luni, 1 octombrie 2018

14. Puteri globale si regionale in Asia.


În acest capitol ne vom focaliza pe dimensiunea Asiei Centrale, fiindcă regiunea încă rămâne neexplorată la un nivel avansat. - Securitate și Stabilitate. În cadrul analizei care se referă la provocările securității din Asia Centrală evidențiem trei niveluri: - provocările de stabilitate care poartă un caracter intern și care decurg din contextul intern al țărilor din regiune; - problemele regionale; - problemele externe. Interdependența factorilor interni și externi se evidențiază în orice exemplu/ caz: - Terorismul reprezintă o problemă a comunității internaționale, pentru o situație regională, pentru dezvoltarea din interiorul oricărui stat. Toate statele și-au declarat intenția de combatere a terorismului. - provocările regionale sunt foarte importante, pentru că reprezintă contradicțiile dintre țări, intraregionale, care reclamă numeroase probleme. Acestea se referă la frontierele nereglementate, la implicațiile vecinilor și la suspiciunile că factorii externi pot influența viața social politică din țară. Tot aici încadră disputele economice, lupta pentru resurse sau pentru lidershipp. - în plan extern, există o incertitudine în ceea ce privește contextul extern, care se leagă de impulsurile de pe arena internațională, de indicii globali. Indiscutabil, axa politicii mondiale s-a mutat și se stabilește în direcția regiunii Asia Pacific. Unul din directorii adjuncți ai Institutului SUA și Canadei din cadrul Academiei de Științe a Federației Ruse, Victor Kremenyuk consideră că în Asia Centrală se manifestă o „situație nouă care se evidențiază prin apariția unor noi jucători puternici, care se reflectă la nivel global- India și China. Cum se vor înscrie acești jucători în sistemul global? Care este rezerva din cadrul stabilității lor intrene? Cum va fi proiectată consolidarea lor în exterior? Ce reacție vor provoca? De aici va reieși problema Asiei Centrale (...) Afganistanul reprezintă o temă mare și multiplan, care se leagă în mod direct de Asia Centrală(...)Ce lecție a oferit ca experiment Afganistanul în contextul aplicării forței militare și care a avut ca scop influențarea dezvoltării a țării? Mi se pare că experiența Afganistanului a fost unul catastrofal(...) Sunt de acord că încă nu există un „Mare joc”. Ea se va reliefa. Она будет назревать. Ca să utilizez termeni mai vechi, noi, evident, reducem, dar există astfel de lucruri care nu dispar din practica internațională, chiar dacă lumea se modifică. Acestea sunt subiectele de impact, subiectele relației cu parteneii, subiectele competiției. Asia Centrală reprezintă un exemplu atractiv pentru reflecții care se leagă de această temă, pentru că suntem la acel stadiu, când putem să orientăm dezvoltarea în albia cooperării, nu a adversității. Aceasta va avaea loc când „Marele Joc” va dispune de un pilon al său prin care va fi încurajată interacțiunea marilor jucători externi și nu vor exista contradicțiile unora cu alții. În acest raport noi trebuie să depășim niște complexe pentru că astăzi se examinează cu multă suspiciune ce fac alți participanți. Acest sindrom al neîncrederii și suspiciunii trebuie să fie depășit. Întrebarea care se impune constă în aceea dacă interacțiunea solicită o prezență a țărilor, în particular, a SUA, UE (interesul UE, după mine este infim). Noi am fi interesați să interacționăm cu Uniunea Europeană în Asia Centrală în cazul asigurării stabilității în regiune. Evaluarea pozițiilor SUA în regiune este una complicată(...) Pe de o parte, acest război a născut foarte multe consecințe. Așa ceva nu se uită. Foarte multe întrebări se leagă de acesta: viitorul situației din Asia Centrală în general, destinul Pakistanului, relațiile cu India(...) Există un pericol în faptul că în Rusia se vor impune cei care vor să restabilească imperiul. Atunci noi iarăși ca miopii ne vom avânta într-acolo și în consecință vor lupta cu