Aparatul critic al radicalismului islamic; Fundamentele istorice, sociale, culturale și geopolitice ale radicalismului islamic. Vahhabismul radical ca ideologie a extremismului politic-religios. Radicalismul islamic: naționalul contra religiei. Islamul în Turcia (panturcismul, panturanismul, naționalismul turc (Ataturk)
În actuala lume islamică există numeroase organizații filantropice, culturale, iluministe, politice care acționează în cadrul legislației țării lor și manifestă o poziție loială față de puterea existentă, considerând orice formă de violență ca fiind inadmisibilă și există grupări, mișcări, asociații care sunt într-o opoziție irecnociabilă față de regimurile din țările în care-și desfășoară activititatea. Ultimele sunt organizațiile non-guvernamentale politico-religioase (ONGPR) de sorginte extremistă. Acestea își pun ca scop să dea jos regimurile sau să asigure o autodeterminare politico-statală a musulmanilor, apelând adeseori la violență care este prezentată ca fiind djihad. Printre aceste organizații se numără „Frații musulmani”, „hamas” din Palestina, „Hesbollah” din Liban, mișcările vahhabite, Al Qaeda, Daesh, etc.
Activitatea Organizațiilor Non-Guvernamentale Religioase Politice de esență extremistă se cuatifică comform mai multor caracteristici și factori, ceea ce adeseori complică nivelul lor de clasificare .
Tipologia ONGPR se cere a fi marcată conform evoluțiilor lor și în cadrul mai multor generații și a etapelor de radicalizare a doctrinelor ideologice pe care le împărtășesc, a practicii politice de escaladare a violenței orientată să realizeze o putere islamică în parametrii enclavei, a unui stat, dar și la nivel global sau regional. În baza acestei abordări evolutive am evidențiat patru etape/ unde în cadrul dexvoltării organizațiilor non-guvernamentale politico-religioase:
• ONGPR prima generație : Frații musulmani” din Egipt, pe nucleul organizației se dezvoltă o rețea de filiale în alte țări musulmane, dar și organizații care se desprind din Frăția musulmană dar care rămân fidele enunțate de organizație
• organizațiile din a doua generație: au apărut în cadrul bătăliilor pe care le purtau arabii cu evreii în Orientul Mijlociu și care erau influențate de ideea „revoluției islamice” din Iran, ca în cazul organizației „Djihad islami”din Autoritatea Palestina sau a organizației „Hesboolah” din Liban.
• organizațiile din a treia generație, s-au dezvoltat în cadrul evenimentelor din Afganistan, care au început în anul 1978 până în prezent și un exemplu elocvent îl constituie mișcarea „Taliban”.
• organizațiile din a patra generație: care reprezintă grupările internaționale radicale, care tind să se consolideze, să controleze și să gestioneze în mod practic toate grupările extremiste non-guvernamentale a „lumii musulmane” – Al Qaida, „ Frontul mondial al djihadului”, înființate de Osama Ben Laden.
• organizațiile din a cincea generație: reprezentate de actualele forțe radicale, ca în cazul DAESH.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu