Cuvinte cheie: ONU și problematica terorismului. Transmutația terorismului ca formă a războiului asimetric. Amenințarea terorismul nuclear și convențional la adresa lumii. Islamismul radical ca ideologie a exremiștilor politico-religios și a terorismului. Terorismul contemporan. Resursa informativă ca contracarare a terorismului.
*
Fără îndoială, teroare a existat și există în conștiința omului/ opiniei publice de foarte multe secole, încă din perioada formării arhetipului „noi-ei”, „al nostru-străinul”. Exită date care ne spun că acum circa trei sute de ani înaintea erei noastre tatăl lui Alexandru Macedon a fost ucis în urma unui atentat terorist .
În actualitate insurgența teroristă musulmană în Europa s-a concretizat pe 3 tipuri de stat care
a) țări cu religie musulmană: Algeria, Bangladeș, Egipt, Iordania,
Malaezia, Maroc, Arabia Saudită, Indonezia, Irak, Pakistan, Afghanistan și
Yemen. Din aceste țări au fost transportate metode după anumite metode.
b) țări multiconfesionale cu o majoritate musulamană: (Singapoure,
Thailanda, Philippine…).
c) țările occidentale: grupuri care nu s-au integrat în familia occidentală, grupuri marginale și vulnerabili la propaganda islamică extremistă.
*
În anul 2011 patru premieri europeni –Olanda, Danemarca, Norvegia și Marea Britanie au lansat o „Strategie de combatere a terorismului” în care s-a pus accentul pe prevenție și pe ideea de descurajare a influenței extremiste și pe promovarea toleranței și a principiilor democratice .
Teroarea și terorismul reprezintă una dintre cataclismele umanității, o problemă globală în ultimele decenii ale sec.XX –înc. secXXI, care afectează securitatea internațională și cea națională a statelor, care formează comunitatea mondială. La 3 septembrie în lume a fost inaugurată Ziua de combatere a terorismului.
Mass-media furnizează zilnic știri și informații legate de terorismul sângeros. Terorismul împotriva oamenilor de stat și publici s-a extins ca o epidemie în sec. XX. În anii 60 ai sec.XX am asistam la asasinarea președintelui american John Kennedi, în anii 70 ai sec.XX a fost asasinat președintele Egiptului Anvar Sadata. Suedia l-a plâns pe premierul guvernului Olaf Palyme. În Italia a fost sechestrat și asainat omul de stat Aldo Moro. În India a fost ucisă de către separatiști președintele Radjiva Gandi. În Israel a fost ucis cu sânge rece premierul israelitean Itshak. Prim ministrul din pakistan Benazir Bhutto, arhicunoscută la nivel mondial ca una dintre cele mai remarcabile femei politice (introdusă în Cartea recordurilor Guiness ca primă femei premier într-un stat islamic), a fost asasinată în anul 2007, când un kamikadze s-a apropiat de automobilul ei și a împușcat de două ori iar apoi s-a detonat, conform datelor poliției „Al Qaida”.
1. Definirea teroarei și terorismului
Fenomenul teroarei și terorismului este unul complicat încât nici până astăzi nu există o definiție general acceptabilă.
Există un dublu standt legat de omucidere în anumite culturi –omorârea Străinului este acceptabilă și este inacceptabil să-l ucizi pe al Tău. În consecință, cel care ucide –teroristul- poate fi considerat erou în cadrul grupului din care discinge și criminal pentru alții.
În prezent există circa 30 de acte confidențiale emise de ONU care se referă la terorismul național, religios și internațional.
Teroare (lat. terror – teamă, groază) reprezintă o politică de înspăimântare și de descurajare/ eliminare a inamicilor politici și care se realizează apelând la violență.
Terorizare=
1) să-l urmărești continuu, amenințând cu răfuiala, cu violența;
2) înspăimântare, a-l ține într-o stare de frică.
Numele exotic-geografic pe care-l oferea „Dicționarul enciclopedic sovietic”: „Teroare— (Terror) — un vulgan stins în Antarctida, pe peninsula Rossa...a fost denumit în memoria vasului expedițional ” .