cineva. Acest lucru se cere a fi evitat. Aceasta depinde cum va fi formată politica din interiorul țării noastre și cum se vor comporta SUA. Dorim noi aceasta sau nu, dar ne determinăm scopurile în dependență de acțiunile SUA, aceasta reprezintă o tradiție de formare a politicii noastre externe ” . Expertul organizației de la Shanghay (Academia de științe sociale de la Shanghay, Centrul de cercetări a Rusiei din cadrul Centrului de cercetări a Organizației de la Shanghay, Chjan Tzyanyjun afirmă că asigurarea securității regionale este una foarte complicată dacă se reiese din situația Afganistanului. „După anul 2014 în fața Asiei Centrale se ridică trei potențiale amenințări: 1) Extremismul. Încă de la sf.anilor 1990 în Asia Centrală au apărut organizații islamice regionale ( Mișcarea islamică a Uzbekistanului, Hizb ut-Tahrir, Mișcarea islamică a Turkestanului Oriental, etc.). Ele sunt legate de terorismul internațional și de ideile separatismului. Actualmente, luându-se în calcul victoria revoluției islamice în lumea arabă, dja se observă o activizare în activitatea organizațiilor islamice radicale din mai multe regiuni ale lumii. Apar noi fundamentaliști contrarevoluționari, spre exemplu, salafiții. 2) Crima transfrontalieră. Din Afganistan prin Asia Centrală decurge fluxul de droguri în Rusia și Europa...În afară de aceasta sporește migrația ilegală și contrabanda cu arme. 3) Pătrunderea forțelor teroriste externe în Asia Centrală. Se acutizează situația în regiune. Se relevă caracteristicile deteriorării situației în Afganistan și Pakistan. Competiția dintre marile puteri în regiune acutizează situația în Asia Centrală. Evenimentele din 11 septembrie i-a oferit SUA un caz exclusiv de dezvoltare a războiului afgan. Folosindu-se de resursele țărilor din Asia centrală și fiind în acord cu Rusia, SUA și-a edificat în Uzbekistan, Tadjikistan și Kârgâzstan propriile sale baze militare. Acest fapt i-a permis americanilor să-și introducă forțele sale militare în Asia Centrală. Locația regiunii a sporit în cadrul jocului strategic global. SUA și-a sporit influența sa în Asia Centrală în scopul realizării intereselor sale strategice în Regiunea Asia Pacific. Activitatea pe care o desfășoară SUA în regiune a provocat o atenție mai mare din partea Rusiei și Chinei. Aceste două state și-au potențat interacțiunea și au începu să-și consolideze cooperarea cu țările din Asia Centrală, atât la nivel bilateral, cât și la un nivel multilateral în cadrul Organizației de la Shanghay, OTSC. . Reprezentantul Institutului de cercetări strategice de pe lângă Președintele Republicii Kazahstan Murat Laumulin consideră că „SUA și Europa reprezintă ceea ce desemnăm noi astăzi Occidentul politic. Ei au început să activeze în Asia centrală după prăbușirea URSS, să revendice valori comune și în aparență se reliefa într-un asemenea mod. Numai că la mijlocul anilor 1990 a devenit clar că părțile dispun de diferite priorități și aplică diferite metode. Politica SUA față de regiune a fost formulată în luna august 1992. Raportul „Noua geopolitică în Asia Centrală”, se pare, a stat la baza acțiunilor administrației Bush Sr. În cadrul strategiei americane au fost stabilite cinci priorități, acestea se mențin până în zilele noastre, au fost substituite exclusiv prioritățile lor: 1) arma nucleară, pe care o deținea Kazahstanul (până în anul 1995); 2) soarta rezervelor de resurse energetice ( a doua parte a anilor 1990); 3) amenințarea fundamentalismului islamic (în acea perioadă vorbim despre Iran, nu despre Afganistan sau Arabia Saudită); 4) conflictele interetnice, ciocnirile interconfesionale, războaiele; 5) neadmiterea ca Rusia să-și restabilească controlul asupra regiunii. Uniunea Europeană nu avea o concepție aidoma celei americane. Documente de un asemenea tip au început să apară abia la sfârșitul anilor 1990. Germania a fost acel lider care s-a angajat să formeze o strategie pentru Asia Centrală. Europenii mizau pe asistența tehnică și pe o inserție a valorilor occidentale. În cea de-a doua jumătate a anilor 1990 a fost dezamăgită(...) Există câțiva factori care pot excita activizarea americană în regiune(...) înrăutățirea relațiilor cu China și atunci semnificația Asiei Centrale va spori. Un alt factor este cel iranian. Un conflict de amploare de lungă durată cu Iranul nu a fost eliminat de pe agendă. Rusia are o oportunitate unică în cazul desfășurării unei politici integraționiste de succes . Între timp, în ultimii ani, pe arena regională apar noi jucători care își urmează scopurile și obiectivele. Spre exemplu, interesele UE în Asia Centrală se leagă de asigurarea securității sale din sfera energetică. Bruxelles a elaborat programul INOGATE, care se focalizează pe o aprofundare a cooperării în industria energetică (petrol și gaze) și a diminuării dependenței Europei față de resursele energetice rusești. Scopul unui alt program european - ТРАСЕКА – constă în dezvoltarea infrastructuroo de transport și ieșirea UE către China prin intermediul Asiei Centrale ocolind Rusia. Programele europene sunt capabile să exercite o influență semnificativă asupra regiunii, care în fapt reprezintă un „teritoriu tampon” între Europa și lumea musulmană. Uniunea Europeană se consideră un garant al securității și manifestă interes față de cooperarea cu țările din Asia Centrală și care ar avea la bază unor valori comune din sfera de securitate. În luna iunie 2007 UE a prezentat documentul „UE și Asia Centrală: strategia unui nou parteneriat”. Bruxelles-ul a declarat că securitatea și stabilitatea reprezintă interese strategice prioritare . În strategia UE- Asia Centrală din anul 2007 se afirmă că UE este interesat în sfera de securitate, stabilitate, a drepturilor omului și bazei legislative în Asia Centrală în subiectele interregionale, a extinderii UE și a Politicii Europene de Vecinătate (ENP), care a apropiat Europa de Asia Centrală, dar și de resursele energetice impunătoare pe care le are regiunea, capabilă să-i asigure securitatea în sfera energetică. Din cele șapte puncte a direcțiilor prioritare pe care le enunță strategia, cel dea-l șaselea se raportează în mod direct la securitate „lupta împotriva amenințărilor și greutăților comune”. Cu sprijinul Comisiei Europene au fost concepute documentele legate de orientare a asistenței tehnice: a. Strategia de asistență regională (2007-2013) , b. Programul Orientat (2007-2011) . O treime din întreaga valoare a sumei de 750 milioane de euro de până în perioada anului 2013 a fost orientată către programul regional de cooperare și două treimi înspre programele bilaterale. Un alt actor geopolitic interesat de regiune se arată Republica Islamică Iran, care manifestă interes față de rețeaua de transport din Asia Centrală și din jurul său. Teheranul consideră că accesul direct la regiune îi va permite să iasă din izolare și să fie diminuată presiunea la care a fost supus ca urmare sancțiunilor internaționale. O atenție specială pentru Asia Centrală și de Sud Est s-a remarcat din partea Rusiei a avut în anii 1990 atunci când influența rusă s-a reîntors în regiune și avansarea Chinei a început să slăbească. Pe de altă parte, relațiile altor state musulmane cu țările din Asia Centrală care-și subliniază o identitate musulmană derivă din apartenența la anumite organizații islamice (OCI-Organizația de Cooperare Islamică) și recurg la educația și ritualurile islamice. O atare imagine le asigură accesul și sprijinul financiat din partea Băncii de dezvoltare islamică, sunt finanțate de fundațiile Emiratelor Arabe Unite proiecte de infrastructură și proiecte din sistemul bancar islamic . Patru state turco-lingvistice își revendică apartenența la fondul lingvistic turcic și cooperează cu organizațiile și statul turc, cum ar fi „TIURK” (Organizația internațională de cultură turcă), în schimb Tadjikistanul joacă carea persană în direcția Iranului . Un alt actor interesant care și-a stabilit zona de influență în Asia Centrală este Rusia. Riusia a inaugurat o serie de proiecte personale de securitate și pentru Asia Centrală, despre care am mai spus- UEA (inclusiv Comunitatea Statelor Independente), OTSC, are rol decizional alături de China în Organizația de la Șanghay, a fost până de curând în G 7+1, G-20, este parte a Consiliului de Securitate al ONU, în AEAN, în clubul sttaelor emergente BRIC(S). Într-un articol Ian Bremmer și Nouriel Roubini consideră că rolul și locul Rusiei este unul forțat și că nu trebuie să se regăsească nici în „G-8”, de unde a fost eliminată, dar nici în BRICS . Ei consideră că Rusia nu este capabilă să ajute Afganistanul, nici zona euro, iar în Iran și Siria reprezintă o problemă. BRICS-ul reprezintă o concepție a economistului Jim O’Nil de la Banca Goldman Sachs. Banca Goldman Sachs predicționa că blocul economic BRICS va dispune de 40% din PIB-ul mondial în anul 2050 și va reprezenta patru din cele cinci economiii ale lumii. Banca avansa scenariul extinderii organizației și includea Turcia, Indonezia, Coreea de Sud și Iranul- BRIIICTSS. Pozițiile țărilor din BRICS în Consiliul de Securitate al ONU sunt diferite: Rusia și China au pledat pe tema siriană într-un anume fel, India, Brazilia și Africa în alt mod. În cadrul BRICS s-a dezvoltat formatul trilateral „Rusia-India-China”. În alt context, trebuie să spunem că Rusia și China în anul 2015 au semnat un acord în sfera securității informaționale la nivel global, pe care mass-media rusă l-a evaluat ca pe un pact cibernetic . ANEXE Populația Rusiei și lumea musulmană (date retrospective, evaluări, mln. oameni) An Rusia Marea Rusie Eurasia Centrală Orientul Mijlociu și Africa Orientul Mijlociu / Apropiat și Asia de sud Asia Sud Estică Lumea musulmană 1700 11-16 14-20 4-6 30-35 40-45 11-17 85-103 1750 14-21 17-26 5-7 30-33 45-50 14-19 94-109 1800 17-27 26-42 5-7 36-40 50-56 17-21 108-124 1850 33-42 56-70 8-10 40-46 60-67 23-28 131-151 1900 69-71 135-139 10-12 58-66 80-92 33-40 181-210 1950 101-102 180-181 13-15 106-112 142-153 69-72 330-352 2000 143-146 290-295 50-54 475-522 516-554 206-214 1247-1344 Note: 1 populația în frorntierele Federației ruse, 2 populația în frorntierele Rusiei imperiale și URSS, 3 populația musulamnă în Caucaz și Asia Centrală, 4 în Orientul Mijlociu inclusiv Turcia, Iran, Afganistan, 5 nu sunt luați în considerare musulmanii din Rusia, China, din țările de pe alte continente care nu au intrat în compoziția evidențiată în tabelul regiunilor date. Teritoriul conflictului Anul izbucnirii conflictului Părțile conflictului Instrumentul disputei Cauzele conflictului Osetia de Sud 1990 - 2008 Osetia de Sud –Georgia/ implicație Rusia-desemnată stat agresor Autodeterminarea Osetiei de Sud Etnice, politice, economice. geoeconomice Abhazia 1989 - 2008 Abhzia – Georgia/ / implicație Rusia-desemnată stat agresor Autodeterminarea Abhaziei Etnice, politice, economice, geoeconomice Transnistria 1989 - 1992 Moldova- Transnistria/ / implicație Rusia-desemnată stat agresor Autodeterminarea Transnistriei Etnice, politice, economice, geopolitice, geostrategice Carabahul de Munte 1988 - 1994 Republica Carabahul de Munte (rep.Arțah), Armenia, Azerbaidjan/ implicație Rusia Autodeterminarea Carabahului de Munte Etnice, politice, economice Tadjikistan Cecenia/Ickeria – Rusia Donețk/Lugansk Crimeea 1992-1997 1991 - 2009 2014 2014 Puterea –opoziția din Tadjikistan Elita oficială a Rusiei – Republica Cecenia Ickeria Ucraina versus elitele locale/ Rusia Ucraina +tătarii din Crimeea versus Rusia Război civil Autodeterminarea Ceceniei Autodeterminarea Republicilor Donetsk/ Lugansk Anexarea Crimeei Etnice, politice, economice Etnice, politice, economice/ geoeconomice Etnice, politice, economice, geopolitice Geopolitice, geostrategice, etnice, economice, geoeconomice

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu