Orientul Mijlociu (curs)-I

OBIECTIVELE CURSULUI • Evidenţierea evoluției geopolitice din Orientul Mijlociu și a principalelor orientări în abordarea studiilor de geopolitică; • Prezentarea şi dezbaterea orientărilor dominante –liberal islamic, djihadist şi tradiționalist – şi a influenței acestora în viaţa politică internă si internatională a Lumii Islamice; • Abordarea paradigmelor post-razboi rece – trecerea de la ameninţări la riscuri de securitate, de la aspectele strategic-militare la cele societale, non-militare, etnice, religioase, terorism, crima organizată, ecologice; • Prezentarea şi dezbaterea rolului şi funcţiilor instituţiilor din sistemul securităţii naţionale; • Furnizarea de cunoștințe și formarea de deprinderi de lucru în sfera studiilor de geopolitică: lucrul cu hărțile și pe Internet, crearea unor baze de date, organizare ateliere de lucru, simulări, seminarii, dezbateri, etc. INTRODUCERE ÎN TEMATICA CURSULUI 1. Delimitarea domeniului. 2. Definiții. 3. Perspective (realistă și idealistă). 4. Abordarea conflictului arab-israelitean. 5. Aparat conceptual al Lumii Islamice. 6. Definirea Lumii Islamice. Diagrama Lumii Islamice. 1. Delimitarea domeniului. Studiul asupra civilizației islamice poartă un interes și un farmec special. În primul rând, valorile de bază și instituțiile sunt direct legate de canoanele religioase. În consecință, analiza civilizațională coincide cu cea a religiei. Pe de altă parte, islamul se prezintă ca fiind una din cele trei religii ale salvării, ca și creștinismul sau iudaismul, și dispune de o multitudine de puncte comune. În acest caz este important să înțelegem de ce există o incompatibilitate canonică în viața reală și care se reflectă într-un conținut distinct civilizațional. Ce reprezintă Orientul Mijlociu? Care sunt sistemele administrative valide în regiune? Ce reprezintă statele și teritoriile care commpun regiunea? Care sunt rădăcinile sistemului de puterii și cum se raportează un stat față de altul? Cum se modifică raporturile de forțe în Orientul Mijlociu? Cine sau ce forțe depun eforturi considerabile să ajungă la putere sau să joace un rol important în regiune. Cum se relevă viitorul în cazul regiunii și a statelor care-l formează și îi proiectează capabilitățile sau vulnerabilitățile. Cum se raporteacă factorul demografic asupra forțelor politice? Ce înseamnă terorismul? Ce reprezintă o revoluție simbolică sau „primăvara araba”? Putem vorbi despre democrație în lumea islamică din Orientul Mijlociu? Sunt întrebări la care vom încerca să dispunem de un răspuns. Ce reprezintă Orientul Mijlociu? Istoria formării acestei regiuni geopolitice este una importantă, pentru că ne relevă primul exod al oamenilor din Africa; este patria agriculturii și a crescătorilor de animale; vorbim de primele orașe și civilizații. Aici, se ridică Egiptul și heții, îl găsim pe Harapp și Mohendjo-daro, pe șumeri și Elam, ne gândim la Assiria și Babilon, la Iudeea și Israel. Tot aici își relevă umbra Imperiul Persan și Alexandru Macedon, se contopesc Roma antică și Catargena, Bizanțul și Yemenul,, Califatul arab și Cinghis-han, Timur și Iranul, Seldjucii și Imperiul Otoman, Imperiul Mongol și mamelucii. În Orientul Mijlociu templierii apărau creștinătatea. Orientul Mijlociu revendică șase mii de ani de civilizație, în care-l onorăm ca fiind patria alfabetului și arhitecturii, a sistemului agrar și astronomiei, a matematicii și medicinii. În Orientul Mijlociu se nasc religiile avraamice –creștinismul, iudaismul și islamul, care devin religii globale și se citesc alte religii regionale. Orientul Mijlociu reprezintă un univers întreg și o istorie, în care își descoperă rădăcinile fiecare om și civilizație. În timpul înfloririi și schimbului de imperii, care includeau cea mai mare parte sau o parte din Orientul Mijlociu, cuprindeau Europa- Roma, Poarta Otomană, Caucazul- Poarta și Iranul, Asia Centrală și China – Chingiz-Han și Timur, India –Mongolii. Zonele limitrofe ale Oceanului Indian, insulele Asiei Sud Estice, Africa interioară și Balcanii, Mediterana și fluviile Eurasiei se legau de Orientul Mijlociu în decursul miilor de ani. Diveristatea lingvistică, etnică, condesională, cifrată sub etnonimele „arabi”, „turci”, „persani”, care în lumea occidentală demult nu mai reprezintă un subiect încins, în Orientul Mijlociu se reflectă ca o sursă a numeroaselor conflicte, ce exercită un impact asupra subiectelor războiului și păcii, a relațiilor interstatale și a frontierelor. *** Geopolitica Orientului Mijlociu în secolul XXI se caracterizează printr-o avansată dinamică și o instabilitate accentuată. Disciplina alianțelor și blocurilor militare din sec.XX a rămas în trecut, iar hegemonia lumii unipole pare să se fi epuizat. șiSUA, Rusia și RPC și-au concentrat acțiunile în competiția pentru accesul la resursele naturale și asupra activelor industriale din lumea a treia, inclusiv în subiectele comerciale și valutare(în sfera geoeconomică), în problemele geostrategice (militare). Pe de o parte, se formează strategii a liderilor tradiționali globali -țările „Grupului-7” în contextul internațional, pe de o parte, și noii actori regionali –Grupul BRICS sau grupurile din Lumea Islamică. Orientul Mijlociu rămâne un nod conflictual, din perspectiva problemei SIRIA, a sporirii terorismului internațional și a surselor sale din Orientul Mijlociu, a migrației necontrolate din această zonă. Concepțiile geostrategice se aplică pe contradicțiile din politica internă a statelor din regiune, se intensifică situația delicată a țărilor din regiune. În situația dată un rol important îl joacă monitorizarea, analiza și prognozarea situației politice a țărilor din regiunea Orientului Mijlociu, a conflictelor potențiale și reale și elaborarea de abordări, strategii și aplicații legate de comportamentul statelor din regiune și de pe arena internațională. - Islamul a ieșit din matca arealului musulmanilor și a cumulat un caracter de expansiune geopolitică. - Majoritatea conflictelor în care este implicat islamul nu se producela graniţa dintre două state, ci, la graniţa dintre lumea islamului şi alte civilizaţii. a)Lumea musulmană-identitate și structura geopolitică a regiunii. Originile Islamismului sunt arabice, dar comunitatea lumii musulmane este foarte diversă din punct de vedere istoric, politic, social, cultural. Ea cuprinde, de pildă, Iranul, moştenitorul unei culturi străvechi, care a strălucit înaintea apariţiei Islamului. Sau ţări din sudul Asiei, aflate multă vreme sub influenţa culturii hinduse. Prin urmare, lumea musulmană nu este şi nu poate fi privită ca un tot omogen. Ea are, fără îndoială, în comun credinţa religioasă şi o serie de atitudini, elemente de comportament, de judecată şi evaluare pe care le pre-determină această credinţă (am văzut că, spre deosebire de creştinism, Islamismul reglementează practic toată viaţa credinciosului). Potrivit opiniei lui H. Lentner există trei mari concentrări musulmane în lumea de astăzi: nordul Africii, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud, fiecare cu particularităţi evidente. Pe de altă parte, istoriografia rusă împarte Orientul în trei părți: Orientul Apropiat- statele arabe asiatice, Turcia, Israel și Orientul Mijlociu-Iran și Afganistan, ceea ce noi desemnăm ca fiind Orientul Mijlociu și Orientul Extrem. Sunt considerate ca aparținând Golfului Persic exclusiv statele din proximitatea limitrofă. În Orientul Apropiat sunt incluse ţările aflate în zona de contact a Asiei cu Europa şi Africa: Turcia, Cipru, Siria, Liban, Israel, Arabia Saudită, Yemen, Egipt, Sudan, iar în Orientul Mijlociu Irakul, Iranul şi Afganistanul. În ultima vreme, graniţa dintre cele două noţiuni se estompează şi această arie geografică este denumită fie Orientul Apropiat, fie Orientul Mijlociu, sub fiecare din aceste denumiri fiind înglobate toate ţările menţionate. În nordul Africii, țările musulmane sunt receptate sub denumirea generică de Maghreb, considerat a fi Occidentul lumii islamice. Maghreb înseamnă în limba arabă „Soare-apune” şi el cuprinde Tunisia, Algeria şi Marocul. În alt context, regiunea aceasta de nord a continentului a fost denumită „Africa Minor” și reprezintă o virtuală insulă. În cadrul regiunii domină Algeria, care a fost ocupată de francezi în anul 1830, ca un fel de consolare după înfrângerea suferită de Franţa la încheierea perioade napoleoniene. Această ţară a fost considerată multă vreme o a două Franţă. În acest stat arab se vorbea numai franceza până la începutul deceniului 8 al secolului XX. În perioada respectivă este demarat un program naţional de arabizare. Există o confuzie între stale arabe şi cele musulmane. Lumea musulmană nu se reduce exclusiv la statele arabe. Acestea din urmă se întind în nordul şi nord estul Africii - Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt şi Sudan - şi în Peninsula Arabia: Siria, Irak, Iordania, Kuweit, Arabia Saudită, Yemen, Emiratele Arabe Unite, Oman, Quatar şi Bahrein. Majoritatea musulmanilor nu sunt arabi. Cele mai mari ţări musulmane sunt: Indonezia, unde 87 la sută din populaţia de 206 milioane este musulmană, Pakistan, Bangladesh şi Iran, dar nici una dintre acestea nu este arabă. Numai o pătrime dintre musulmani sunt arabi. Lumea arabă se referă la popoarele care au ca limbă maternă, limba arabă. Liga Arabă este organizaţia internaţională formată din statele care au ca limbă oficială, limba arabă. În prezent, 22 de ţări sunt membre ale aceste organizaţii: Algeria, Bahrain, Egipt, Irak, Iordania, Kuwait, Liban, Libia, Maroc, Oman, Qatar, Arabia Saudită, Sudan, Siria, Tunisia, Emiratele Arabe Unite, Yemen, Somalia, Djibouti, Mauritania, Insulele Comore şi Statul Palestina. Statele din Orientul Mijlociu (reprezentare selectivă): Siria este poziţionată în locul unde în antichitate se afla Regatul Asirian, în nord-vestul Mesopotamiei. Se găsesc vestigii construite în timpul marilor imperii de care a aparţinut de-a lungul istoriei: Imperiul Persan, Imperiul Roman sau Califatul Omeyad.â Damasc este capitala Siriei, oraş istoric care a fost capitala Califatului Omeyyad, perioadă în care a înflorit şi a ajuns centru economic şi cultural (661-750 e.n.). Marea Moschee din Damasc este printre cele mai mari şi mai vechi moschei din lume şi considerată de unii musulmani al patrulea cel mai sfânt loc a Religiei Musulmane. Liban se află pe tărâmul unde sălăşuia Regatul Fenician din perioada 8800 î.e.n, cei care au fost renumiţi pentru scrierea primului alfabet. Oraşul Byblos este printre primele oraşe ale lumii, datând din 8800 î.e.n., iar centrul internaţional de statistică îl plasează ca fiind cel mai vechi oraş locuit constant, acesta fiind locuit şi în prezent. Este un oraş foarte apreciat de vizitatori deoarece istoria şi cultura culinară prezintă o atracţie „seducătoare”. Irak(ul) este așezat geografic în Mesopotamia antică, poartă numele de „tărâmul dintre 2 râuri” (Tigru şi Eufrat). Oraşul antic Babylon a fost înfiinţat în anul 2300 î.e.n, şi a ajuns capitala Imperiului Persan sub Hammurabi în secolul 18 î.e.n. Era considerat „Djuvaierul Estului”, dată fiind bogăţia şi măreţia oraşului. Cea mai renumită atracţie ale acelor vremuri erau grădinile suspendate, care reprezintă una dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Oraşul antic Ur al Mesopotamiei este printre primele oraşe de tip „cetate”din istorie, fiind construit în 3800 î.e.n. Iordania este un stat aflat în centrul lumii antice, având o poziţie strategică, acesta a fost valorificat în istorie de Imperiul Persan, Imperiul Macedonean, apoi de Regatul Nabateean. Valoarea inestimabilă era dată de drumul comercial care lega Marea Mediterană de Extremul Orient. Oraşul renumit Petra, construit de poporul nabateean în 312 î.e.n., a fost capitala acestui regat. Oraşul a fost construit şi cioplit în stâncă. Oraşul era un mare centru comercial ale acelor vreumuri fiind situat pe „drumul mătăsii”. Arabia Saudită este al doilea cel mai mare stat arab şi este situat în Peninsula Arabiei. Este zona unde a luat naştere Religia Islamică. Un exemplu de religiozitate latentă, în cazul factorului islamic, în tandemul „credință și politică” îl arată Arabia Saudită, una dintre cele mai influente state islamice din Orientul Mijlociu. Aici domină în mod practic islamul fundamentalist în formă radicală-vahhabismul, în viața internă, iar în relație cu Occidentul, acesta reprezintă credința. Tandemul „credință-politică” îi asigură o stabilitată politică și o alianță strategică cu SUA. Oficial, denumită Regatul Arabiei Saudite (arabă: al-Mamlakah al-‘Arabiyyah as-Su‘ūdiyyah) se învecinează cu Iordania la nord, cu Irak - la nord şi nord-est, cu Kuweit, Qatar, Bahrain şi Emiratele Arabe Unite la est, Oman - la sud şi sud-est şi Yemen - la sud. De asemenea, are o coastă maritimă de mari dimensiuni, în partea estică aflându-se Golful Persic, iar în partea vestică aflându-se Marea Roşie. Este numită "Ţara celor doua moschei sfinte", o referinţă la Mecca şi Medina, cele mai sfinte locuri ale Islamului. Aderări mai importante: O.N.U. (1945), Liga Arabă, OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol). Arabia Saudită este o monarhie absolută. Succesiunea la tron este ereditară, regele trebuind să fie urmaşul lui Ibn Saud, dar şi electivă, el fiind ales de către un consiliu al familiei regale. De obicei, este ales rege cel mai vârstnic dintre fiii lui Ibn Saud. Administraţia centrală şi alegerile Legea fundamentală adoptată în 1992 a declarat Arabia Saudită ca fiind o monarhie condusă de descendenţii de sex masculin pentru primul rege, Abd Al Aziz Al Saud (sau Abdulaziz Al Saud), iar Coranul reflectă constituţia ţării, care este reglementată pe baza legii islamice (Shari'a). La 20 octombrie 2006, a fost înfiinţat un comitet de principi care să voteze cu privire la eligibilitatea viitorilor regi şi prinţi moştenitori. Egiptul este un stat care desparte Continentul Africa de Continentul Asia, stat cu o istorie ce datează din mileniul 5 î.e.n., unde pe Nil s-a instalat poporul badarian, cu capitala la El- Badari. Printre cele mai renumite perioade ale istoriei Egiptului o reprezintă perioada faraonilor. Valea Regilor este o vale din Egipt unde de-a lungul unei perioade de aproape 500 de ani (sec. 16 î.e.n. - sec. 11 î.e.n.) au fost construite morminte pentru faraonii și nobili din Noul Regat Egiptean. Valea se află situată pe malul de vest al Nilului, în dreptul orașului Theba (azi Luxor). Tunisia este poziționată în nordul Africii, unde în antichitate se afla capitala Imperiului Cartaginez, imperiu, care a cunoscut apogeul în timpul renumitului Hannibal. De asemnea, Tunisia este o fostă colonie franceză, aceasta obţinând independenţa în 1956. Cartagina a fost un oraş-cetate prosper în antichitate (800-200 î.e.n.), care în urma războiului purtat de Hannibal împotriva Imperiului Roman a fost distrus aproape complet, iar a lui populaţie masacrată de romani, care i-au „pedepsit” pentru că au îndrăznit să încerce a-i cuceri (Hannibal a fost învins la Zama în 202 î.e.n.). Turcia reprezintă este o ţară poziționată pe două continente. Estimativ 97% din suprafaţa ţării se află în Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) şi 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia are graniţe cu opt ţări: Grecia şi Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia şi Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; Irak şi Siria la sud. Turcia este o republică democratică, laică, constituţională al cărei sistem politic a fost stabilit în anul 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC şi Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara. Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia e plasată între Marea Neagră la nord şi Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee şi Marea Marmara la vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice şi istorice. Datorită poziţiei sale geografice între Europa şi Asia şi între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria şi câmpul de luptă a mai multor mari civilizaţii şi un centru de comerţ. Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie 1923 din rămăşiţele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia, în secolul al XI-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forţă importantă în regiune. În secolul al XVI-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est şi Caucazul. Suprafaţa Turciei, inclusiv lacurile, ocupă 783.562 km2, din care 755.688 km2 sunt în Asia de Sud-Vest, iar 23.764 km2 în Europa. Turcia ocupă locul 37 în lume ca suprafaţă. Ţara este înconjurată de mări: Marea Egee - în Vest; Marea Neagră - în Nord şi Marea Mediterană - în Sud. Capitala Turciei este oraşul Ankara, dar capitala istorică İstanbul rămâne centrul financiar, economic şi cultural al ţării. Aproximativ 68% din populaţia Turciei locuieşte în centre urbane. Limbă turcă este limba oficială a Turciei. Religii: islam -966,1% ,ateism - 3,2%, creștinism- 0,6%, alții- 0,1%. Iran= oficial Republica Islamică Iran, şi până la 1935 cunoscută internaţional ca Persia. Este o ţară în Asia de Sud-Vest, situată între coasta de nord-est al Golfului Persic şi coasta sudică a Mării Caspice. Din anul 1949 sunt folosite atât numele „Persia”, cât şi „Iran”. „Iran” este utilizat între funcţionari şi în contextul politic-statal. Numele „Iran” este un înrudit cu cuvântul „arian"” şi înseamnă „teren de aur”. În sud-vest se dezvoltă între mileniile III î.Hr.-I î.Hr. regatul Elam, puternic influenţat de civilizaţiile mesopotamiene. La sfârşitul mileniului II î.Hr. pe teritoriul Iranului se stabilesc triburile indo-europene ale mezilor şi perşilor venite din nord (Iran=„Ţara arienilor"). Regatul mezilor, constituit în secolul VII î.Hr, atinge apogeul în vremea lui Ciaxare (630 î.Hr.-584 î.Hr.). Imperiul Persan (condus de dinastia Ahemenizilor) se întinde de la Indus până în Egipt, Asia Mică şi Tracia, eşuând, însă, în tentativa de îngenunchere a Greciei. Cucerit de Alexandru cel Mare (Alexandru Macedon) (334 î.Hr.-330 î.Hr.), Imperiul Persan dă naştere lumii elenistice, apoi devine nucleul regatelor Part (250 î.Hr.-226 şi Sasanid (226-651 d.Hr), 2 puternice state în permanentă rivalitate cu Imperiul Roman. Cucerit de arabi (635-651), Iranul adoptă islamismul, dar se desprinde, treptat, în secolele IX-X din Califatul Arab. Ismail I (1499-1524), întemeitorul dinastiei Sefavizilor, pune bazele unui nou stat iranian centralizat, care ajunge la o remarcabilă strălucire sub Abbas I cel Mare (1588-1629). În timpul dinastiei Kajarilor (1779-1925) Persia intră într-o perioadă de declin, pierzând, în războaiele cu Rusia (1804-1813 şi 1826-1828), Gruzia / Georgia, Daghestanul, Azerbaidjanul de Nord şi Armenia de Nord cu Erevanul. În cea de-a doua jumătate a secolului XIX, influenţa britanică şi rusă devine una predominantă, iar cele 2 state împart Persia, prin acordul din anul 1907, în 2 zone de influenţă. Sub dinastia Pahlavi (1925-1979), îndeosebi, după cel de-al II-lea război mondial, este remarcată o modernizare a structurilor economice, sociale şi politice, dar şi o europenizare a instituţiilor, apelându-se la resursele oferite de exploatarea zăcămintelor de ţiţei, care transformă Iranul într-unul dintre cei mai mari producători mondiali de țiței. Mişcările antiguvernamentale laice, dar îndeosebi religioase, generalizate, în anul 1978, în majoritatea provinciilor, îl determină şahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr (1941-1971), aliat fidel al S.U.A. să plece din țară la data de 16 ianuarie 1979, iar statul intră sub conducerea Consiliului Revoluţionar Islamic, în frunte cu ayatollahul Ruhollah Khomeiny. Acesta proclamă la 1 aprilie 1979 Republica Islamică Iran. Noua Constituţie este aprobată la referendumul din 2-3 decembrie 1979 și transformă Iranul într-un stat confesional islamic. Iranul are o suprafaţă de 1.648.195 km pătraţi, fiind a XVII-a ţară ca întindere de pe glob. Iranul este situat în partea de est a emisferei nordice, în sud-vestul Asiei, fiind considerat ca una din ţările Orientului Mijlociu. Geografic, Iranul este situat între 44 grade şi 63 grade longitudine estică şi 25 grade şi 39,5 grade latitudine nordică. Iranul este o ţară mare, cu o suprafaţă de 1.645.258 km². Limba oficială a Iranului este persana (farsi). Limba persană are aproximativ 71.000.000 de vorbitori ca limbă maternă şi alte circa 31.000.000 ca limbă secundară. Este limba oficială în Iran, Afganistan (alături de afgana) şi Tadjikistan (dialectul tadjic, considerat în trecut limbă separată din motive mai mult politice decît lingvistice). Bahrain (în arabă: ‏ al-Baḥrayn; în persană: Bahreyn), ortografiat în trecut şi Bahrein, oficial Regatul Bahrain („Regatul celor Două Mări”) reprezintă o ţară insulară independentă şi suverană din Orientul Mijlociu, care cuprinde un arhipelag format din 33 de insule din sudul Golfului Persic, între Peninsula Qatar pe coasta de est şi Arabia Saudităîn partea de vest, este unul din statele din Golful Persic. Are o suprafaţă totală de 665 km². Principalele insule sunt Bahrain (562 km²), de departe, cea mai mare insulă; Al Muḩarraq; Umm o Na'san; Sitrah; Jiddah şi grupul Ḩawar. Manama este capitala Bahrainului şi cel mai mare oraş. Bahrainul a fost sub control britanic din 1861 până în 1971, când şi-a câştigat independenţa. Statul Kuweit este un stat suveran, tânăr şi redus ca dimensiuni, situat în Peninsula Arabică. În largul coastelor de nord-est se află Insula Bubiyan, cu un relief de câmpie. În schimb, partea de vest a Kuweitului seamănă cu o deltă, dominată de Munţii Ad Dibdiba cu altitudini de până la 306 metri. Se învecinează în sud cu Arabia Saudită, iar în nord cu Irak; are deschidere, în est la Golful Persic. Numele de Kuwait este un derivat al cuvântului arab ākwāt, plural kūt, care înseamnă „fortăreaţă construită lângă apă”. Oman (arabă: Umān), oficial Sultanatul Oman (Salṭanat ʻUmān), este o ţară arabă, în sud-vestul Asiei pe coasta de sud-est a Peninsulei Arabe. Are o poziţie strategică importantă la gura Golfului Persic. Se învecinează cu Emiratele Arabe Unite la nord-vest,Arabia Saudită la vest şi Yemen la sud-vest şi, de asemenea, are frontiere maritime cu Iran şi Pakistan. Coasta este formată din Marea Arabiei la sud-est şi Golful Oman în nord-est. Enclavele Madha şi Musandam sunt înconjurate de Emiratele Arabe Unite la frontierele lor terestre, coasta enclavei Musandam este formată de Strâmtoarea Ormuz şi Golful Oman. Din secolul al XVII-lea, Omanul a avut propriul imperiu, şi s-a întrecut cu Portugalia şi Marea Britanie pentru influenţă în Golful Persic şi Oceanul Indian. La apogeu, în secolul al XIX-lea, influenţa şi controlul Omanului s-au extins peste strâmtoarea Hormuz în Iran, şi Pakistanul de azi, şi până în sud, în Zanzibar (astăzi parte din Tanzania). Deoarece puterea sa a scăzut în secolul al XX-lea, sultanatul a intrat sub influenţa Marii Britanii, deşi Oman nu a făcut niciodată parte, în mod oficial, din Imperiul Britanic, sau din protectoratul britanic. Religia oficială este Islamul. Qatar este un emirat arab în sud-vestul Asiei, ocupând teritoriul Peninsulei Qatar, aflată pe coasta de nord a Peninsulei Arabe. Are graniţă terestră doar cu Arabia Saudită la sud, în rest teritoriul fiind înconjurat de apele Golfului Persic. Este o ţară bogată în gaze naturale şi petrol; conform CIA World Factbook este a doua ţară din lume ca PIB pe cap de locuitor. Populaţia Qatarului, în anul 2010, era de 1.853.563 locuitori, deci o populaţie destul de mare în comparaţie cu suprafaţa acestuia (11.437 km pătraţi). Capitala ţării, Doha, avea o populaţie de 998.651 locuitori în anul 2008. Componenţă etnică: arabi 40%; indieni 20%; nepalezi 13%; filipinezi 10%; pakistanezi 7%; srilankezi 5%; alţii 5%. Culte religioase: musulman, hinduism (minoritate). Emiratele Arabe Unite reprezintă un stat situat în sud-estul peninsulei arabice, la Golful Persic (în Orientul Mijlociu) și este compus din şapte emirate: Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah şi Fujairah. Emiratele Arabe Unite se învecinează cu Oman la est şi cu Arabia Saudită la sud şi vest. Emiratele Arabe Unite reprezintă o federaţie a celor şapte emirate, cu un sistem juridic bazat pe Constituţia din 1971, fără alegeri şi partide politice. Fiecare emirat are o considerabilă autonomie politică, juridică şi economică. Principala resursă de venit şi componenta esenţială pentru PIB-ul naţional este petrolul . Cele şapte emirate de coastă au fost considerate de drept ale Regatului Unit, printr-un tratat din secolul al XIX-lea, pentru apărarea teritoriului şi organizarea afacerilor externe. La 2 decembrie 1971, după ce emiratele (Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah şi Fujairah) şi-au câştigat independenţa, s-au unit formând Emiratele Arabe Unite. Majoritatea cetăţenilor Emiratelor Arabe Unite sunt musulmani, estimativ 85% dintre ei sunt Sunni, iar restul de 15% sunt Shia. Potrivit datelor guvernamentale: 76% din totalul populaţiei este musulman, 9% este creştină, iar restul de 15% mărturiseau altă religie. Yemen (arabă: al-Yaman), oficial Republica Yemen este o ţară poziționată în Orientul Mijlociu situată în Peninsula Arabă în sud-vestul Asiei. Cu o populaţie de circa 23.580.000 locuitori, Yemen se mărginiește cu Arabia Saudită la nord, cu Marea Roşie la vest, cu Marea Arabă şi cu Golful Aden la sud, cu Oman la est. Teritoriul Yemenului include peste 200 insule, cea mai mare fiind Socotra, la cam 415 km la sudul Yemenului, lângă coasta Somaliei. Terenurile deşertice ale Yemenului contemporan erau vestite încă din antichitate pentru bogăţia lor. Aici poposeau caravanele în căutare de mărfuri scumpe, cum ar fi smirna, mirodeniile sau pietrele preţioase. Romanii au denumit în vechile timpuri ţinutul Yemenului ca fiind „Arabia Fericită". Yemenul este republică prezidenţială, potrivit constituţiei țării care a fost aprobată la referendumul din 16 mai 1991. Amendamentele din 29 septembrie 1994 definesc Yemenul drept republică islamică şi aşază Sharia la baza tuturor legilor ţării. Puterea legislativă este exercitată de un parlament unicameral- Camera Reprezentanţilor (301 de deputați, aleşi prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani). În schimb, puterea executivă este exercitată de preşedinte, care este șeful statului și este ales prin vot direct, pentru un singur mandat pe o durată de 5 ani. Yemenul este una dintre cele mai sărace ţară din lumea arabă, iar fiecărui locuitor din țară îi revin 200 de metri cubi de apă anual. Yemenul importă 80 - 90% din hrană. Concepte 􀂄 globalism/ alterglobalism/ antiglobalism; 􀂄 proiect geopolitic; 􀂄 Lumea islamică; 􀂄 proiect geopolitic= o construcție imaginară și apoi aplicată într-un spațiu geografic pe care o realizează un actor sau mai mulți actori; 􀂄 geostrategie, asociată strategiilor militare de proiectare a factorului militar într-un anume teritoriu, scenarii militare legate de un teritoriu anume; 􀂄 geoeconomie: strategii economic care proiectează forța economică și politică a unui stat într-un spațiu geografic; 􀂄 război convențional versus non-convențional; 􀂄 război simetric și război asimetric; 􀂄 război regulat și război iregulat= război hibrid. Securitatea mediul internațional: 􀂄 după anul 1990 și, în special după atacurile teroriste din 9.11. 2001, securitatea este extinsa către domeniile politic, economic, societal; - Fenomenul din 9.11. 2001 din SUA a accelerat procesul de redefinire a securității. Statele din Orientul Mijlociu= în ambele orientări din cadrul relațiilor internaționale, din perspectiva: - realism - o prea mare importanță îi este acordată puterii, în general, puterii militare, în particular (Iran, Turcia; Israel, etc.); - idealism = o neglijare a altor amenințări, altele decât războiul, ca surse de insecuritate (sărăcia, extremismul politic și religios, mediul înconjurator, criminalitatea organizată, terorismul, etc). Concepte de bază: Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat, geopolitica islamului, civilizație, etnie, confesie, Imperiu, Califat, islam. Întrebări de control: 1. Ce reprezintă Orientul Mijlociu? 2. Prin ce se remarcă istoria acestei regiuni? 3. Care sunt principalele state din Orientul Mijlociu?