Termenul pe care-l oferă Departamentul de stat al SUA: „Terorism – o violență anterior pregătită și motivată politic la adresa unor scopuri neincluse în acțiuni de luptă, care sunt realizate de agenți secreți sau de reprezentanții unor naționalități și care sunt orientate să exercite o influență și să obțină audiență” .
Terorismul reprezintă un război al nervilor și oferă succes în cazul în care sunt aplicate tehnici de impredictibilitate, de acțiuni promptă, operarând într-un loc care nu a fost evaluat, impredictibilitatea timpului și contextului.
Terorismul câtigă în mobilitate, timp și spațiu, chiar dacă pierde în mărimea forței.
În cazul în care terorismul este înăbușit ca urmare a aplicării forței nu se cere a celebra victoria. Adeseori intact rămâne mediul și anume: o agendă diversificată, incompativilitatea viziunii asupra lumii, pozițiile sociale și ierarhia socială, rpstul în viață, afirmarea impunerii unei echități sociale sau națională pentru anumite categorii marginalizate și umilite de societate.
Teroriștii arabi, latino-americani, „brigăzile roșii” italiene și germane, alte tipuri de revoluționari atunci când inițiau o luptă pentru o echitate socială și națională mai târziu se transformau în criminali profesioniști și pușcăriași.
La începutul anilor 90 din sec.XX a apărut o necesitate de extindere interpretativă a termenului „terorism”. În cadrul lui au fost incluse concepte ca „terorismul drogurilor”/ „narcoterorism” (drug-terrorism) și fenomenul „zonelor gri” (gray-zone phe-nomenon). Pakistan și rezistența afgană îi implicau în afacerile cu droguri pe militarii sovietici din războiul (anii 1979-1989). Afacerile cu droguri au fost utilizate de generalul Noryegi în Panama și de regimul lui Fidel Castro din Cuba în America de Nord și de Sud .
Termenul de „zonă gri” înseamnă, în afară de amenințarea nucleară, acțiuni mult mai nocive care pot să afecteze stabilitatea statelor suverane și care decurg din partea actorilor non-statali, inclusiv externi. .
Tipologia terorismului
În decursul anilor teroarea avansează și cumulează un nou conținut, iar structura devine tot mai complexă și mai complicată, apar noi tipuri de instrumente.
Tipologia terorii include și se exprimă, în prezent, ca: politică, economică, tehnologică, etnoreligoasă, informațională (media-terorismul), genomă, internațională, psihologică, etc.
Principalele tipuri de terorism:
- Terorismul politic
- Terorismul tehnologic (nuclear)
- Terorismul etnoreligios
- Terorismul informațional (Terorismul media)
- Una dintre cele mai importante probleme ale lumii contemporane este reprezentată de terorismul internațional.
Trebuie să precizăm că nu există o definiție certă care să fie acordată terorismului din punct de vedere academic –în sfera criminalisticii sau a dreptului internațional.
Încă în perioada antebelică Liga Națiunilor a încercat să elaboreze o convenție de descurajarea, prevenire și combatere a terorismului și nu a avut succes, pentru că statele din cadrul organizației nu s-au pus în acord unul cu altul.
Din aceeași cauză, chiar dacă au existat numeroase dezbateri, care au decurs timp de 60 de ani, Organizația Națiunilor Unite nu a reușit să ofere o definiție și o conceptualizare a terorismului. Din această cauză Tribunalul Internațional Penal, creat în anul 1998, a fost nevoit să elimine din practica sa terorismul internațional.
Psihologia teroarei și terorismului în trecut și în prezent cunoaște o dinamică istorică care s-a dezvoltat potrivit următoarei rețete (lanț a slăbiciunilor): de la terorismul individual – la terorismul dual - la terorismul de grup – la terorismul local – la teroarea maselor .
Întrebări problemă:
1. Ce este teroarea?
2.Ce este terorismul?
3.Care este evoluția terorismul?
4. Câte tipuri de terorism cunoaștem?
5. Cum a fost definit terorismul de Liga Națiunilor?
6. Cum a fost definit terorismul de Organizația Națiunilor Unite?
7. Cum reperăm dinamică istorică a terorismului?....Lanțul slăbiciunilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu