșitul anilor 30–40 din sec.XX-lea edita buletinul ”Ora”. Buletinul oferea CSS oportunitatea să desfășoare o propaandă sistemică asupra emigrării. O altă publicație în SUA a fost ”Russkiy golos” (Vocea Rusiei), care a fost editată pe banii organizației (a KGB-ului) încă în anii 30. În fruntea organizației se aflau aristocrații, ofițerii albgardiști ruși, care activau în favoarea CSS(KGB), recrutau agenți și promovau o politică impusă de Comitetul Central al Partidului Comunist Rus. Pe de alt parte, publicația „Vocea Rusiei” a jucat un rol de activizarea a opiniei publice în SUA atunci când Germania a atacat URSS-ul și a colectat resurse financiare pentru armata sovietică, pentru cetățenii sovietici, a persoanelor evacuate (...) În alt context, Oleg Calughin dezvăluie capacitatea seriviciului sovietic în domeniul dezinformării: „Nu uitați că spionajul nostru a fost și există astăzi – chiar dacă parametrii și orientarea s-a modificat într-un anume fel- așa zisa direcțiune „A”, serviciul de dezinformare, care era preocupat de sursele și promotorii liniei a Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (KGB-ul ca instrument trebuia să-i identifice pe executanți). Și acest serviciu ”A” putea să inventeze orice. În aceasta, apropos, a constat virtutea persoanelor din KGB care acționau în sfera mass-media. Inventivitatea lor, abilitatea lor de-a naște ceva din nimic, să creeze un elefant din muscă, nu reprezintă o muncă facilă. Eu vorbesc despre aceasta pentru că foarte multe persoane talentate au lucrat în această sferă, în această organizație” . C. INTELLECTUS AGENS Motto: Nu încerca să strigi din răsputeri în fața unor uși zăvorâte pentru că s-ar putea să descoperi în spatele lor Marile Dezamăgiri. Dezinformarea a stat la baza războiului cognitiv. Cele 5 componente ale războiului congnitiv: - Minciuna(deception), - Operațiuni psihologice, - Izolarea informațională (operations security), - Eliminarea liderilor cheie (key leaders), a comunicatorilor cheie (key communicators), distrugerea culturilor locale și a civilizaților locale/ regionale și impunerea unor legi dar și practici de guvernare care sunt improprii țărilor, manipularea cu statistică (physical destruction); - Războiul electronic (electronic warfare). O dezinformare eficientă se produce prin: - rețea, - în cadrul grupurile sociale în care a pătruns sau cu care a interacționat subiectul(instituțională), - în cadrul familiei - în cadrul familiilor asociative (triburi, organizații politice, civice, esoterice sau confesionale, - prin izolare. Analiza auditoriului țintă se realizează în conformitate cu standartele americane și trebuie să se ghideze de următoarele cerințe tipologice: - identificarea obiectivelor, - condițiile de influențare a auditoriului țintă. - identificarea nivelului de impact în cazul în care este afectat auditoriul, - analiza vulnerabilității, - evaluarea aspectului senzorial/ emotiv, - evaluarea eficienței, - identificarea temelor și simbolurilor, - precizarea și evaluarea indicatorilor care au exercitat un impact asupra auditoriului. Trebuie să recunoaștem că auditoriul nu tinde să obțină o altă/ nouă informație în cazul în care comportamentul se modifică în cadrul campaniei informaționale . Mai jos vom nuanța în ce constă monitorizarea «PMESII»- political, military, economic, social, informational, infrastructural (platforma). Aceasta reprezintă o evaluare a viabilității statului potrivit analizelor Central Intelligency Agency: 1) spiritual, 2) civilizațional (identitate națională și voință), 3) financiar (infrastructură), 4) informațional, 5) economică, 6) social. Obiectivul real a unui serviciu de informații, inclusiv din SUA îl constituie sistemul de prejudecăți și starea morală (sfera informațional-psihologică) a persoanelor din statul adevrsar, pentru că obiectivul principal de exercitare a impactului într-un război informațional îl constituie subminarea: 1) bagajul ideatic omului, 2) potențialul psihologic, 3) tonalitatea spirituală a omului. Războiul în coordonatele actuale Tipuri agresiuni neconvențiale asupra unui stat: - răzoiul genetic (moarte din cauza cancerului sau din cauza produselor modificate genetic); - războiul psihotropic (morți din cauza bolilor sau a fumatului); - război narcologic (din cauza decesului alcoolului); - războiul de opiu; - războiul demografic (consecințele lipsei locuinței sau a banilor, avoturile). Agresiuni indirecte Acțiuni indirecte îndreptate împotriva unui stat (tipologie): 1) operațiuni cu resurse non-militare (military operations other then war), 2) operațiuni non-militare (nonmilitary operations). 4) «acțiuni indirecte» (Indirect Actions), 5) «operațiuni sistemice» (systems operations), 6) «forța flexibilă» (Soft Power), 7) operțaiuni cu scop non-letal (nonlethal intent), 8) diplomația publică care posedă obiective de subminare («forța fenomenală» Smart Power); 9) «operațiuni psihologice», (PsO), 10) «operațiuni cibernetice» (Cyber Operations), 11) «operațiuni informaționale» (Information Operations), 12) războiul din sfera informațională în guvernarea unui stat (С2W); 13) războiul cognitiv focusat pe dominarea informațională; 14) operațiuni de rețea (Net Centric Operations). Tipologia operațiunilor militare: Prima generație A doua generație A treia generație 1945-1971 1972-2000 2001-2011 Pure military-centric System-centric Culture-centric (strict militare) (centrare pe sistem) (centrate pe cultură) 5 componente ale războiului congnitiv: 1) minciuna(deception), 2) Operațiuni psihologice, 3) Izolarea informațională (operations security), 4) Eliminarea liderilor cheie (key leaders), a comunicatorilor cheie (key communicators), distrugerea culturilor locale și civilizaților locale-regionale și impunerea unor legi și practici de guvernare improprii anumitor țări, manipularea cu statistică (physical destruction); 5) Războiul electronic (electronic warfare). Planificarea operațiunilor secrete împotriva unui stat Tipul de război Război sistemic Modelul inamicului Inamicul constituie sistemul Subiectele războiului Comandamentul operațiunilor cibernetice, Compania «...» (legume modificate genetic,semințe modificate genetic) Obiectul principal Creierul omului Obiectivele operațiunilor Morala (legile nescrise ale guvernării), guvernarea statului Scopul Modificarea scopurilor, valorilor și morala inamicului Teme Inducerea psihologiei sclavului, în grup, o gândire dependentă defectuoasă Mijloace de modelare Multivarietatea și quantificarea excesivă, modelele matematice Principalele Informative, psihologice, cibernetice, instrumente ale războiului operațiunile financiare, cele cognitive. Postulatele ale teoriei războiului după care trebuie să se ghideze un stat Subiectul războiului Toate ministerele, agențiile, companiile țării. Identificarea războiului «Bătălia reprezintă tatăl tuturor lucrurilor, tatăl tuturor» (Democrit). Limitele războiului Nu dispune de limită, nici morală Sferele războiului Toate sferele și potențialul țării inamicului (minimum 25 de sfere) Tipurile de război, inclusiv: Demografic Cognitiv (război de subminare guvernării) Genetic Cibernetic religios (inclusiv uzând de radicali islamiști) război îndreptat împotriva identității naționale Scopul războiului Prăbușirea sau demontarea țării, subminarea potențialului demografic; înăbușirea voinței naționale și rezistența națională, identitatea națională, parazitarea, etc). Durata planului de război 160 de ani (planificarea: anul1990 până-n anul 2150). Modelul swarming (cyber war) Modelul swarming (cyber war) „Warfare”/ Confruntarea Cuvântul „Warfare” (confruntare), de regulă, se raportează la metodele de lichidare fizică. Cuvântul „War” (război) și sinonimele sale în lexicul din documentele americane constituiau operațiuni de subminare la nivelul statului și la nivelul agențiilor. Aceasta descria modul de instrumentare și de gestionare a războiului fără ca să fie aplicate resurse de luptă armată, pe care le exercitau departamentele, agențiile, coorporațiile și organizațiile non-guvernamentale ale SUA. În comparație cu conceptul de „confruntare militară” (warfare) cel de „război” (war) dispune de o semnficație mult mai largă. Conceptul de „war” este sinonim cu „operațiune” (la americani), iar conceptul de „warfare” nu este sinonim cu cel de „operațiune”. De regulă, cuvântul „war” poate fi înțeles ca o formă de luptă non-letală și nu culminează prin decesul inamicului, iar paguba a fost provocată fără o intensitate sporită, adică a fost una minimală. Sferele critice cele mai importante ale războiului sistemic Biden Reagan Warren NATO (1/2) Administrație Administrație Administrație Administrație Religie Finanțe Finanțe Rațiune/Religie Morala Ideologie Nașterea Teoria militară/ Conștientizarea situației Istoria Partidul Ideologia Conștiința națională/ de guvernământ Informația științifică Finanțe Cursa de înărmare Spiritul de luptă Legile naționale/ al oamenilor informația mass- media. Cele mai vitale sfere ale războiului (rings) J. Woorden: 1) guvernare, 2) informațională, 3) mentaăl, 4) morală (mental and moral spheres of conflict), 5) fizică (physical sphere of conflict). Principiile războiului constă într-o continuă destructurare a raporturilor informaționale între gruprurile de executanți din cele cinci sfere de activitate (сontinual differentiation of these rings). Ca să fie subminată securitatea unui stat trebuie să fie afectate principalele componente ale acestuia: 1. Demografică 2. Genetică 3. Guvernare/ administrativă 4. Financiară 5. Alimentară 6. Locativă 7.Informațională 8. Științifică 9. Morală 10. Ontologică (esența vieții) 11. Ideologică 12. Educativă 13. Economică 14. Tehnologică 15. Militar-tehnologică 16. Militară 17. Juridică 18 Identitatea națională 19. Psihologică 20. Religioasă/confesională. Scopul războiului în sfera guvernării constă în faptul de-a modifica scopurile inamicului Цель (command targeting) a) Decapitarea sistemului pe care îl posedă inamicul (decapitation) b) Obținerea paralizării psihice a inamicului (physical paralysis) c) Scopul războiului în principala sferă constă în denaturarea percepției de către conducerea inamicului și obținerea unei reorganizării și unei viziuni liniare de bou (leadership bullseye), care va fi doborât de lovitura toreadorului. d) Denaturarea percepției de către inamic a situației prin intermediul suspendării informaționale de care dispune conducerea în relație cu experții săi. În consecință conducerii inamicului i se impune artificial o hartă politică incoernetă (folding an opponent back inside himself by operating inside his observation-orientation-decision-action /OODA/ loop. This severs the adversary's external bonds with his environment and thereby forces an inward orientation upon him. This inward focus necessarily creates mismatches between the real world and his perceptions of that world.). Principalul scop pe care îl urmărește un actor atunci când își propune să instituie paralizarea pshică a unui stat prin intermediul metodelor militare în sfera guvernării/ guvernanței constă în furnizarea informațională a unui grup de executanți la un același nivel pentru a institui dezacordul instituțional și în munca lor, să creeze mai multe centre gravitațoonale care să se combată reciproc. Anume în acest mod se procedează, pe când canalele informaționale nu se impun a fi suspendate de sus în jos (control warfare… based on creating "non-cooperative centers of gravity" by targeting horizontal information channels instead of vertical command channels). e) Potențialul sistemului inamicului urmează să fie diminuat/ să intre în inacapacitate. (incapacitate the enemy system) f) Distrigerea voinței psiologice pentru rezistență a inamicului (psychological incapacitation). j) Obiectul războiului constă în rețeaua de executare a obiectivelor propuse (organization networks) (Un război bazat pe principiile de aplicare a loviturilor asupra decidenților de rețea care execută directivele se întitulează război centrat pe rețea. Tipurile de război contemporane: „hiperrăzboiul secolului XXI” (the "hyperwars" of the twenty-first century), războiul în sfera guvernării (control warfare), războiul financiar (economic warfare), acțiuni strategice de preîntimpinare care au ca scop preluarea sferei aeriene-cosmice, emiterea în spectrul undelor de pe diapazonul mediu și a diapazonului electromagnetic (preemptive strategic strikes through control of the aerospace, medium and electromagnetic spectrum). Concluzii Indubitabil instrumentele puterii sunt reprezentate de umbra bastonului și iluzia morcovului. Uneori politicienii ne invită să revenim în trecut chiar dacă acolo nu mai este nimeni. Controlul asupra gândirii umane a reprezentat o aspiraţie ancestrală pentru majoritatea adepţilor totalitarismului, de la naţional-socialism la comunism. Idealul acestora a fost enunţat în numeroase lozinci, care au exprimat esenţa ideologiei dominante totalitariste a statului şi a fost descrisă în lucrarea antiutopistă a lui George Orwell „1984”: “Necunoscutul înseamnă putere. Războiul înseamnă pacea. Minciunea este adevărul” şi “Liberatatea este reprezentată prin sclavie”. Acum câteva decenii în urmă publicaţia „Comunsitul” publicatie a CC PCUS scria „comunistii consideră că dreptul natiunilor la autodeterminate trebuie asigurat în funcţie de oportunitatea aplicării acestui drept”. Să nu uităm faptul că CC al PCUS a dat o directivă prin care se anunța că Dumnezeu nu există și o marsele au urmat încrezători și postulatele partidului. Am adus în discuție mass-media care dispune de diverse instrumente, strategii și aplicații care au lansat „gloanţe magice” în societate. Ori teoria „glonţului magic” porneşte de la analiza marilor campanii propagandistice care au avut ca efect generarea unor mişcări de masă care au avur baze psihologice profund iraţionale. S-a avansat ideea condiţionării mulţimilor prin cunoscutul mecanism pavlovian stimul-reacţie. Stimulul „glonţului magic” se prezintă sub forma unui puternic şoc psihic care se adresează celor mai profunde zone emoţionale şi inconştiente, ceea ce permite dizolvarea totală a subiecţilor umani în mulţime, devenind astfel adevărăţi „sclavi psihici”. La rândul ei, mulţimea este manipulată prin intermediul unor simboluri în raport cu care au fost elaborate schemele de reflexe condiţionate (spre exemplu, ameninţările repetate şi sloganul Al-Qaeda). Aşadar, mass-media poate acţiona în acest caz ca adevărat „modelator magic” de sensibilitizare şi de evocare a emoţiilor negative, având, astfel, posibilitatea de a declanşa comportamente sociale programate. Adeseori manuscrisele nu ard atunci când sunt arși editorii. Pentru că atunci când se scumpește pâinea, drepturile omului devin mai ieftine. În consecință, înțelegem că nu putem să mâncăm aceeași găină, pe când poate fi mâncat același om. Una din funcțiile serviciilor speciale constă în crearea unui spațiu imaginar transparent, care este propriu poligonului psihotronic ce exercită influență asupra școlii, artei, științei, familiei și prin care sunt transpuse legendele, miturile, modele de viață. În cazul în care în societate se instaurează o perioadă a liniștii când se proiectează un inamic concret, sup egida căruia sunt formate ehipele unor „bravi securiști/ vajnici ceiști”, se planifică bugetul, sunt formate noi structuri și sunt elaborate scenarii și provocări, se conturează un serviciu de desinformare multistratificat. În cazul în care represiunile – precum în perioada comunistă sau în altă formă- se diminua atunci se identifica un nou țap ispășitor și demarează campania de „reevaluări” și de reabilitări și sistemul se consolidează, pe când aparatul represiv va spori de mai multe ori. Adeseori, în perioada sovietică se opera prin simple substituiri ale conținutului și era exercitată o influență psihologică complexă asupra elitei din societate, în așa fel încât animalul unimolecular era transformat în erou național, infractorul agramat era promovat ca un savant cu renume mondial, pe când omul cu renume mondial ajungea să aibă calitatea de infractor ordinar. Scopul manipulării era acela de a impune o nouă specie umană – „homo sovieticus”- omul funcțional, supus influențelor și ale cărui criterii ale adevărului constau în aceea că așa ceva a fost publicat în publicațiile matinale și transmise de televiziune, și, în consecință este corect. Indiscutabil că realitatea orweleiană a afectat și a pătruns în genofondul popoarelor și națiunilor, a educației și culturii lor. Inclusiv asupra genofondului românesc. Monstrul iluziei comuniste s-a deteriorat fiind epuizat de resursa psihologică a decepției și a minciunii sale primordiale. Nostalgia pentru bastoanele de cauciuc, lagăre de concentrare, pentru represiuni este prezentă în conștiința maselor și a reprezentanților din elita conducătoare. Boala puterii corupe și elitele sunt cele care pot invita „mutantul dezinformării” să intre în stat, să-l alimenteze și să-l cultive în scopuri perverse și egocentriste. Un proverb albanez spune că ” focul, apa și guvernele nu cunosc mila”. O elită conducătoare poate fi călăul propriului popor, să dezinformeze ca în perioada nazismului sau a comunismului. Omul mereu nu ia în calcul cantitatea de idioți, care îl înconjoară, mai ales a celora care aspiră și acced în vârfurile puterii. Tragedia din viața noastră constă în aceea că omul contemporan fiind manipulat continuu a pierdut orice speranță potrivit căreia se poate exprima sincer, deschis și creativ și este adeseori asociat cu o mașină care consumă și ca urmare își dorește să stopeze trecutul și să-și asigure viitorul. Da, omul adeseori vorbește despre sentimente dar foarte de puține ori el le trăiește. Indiscutabil, singura ființă care nu a cu a fost dezinformată sau manipulată este una care nu a cunoscut, nu s-a născut sau s-a născut cu handicap. Ori, valorificarea informației trebuie să fie realizată în scopuri nobile nicidecum în scopuri nocive și războinice. În vechime un Democrit sau Epicur ne vorbeau despre ”Ἀταραξία”, ceea ce în greacă înseamnă intangibilitate, o stare a liniștii spirituale pe care o obține un înțelept. O stare care poate să ne atenționeze: ”Fii pregătit pentru orișice, inclusiv că vei fi umilit în următoarea clipă sau pentru tot restul vieții”. Bibliografie selectivă 1. Kaihan Krippendroff, The Art of the advantage (cele 36 de strategii), Thomson Learning, 2004. 2. Sun Tzu, Arta războiului, Editura: Nicol. Anul aparitiei: 2012. 3. Ion Mihai Pacepa, Ronald J. Rychlak, Dezinformarea, Humanitas, 2013. 4. Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, Editura ANTET, 2015. 5. A. И.Воеводин, Стратагемы — Стратегии Войны, Манипуляции, Обманa, Общество "Кларетианум", 1998 – 2000. 6. Вирилио П., Информационная бомба. Стратегия обмана( P.Virilio, Bomba informațională. Strategia minciunii). 7. G.N.Smirnov, E.L.Petrenko, V.G.Sirotkin, A.V.Bursov, Politologia: uchebnik, Izd-vo Prospect, Diplomaticheskaya akademeya MID RF, 2008, p.270- 271. 8. N.E.Luttwak, Strategia Imperiului Bizanț 9. Revista Dezinformation, EU. 10. Windahl S., Signitzer B., Using communication theory. An introduction to planned communication, London etc., 1992. 11. С. Кара-Мурза, Манипуляция сознанием, www.koob.ru 12. Дион Форчун, Современная психическая защита. 13. James Gleick,”The Information: A History, a Theory, a Flood”, Ed: Pantheon Books (US), 2011. 14. Walter Laquer, Le terrifiant secret: La solution finale et l'information etouffee, Gallimard, 1983. 15. Kenn Harper, Minik l'esquimau deracini, Plon, coll. "TerreHumaine",1997. 16. Paul Virilio, Essai sui l'insecurite du territoire, Stock, 1976. 17. The Manipulative Tehniques of Russia^s information campaign: “Euro-Atlantic Values and Russia’s Strategic Communication in the Euro-Atlantic space”, NATO StratCom COE to the Center for International Studies (Latvia), 2015. 18. George Orwell, Animal Farm, 1945. 19. Кузнецов В.Н., Социология безопасности: Учебное пособие, М., 2007. 20. Зеркалов Д. В., Информационные войны, Монография, К. : Рукопись, 2012. 21. Impact Strategic, Nr. 1/2006. 22. Тарас Анатолий Ефимович, "Воины-тени: ниндзя и ниндзюцу", Royallib.ru. 23. Расторгуев С.П., Математические модели в информационном противоборстве (экзистенциальная математика), М.: «Центр стратегических оценок и прогнозов», 2014. 24. Елена Пономарева, Секреты «цветных революций»: Современные технологии смены политических режимов, «Свободная Мысль». 2012. № 5/6, p.46 Războaiele și revoluțiile simbolice în contextul jocurilor geopolitice de astăzi, GeoPolitica, Revistă de Geografie Politică, Geopolitică şi Geostrategie, Anul XIII, nr. 64-65 (2/2016), pp.173-194. 25. Brink Lindsey, Against the dead hand, The uncrtain struggle for global capitalism, Ed.John Wiley & Song, Inc.2002. 26. С. Левченко, КГБ, журналисты и органы печати, III-a Международная Конференция - КГБ:Вчера, Сегодня, Завтра, Общественный фонд «Гласность»//Фонд «Культурная инициатива», Москва, 1994, pp.6-7. 27. Калугин Олег, Борьба КГБ с эмиграцией, "голосами" и организация фальшивок из-за рубежа, III-a Международная Конференция - КГБ:Вчера, Сегодня, Завтра, Общественный фонд «Гласность»//Фонд «Культурная инициатива», Москва, 1994, pp.35-36. 28. «Political Calculations». — www.politicalcalculations.blogspot.com/2005/04/brains-r-us.html.