Cuvinte cheie: Actorii globali și regionali; Conflictul din Orientul Mijlociu; fragmentarea și tensiunile interetnice și geoetnopolitice în cadrul proceselor globale. Migrația. Brâul instabilității islamice.
„Globalizarea nu reprezintă exclusiv economia. Scopul nostru trebuie să fie unificarea lumii în jurul libertății, democrației și păcii și cotracararea celora care nu împărtășesc aceste concepte. În aceasta constă provocarea fundamentală, cu care America, sunt convins, va trebui s-o remedieze în secolul XXI”
(B.Clinton, The State of the Union Address // Washington Post. — January 27, 2000).
- Globalizare: micșorarea spațiului și timpului în procesul de dezvoltare a omului; organizarea internațională a vieții economice, culturale, sociale, tehnologice, informaționale, ecologice etc., după un model avansat și expus în vitrina întregii lumi.
- localizare= organizarea locală/ regională a vieții societale;
- glocolizare/ globolocalizare=raportarea localului la globalitate.
Tendințele globale în perspectivă:
În secolul XXI rolul puterilor globale va consta în preîntâmpinarea și descurajarea conflictului/ războiului între marile puteri. Acesta va fi orientat către:
- sprijinirea echilibrului politic, care va fi caracterizat prin calm și prdență;
- recunoașterea intereselor altor puteri și conștientizarea faptului că interesele marilor puteri sunt interdependente;
- inaugurarea unor acțiuni comune în sfere care compun conceptul de securitate;
- crearea condițiilor pentru o activitate comună și pentru acțiuni din sfera administrativă.
*
Mutațiile spectaculoase și rapide de-a ieși în avanscena politicii mondiale se configurează cu tendințele care se reliefează în contradicția „Nord- Sud” și mai ales în contradicția „Nordului bogat” și al „Sudului sărac”.
- Orientul Mijlociu reclamă incapacitatea de gestionare a proceselor internaționale;
- reîntoarcerea factorului puterii în geopolitică;
- consolidarea periferiei și semiperiferi;
- accentuarea rolului impredictibilității;
- criza identității și a statelor naționale;
- implozia statelor fragile;
- o agresivitate sporită din partea actorilor non-statli și preluarea funcțiilor statului tradițional. Acești actori au confiscat de la structurile statului dreptul de aplicare a violenței.
- numeroase grupări etnice, politico-confesionale, tribale s-au consolidat pe ruinele statalității și au continuat politica de eroziune a statalității.
- formarea și consolidarea grupurilor teroriste a produs o configurație etnică și interconfasională în structurile statale, a provocat dezechilibre de structură societală.
• Rezultatul transmutațiilor/ transformărilor care s-au produs în regiune în ultimii cinci ani au devenit periculoase pentru întreaga lume, pentru că au relevat vulnerabilizarea și desființarea statalității, războaie civile sângeroase, catastrofe umanitare, expansiunea terorismului, care s-a transformat într-o amenințare de nivel global.
• Reformatarea sistemului regional din cadrul relațiilor internațională a constituit o dezechilibrarea, resetare și apariția unor noi alianțe în regiune.
• Utilizarea unor reprezentări arhaice, ca reper ideatic atractici-a permis unei organizații de tip terorist –DAESH să-și extindă prezența teritorială în regiune și dincolo de aceasta și să fie reperată ca o organizație teroristă non-convențională, de tip nou.
• Fiecare stat important din Orientul Mijlociu își proiectează interesele sale naționale în regiune, care este în contradicție cu interesele altor forțe globale și regionale.
• Rolul actorilor regional se realiazează prin exercitarea influenței în sfera puterii, iar instrumentul „soft power” este substituit de relațiile tradiționale și obligațiile confesionale, tribale, de dinastie.
Hungtington și scenariul „ciocnirea civilizațiilor”
Unul dintre cei mai redutabili politologi contemporani și specialiști din politica internațională Samuel Huntington a publicat articolul „Clash of civilizations” (Ciocnirea civilizațiilor)în revista americană „Foreign Affairs”. Ulterior, politologul american lansează cartea „Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale” (1998) în care analizează structura sistemului internaţional, prin prisma “paradigmei civilizaţionale”.
Modelul lui Huntington reprezintă o alternativă la alte modele:
a) bipolarității; b)
b) al statelor;
c) c) al unităţii şi armoniei ideologice (Francis Fukuyama);
d) d) al haosului, al „statelor greşite” (Brzezinski, Patrick).
Teza principală a lui S. Huntington s pliază pe o variantă alternativă la modelele tradiționale.
Huntington lansează dezbaterea culturală și civilizațională şi consideră că sistemul internaţional a devenit multipolar şi multicivilizaţional, pe când identitatea cultural-civilizaţională modelează tendinţele coezive şi respectiv conflictuale de după Războiul Rece.
Huntington anticipează viitoarul conflictelor internaţionale și spune că vor fi declanşate „mai degrabă de factori culturali decât de economie sau ideologie” , de-a lungul unor “falii intercivilizaţionale”.
Migrația. Există o diversitate acceptabilă a migrației în lumea de astăzi:
a. externă (outmigration)=pune accentul pe spațiul unui stat marcat sau pe unitatea acestuia administrativă;
b. internațională (inter-national)= pune accentul pe un punct de plecare și pe un punct terminus. Aceasta respectă normele internațională și este responsabilă față de instituții, presupune mișcarea între statele-națiuni iar fenomenul este desemnat precis politic și juridic;
c. transnațională ;
d. transfrontalieră.
*
Raportul UNHCR privind tendinţele la jumătatea anului 2015, care acoperă perioada din ianuarie până în iunie şi analizează deplasarea la nivel mondial rezultată din conflict şi persecuţie, indică ferm cote de alarmă pentru fiecare dintre cele trei tipuri principale de deplasare – refugiaţi, solicitanți de azil și oameni strămutați în interiorul ţării lor. Numărul total global al refugiaţilor, care acum un an era de 19,5 milioane, a depăşit, la jumătatea anului 2015, pragul de 20 de milioane (20,2 milioane) pentru prima oară din 1992. Cererile de azil au crescut între timp cu până la 78 la sută (993.600) comparativ cu aceeaşi perioadă din 2014 (cu 558,000 cereri), iar numărul persoanelor strămutate intern a crescut cu aproximativ 2 milioane ajungând la o cifră estimată de 34 de milioane .
*
În anul 2016 Turcia şi Uniunea Europeană încheie un acord pentru a limita afluxul de refugiaţi. Acordul semnat de Uniunea Europeană cu Turcia a fost pe tema gestionării crizei migraţiei şi negocierilor de aderare a Turciei la UE . Guvernul de la Ankara obţinut 3 miliarde de euro. Peste 720.000 de migranţi au sosit în 2016 în Europa, potrivit Organizaţiei Internaţionale a Migraţiilor (OIM), cei mai mulţi venind dinspre Turcia. Majoritatea refugiaților pleacă din zonele de conflict din Siria, Irak şi Afganistan şi locuiesc în tabere improvizate, în Turcia, înainte să pornească în această călătorie către Europa. Cele trei miliarde de euro sunt destinate ajutorării refugiaţilor sirieni în Turcia. Pe de altă parte, Turcia a cheltuit deja opt miliarde de dolari (7,5 miliarde de euro) în anul 2016 .
*
Numărul populației musulmane pe pământ poate ajunge la numărul mondial a tuturor creștinilor în anul 2050, ne arată ultimele cercetări ale organizației "Pew Research Center" din SUA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu